Eficientizarea demersului educativ prin coaching

Noțiunea de coaching, originară din limba engleză și împrumutată domeniului sportiv, înseamnă „antrenament”, „antrenare” și se referă la un parteneriat între un coach (antrenor) și clientul său, client care dorește să atingă un anume obiectiv, în sensul evoluției sau creșterii performanței sale, în plan profesional și/sau individual. Conceptul a apărut în urmă cu mai mult de 25 de ani și a fost puternic influențat de succesul programării neuro–lingvistice, în America; coachingul a evoluat ca metodă de dezvoltare personală și este, actualmente, o ramură de consultanță extrem de prolifică, foarte apreciată, cu rezultate excelente și, uneori, chiar uimitoare, având o viziune eminamente practică, pozitiv orientată spre dezvoltarea potențialului uman.

Se pare că există mai multe tipuri sau sisteme de coaching, fiecare coach având propria sa cale de a-și conduce clientul către țelurile pozitive pe care acesta și le-a stabilit, de pildă, coaching eclectic, coaching specific – NLP, neuro-semantica, coaching sistemic, focusing, analiza tranzacțională, coaching informal (de exemplu, coachingul bazat pe principii spirituale). În aceeași ordine de ide, există diferite școli de coaching, fiecare școală având propria definiție a coachingului, propriile instrumente de lucru și propriile așteptări.

Pentru că noțiunea de coaching a prins contur în România în ultimii ani, de cele mai multe ori, noțiunea de coaching a fost confundată cu psihoterapia (însă aceasta presupune existența unei afecțiuni psihice, a unui psihodiagnostic și a unor metode de remediere), cu consilierea psihologică (care se adresează indivizilor sanatosi, având în centru evaluarea psihologică și sfătuirea clientului, în scopuri adaptative), cu conceptul de mentoring  (proces ce presupune ca un expert într-un domeniu profesional să supervizeze un coleg subaltern, cu un grad de experiență mai mic) sau training (în cadrul cărora grupuri de oameni sunt instruiți, în cadrul unui proces de formare cu temă specifică).

Educația prin coaching presupune așadar o evoluție conștientă a elevului, evoluție care să îmbine armonios înțelegerea propriului sine, autocunoașterea și depășirea unor limite, în vederea atingerii performanței într-un anumit context, prin definirea și atingerea nivelului de excelență individuală. În cadrul acestui demers educativ, rolul profesorului este unul esențial, întrucât acesta este instanța aptă să identifice resursele pe care fiecare elev le are și să construiască strategii care să permită atingerea obiectivelor specifice. Propunând o schimbare generativă, acest demers educativ presupune operarea cu abilități, talente, cunoștințe, cu scopul de a crea ceva calitativ superior. Astfel, elevul, în calitate de client al educației prin coaching, se adresează unui profesor-coach, având aspirații către ceva mai bun, către succes și dezvoltare, având vise, dorințe sau chiar viziuni îndrăznețe, fiind în căutarea unor mijloace de a dezvolta relații mai bune, de a comunica eficient, de a-și stabili scopuri armonioase, a căror atingere să genereze satisfacție, echilibru și autocontrol.

Se impune ca profesorul care promovează educația prin coaching să desfășoare activități practice, organizate, planificate, sistematice și conștiente (deoarece educația informală se realizează în mod inconștient, neplanificat și neorganizat, pe când educația formală îndeplinește toate aceste caracteristici, specifice coachingului). În plus, atât educația, cât și coachingul, sunt activități specific umane (doar omul fiind capabil de gândire rațională și conștiință), iar una dintre calitățile fundamentale ale coach-ului, respectiv ale educatorului este dragostea pentru oameni. Atât educația, cât și coachingul, au efecte formative (inclusiv educația informală) și se centrează pe obținerea performanței (în cazul educației, doar cea formală); în acest sens, pentru a obține eficiență, este necesară egalitatea între coach și client, respectiv între educator și educat, chiar dacă, în mod evident, o diferență există, coach-ul, respectiv educatorul, având roluri de îndrumători / însoțitori, situându-se pe o poziție de verticalitate în raport cu cel îndrumat / însoțit (important este ca acesta din urmă să se simtă tratat ca un egal!) O altă asemănare între cele două demersuri o reprezintă orientarea spre viitor, clientul, dar și educatul fiind în curs de „pregătire” pentru ceva ce nu s-a întâmplat încă.

Totodată, și în coaching, și în educație, este nevoie de motivare și cooperare din partea ambelor părți (coach-ul, fără cooperarea clientului nu poate realiza nimic, după cum, nici educatorul, de unul singur, nu poate înfăptui mare lucru fără obiectul educației, elevul); este necesară, așadar, voința și atitudinea proactivă a ambelor tabere, care să devină pentru o perioadă determinată de timp un tot.

Înțelegerea noțiunii de educație prin coaching se impune mai ales  atunci când numeroase școli se confruntă cu lipsa de motivare și dezinteresul elevilor față de școală, precum și cu lipsa de implicare a părinților,  acestea fiind dificultățile invocate cel mai des de către profesori. În majoritatea liceelor, indiferent de nivelul de performanță, există o lipsă de comunicare și de colaborare între profesori, precum și între cadrele didactice-elevi-părinți. Absenteismul și violența, sub diverse forme, ating cote alarmante. În timp ce în mediile dezavantajate exisă un risc sporit de abandon, acolo unde standardul de viață este ridicat, riscurile sunt de altă natură (ex. consumul de droguri). În plus, există o fractură între școală și viața reală, iar programa școlară nu răspunde cerințelor mediului de afaceri.

Un exemplu concret este oferit de asociația ROI (www.aroi.ro), organizație neguvernamentală și non-profit, care a derulat cu succes, în perioada 2012-2013, un proiect-pilot, care a demonstrat că este posibilă obținerea de rezultate excepționale atunci când profesorii, elevii, părinții și alți reprezentanți ai comunității lucrează împreună, în echipă. Zburd-Educație prin Coaching, proiectul-pilot, a pornit în 5 licee tehnologice cu rezultate slabe la BAC și majoritatea elevilor provenind din medii defavorizate. În 2011, la momentul selectării, liceele respective aveau o rată a promovabilității situată între 2% și 18%, dar în 2013, aceste licee au înregistrat creșteri importante (de 2-3 ori față de o creștere medie de 20% la nivel național). Ca urmare a implementării proiectului, s-au obținut și alte rezultate, precum: elevii au obţinut o mai mare încredere în sine și au învățat să lucreze în echipă; comunicarea profesori-elevi s-a îmbunătățit; părinții au început să se implice în viața școlii.

În concluzie, acest demers educativ, bazat pe ceea ce generic numim coaching, lucrează cu obiective, utilizează ca metodă, printre altele, maieutica socratică, iar întrebările specifice proiectării didactice par împrumutate modelului GROW, acestea fiind: „Ce voi face?” (obiective); „Cu ce voi face?” (resurse); „Cum voi face?” (strategii); „Cum voi ști că am realizat ceea ce mi-am propus?” (evaluarea performanței), o dovadă în plus că societatea mileniului III se impune up-gradată la exigențele noii generații.

Webografie:
coachingpartners.ro/coaching-versus-educatie/
aroi.ro/educatie-prin-coaching/