Educație fără frontiere – modelul finlandez

Sistemul de învățământ din fiecare țară are particularitățile proprii, determinate de condițiile economice, sociale, politice, de gradul de cultură și civilizație al societății, de tradițiile specifice unei națiuni și de concepțiile pedagogice pe care le promovează. Fiecare ţară are o etichetă legată inclusiv de educaţie. Germania este faimoasă pentru şcolile profesionale, grecii au materia stufoasă, spaniolii au o rată înaltă de promovare la Bac, România se mândrește cu rezultatele la olimpiadele internaționale de științe, iar Finlanda ocupă primul loc în lume cu cei mai buni elevi care excelează în toate ariile acoperite de testele PISA. Dar cum au ajuns finlandezii la sistemul de educație „perfect”?

Aproape o jumătate de secol de reforme şi o uriaşă investiţie, financiară şi socială, au dus la crearea celui mai performant sistem de educaţie din lume – şcoala finlandeză. Povestea celui mai performant sistem educaţional din lume, începe cu mai bine de jumătate de secol în urmă. Finlandezii şi-au dat seama că societatea industrializată necesită competenţe şi calificări care nu există într-o societate agrară, motiv pentru care s-au orientat mai întâi spre sistemul de educaţie, la care avea acces atunci mai mult elita populaţiei.

Învăţământul finlandez pleacă de la un crez simplu: toţi copiii sunt îndreptăţiţi la o educaţie egală, nu trebuie lăsaţi pe dinafară fiindcă au avut un start mai nefericit în viaţă şi nu trebuie etichetaţi. Sună idealist, dar printr-un efort cumulat, finlandezii au reuşit în câteva zeci de ani să aibă rezultate remarcabile, nu numai la testele de evaluare PISA, ci în toate privinţele sistemului educaţional: de la grădiniţă la universitate, Finlanda ocupă primul loc în topul mondial pe educaţie în rândul statelor dezvoltate, clasament realizat de firma Pearson.

Printre particularităţile educaţiei finlandeze se numără o încredere foarte mare în competenţele profesorilor, iar sistemul este descentralizat, nici măcar nu există inspectori şcolari. Testele sunt de aşa natură încât să nu-i ierarhizeze deloc pe copii, nu există liste cu note primite la evaluări naţionale, cu admişi şi respinşi, nu există eticheta elevului picat, copilul de nota 2 şi cel de nota 10, şi nu există şcoli slabe şi şcoli pentru elite. Părinţii ştiu că oriunde îşi dau copilul, el va beneficia de aceeaşi calitate a educaţiei. În timp ce în România s-a schimbat legea educaţiei de 61 de ori în 28 de ani, finlandezii au un plan clar: lucrează la marea reformă pentru a-şi pregăti tinerii pentru cerinţele anului 2050.

Dar oare este aplicabilă teoria finlandeză și pentru România?

Considerăm că, în vederea creșterii calității învățământului românesc, sunt multe lucruri care pot fi preluate de la finlandezi. Dintre acestea amintim: valorizarea şi formarea profesorilor, facultatea gratuită, un învăţământ vocaţional foarte bine pus la punct, cu servicii de consiliere, mese calde gratuite în şcoli şi un învăţământ egalitar.

În primul rând, profesia de cadru didactic trebuie să fie una atrăgătoare şi respectată; este deosebit de important ca dascălii să-i motiveze pe elevi să înveţe, fiindcă plăcerea pentru învăţat le va rămâne tot restul vieţii.

Aici este una dintre problemele cu care se confruntă România, unde meseria de dascăl nu este valorizată. Un alt exemplu demn de urmat este aspectul egalitar al sistemului. La finlandezi nu există segregare în funcţie de abilităţi sau performanţe, toate clasele includ atât copii cu abilităţi intelectuale înalte, cât şi copiii cu dificultăţi în anumite zone.

De asemenea, şcolile cu elevi imigranţi sau cu elevi ai căror părinţi au o situaţie socio-economică dezavantajată primesc mai mulţi bani. Un alt lucru pe care am putea să-l asigurăm elevilor români la şcoală este o masă caldă gratuită pe zi, de care beneficiază toţi copiii finlandezi. De asemenea, la şcoală, ei primesc consiliere psihologică şi vocaţională. În cadrul consilierii vocaţionale, fiecare elev îşi petrece două săptămâni la un loc de muncă ales. Consilierea vocaţională minimizează riscul ca un elev să ia decizii greşite în legătură cu viitorul său.

În Finlanda, dascălii au libertatea să-şi aleagă singuri manualele, elaborează propriul curriculum în funcţie de programa naţională, elaborează propriile teste şi evaluări pentru elevi şi participă la deciziile referitoare la oferta educaţională a şcolii.

Așadar, sistemul educațional din Romania este diferit de cel din alte state europene, în speță de cel finlandez. Alinierea  sistemului de învățământ românesc la standardele educaţionale europene şi internaţionale constituie un deziderat încă de la Revoluție încoace. Deși noi avem o elită extraordinară şi rezultatele la olimpiadele şi concursurile naţionale și internaționale, considerăm că nivelul mediu al absolventului de şcoală trebuie crescut. Şi aici trebuie luate măsurile imperios necesare sistemului de educaţie din România: schimbarea la nivelul curriculumului naţional, (ce învaţă copilul la şcoală) şi îmbunătățirea calității pregătirii cadrelor didactice (cine îl face pe copil să înveţe).

Resurse:
1. eacea.ec.europa.eu/education/eurypedia
2. eures.anofm.ro/index.php
3. www.eurydice.org