Educatorul care aduce bucuria în ochii copilului și recunoștința în sufletul părintelui

A fi educatoare înseamnă a educa, a modela emoțional, cognitiv și social copilul. A fi educatoare înseamnă a bate la poarta sufletului unui copil și a găsi cele mai potrivite căi pentru a intra. Am considerat că eu pot fi cea care presară magie peste copilărie, pot fi cea care are sămânța magică a cunoașterii și pot s-o sădesc, dezvăluindu-i tainele lumii, oferindu-i încredere și siguranță. Dezvoltarea copilului în grădiniță presupune o glisare către un alt tip de relaționare, pe care educatoarea trebuie să o ghideze. Dacă la început, relaționarea presupune familia și prietenii, mergând la grădiniță, mediul social se lărgește, intră în relație cu alți copii care au un comportament, atitudine și limbaj diferite, ceea ce îl pune în dificultate pe noul intrat în acest areal.

Cum aflu ce i se potrivește copilului? Simplu! Am cunoscut părintele, am vorbit, am aflat ce și cum îi place copilului să se joace, ce îl face fericit. Am creat relații, am consolidat convingeri. Conviețuirea depinde de siguranță. Pentru aceasta copilul trebuie cunoscut, sprijinit în dezvoltarea sa, pe un fond saturat de dragoste. A fost întâi o relație caldă, umană, apoi învățare. Avem limite, dar cu blândețe. Nevoile emoționale primează! Și atunci sufletul copilului se deschide precum o floare mângâiată de razele soarelui. Le-am permis să exploreze, să se conecteze, să construiască și să se simtă parte din lumea care îi înconjoară. I-am învățat să-și folosească mâinile, să caute,  să facă alegeri. Te văd vesel când desenezi! Te văd fericit când… Ce simți? L-am ajutat să se cunoască, ca să-l pot cunoaște și eu pe el. I-am dat șansa să reușească. Poți! Ai încredere în tine! Ai nevoie de ajutor? Te pot ajuta? Vorbind, l-am obișnuit să-și exprime disconfortul, i-am dat spațiu, dar i-am asigurat protecție, prezență la nevoie.

Din nou, intervine profesionalismul educatoarei în a găsi sursa agitației, tristeții copilului (poate fi starea de sănătate precară, conflictele familiale ori multe alte cauze). Pentru  aceasta am comunicat sincer, asertiv cu părintele, am căutat să găsesc și să  aplicat  remediul potrivit.

Atunci când copilul este constrâns să facă ceva, el va crea o barieră între sine și cel care îl constrânge. Este o reacție firească, de apărare, de opoziție, care nu duce nicidecum într-o direcție favorabilă lui.

Ce a fost diferit la grădi? Dacă totul se învață instinctual, informal în mediul familial, la grădiniță activitatea se desfășoară într-un mediu formal, în care dezvoltarea holistă a copilului  se desfășoară în conformitate cu obiectivele prestabilite în cadrul curriculumului școlar.

Copilul iese din starea de confort (și siguranță) pe care familia i-o oferă, iar în noul areal se confruntă cu limite sănătoase, cu o distanțare impusă uneori de către colegi, de respingeri, iar cerințele nu le sunt satisfăcute imediat.  Ei trebuie învățați să gestioneze situațiile și asta cere timp, exercițiu și multă îngăduință. Mediul educațional trebuia să ofere copiilor tocmai ceea ce ei aveau nevoie.

Iată că am ajuns la un alt punct important, acela al spațiului educațional pus la dispoziția copiilor, locul unde se acționează dirijat asupra personalităților lor. La grădiniță, am beneficiat de un spațiu  generos atât în interior cât și în exterior. La interior, am căutat să delimitez diferite zone de interes care au fost permanent dotate cu materiale, adecvate vârstei, activităților desfășurate.

Sala de clasă trebuie să fie atractivă, plăcută, securizantă, funcţională, care să invite copiii la joc şi activitate, unde ei să se simtă stăpâni şi în siguranţă, să fie o sursă din care copiii se inspiră şi învaţă, un loc plăcut, frumos, în care se simt bine, un loc care le vorbeşte lor şi tuturor celor care îl vizitează despre tot ce se întâmplă acolo. Copiii sunt cea mai mare „bogăție” a unui părinte și dacă acorzi atenție, ți se acordă atenție și ajutor din interesul sincer al părinților față de tot ceea ce înseamnă educația propriilor copii.

Fiecare zonă etichetată în funcţie de diferitele tipuri de activităţi,  o imagine sugestivă pentru copii și drum liber pentru cercetare, dar cu reguli clare: Folosești ceea ce ai nevoie, apoi le așezi la locul de unde le-ai luat ! Educatoarea observă cu uşurinţă copiii care-şi desfăşoară activitatea la toate zonele de interes, intervine cu reguli clare, ascultă și nu etichetează!

Odată ce încrederea în sine  crește, aceasta este cultivată prin activitățile de învățare dirijată. Un rol important îl are limbajul. Comunicarea prin limbaj oral, atât în componenta de ascultare și înțelegere, cât și în cea de vorbire, presupune mult exercițiu.

Metodele și procedeele utilizate ar trebui să determine copilul să-și formeze un limbaj suficient de dezvoltat, cu un vocabular suficient de bogat și activizat încât să poată să se exprime clar, coerent, corect și expresiv. Henning Kohler ne sfătuiește să „învățați mici povestioare, pline de sens și de învățăminte care să trezească înțelegerea nu prin intermediul intelectului ci trecând prin prisma fanteziei. Căci puterea fanteziei ne încălzește până în vârful degetelor…” (pag.31).

Eu încurajez copiii „să pună pe hârtie”, să vizualizeze imaginile create în minte, să modeleze din plastilină personaje cu care se întâlnesc în  basme… practic să exerseze propriul tip de inteligență, ducând astfel copilul în zona lui de confort. Totodată, simțindu-se confortabil, el aglutinează, trece de la reproducere, la creare, își dezvoltă imaginația creatoare, fantezia. Atunci când „opera” sa este apreciată de educatoare și de colegi, când sunt evidențiate aspectele pozitive, frumoase, când sunt apreciate de colegi, copilul atinge un nivel al stimei de sine mai înalt. El va găsi motivația necesară să încerce și să reușească și în alte domenii, neagreate până atunci.

Bibliografie
1. AKUON, AUDREY; PAILLEAU, ISABELLE, Învață altfel cu pedagogia pozitivă, Editura DPH, București, 2013;
2. GOLEMAN, DANIEL, Inteligența socială, Editura Curtea veche, București, 2007;
3. KOHLER, HENNING, Despre copii anxioși, triști și neliniștiți, Editura Univers Enciclopedic Junior, București, 2013;
4. NEDELCU, ANCA; ULRICH HIGUM, CĂTĂLINA; CIOLAN, LUCIAN; ȚIBU, FLORIN (coordonatori), Educația cu stare de bine. După o rețetă româno-daneză, Ghid Rodawell, București, 2018.