Experimentul în mediul online

Este profesor pentru învățământ primar la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea. Experienţa de peste 30 de ani de activitate în mijlocul copiilor i-a întărit convingerea că vocaţia de învăţător presupune aptitudini şi capacităţi intelectuale dar şi un foc sacru venit să contopească aceste calităţi în folosul celor încredinţaţi spre formare. A căutat întotdeauna să găsească satisfacţie în muncă: satisfacţia conştiinţei lucrului bine făcut, satisfacţia din ochii copiilor ce dezleagă mistere nebănuite, satisfacţia părinţilor văzându-şi bobocii înflorind în lumina oblăduitoare a învăţării, satisfacţia celor care au contribuit la formarea sa şi a celor care o îndrumă, certitudinea că în faţa clasei este omul potrivit la locul potrivit.

Liceul Teologic Ortodox Episcop Roman Ciorogariu, Oradea (Bihor)

Experimentul este o metodă cu caracter activ-participativ, capabilă să determine activitatea independentă, să antreneze şi să dezvolte capacitățile intelectuale, imaginaţia şi gândirea logică. Ea contribuie la transformarea elevului în subiect al educaţiei, în participant la dobândirea noilor cunoştinţe, aducând, astfel, satisfacţie pe toate planurile: acţional, estetic, afectiv, cognitiv. A fost încununată de satisfacţia muncii împlinite, și a dat energii nebănuite şcolarului în lupta pentru progres la învăţătură, chiar și în acest context, al învățării online. Preocupată de aceasta, am folosit, în actul de predare-învăţare-evaluare, activități prin care învățarea să fie înţeleasă de elevi ca o acţiune de instruire sau autoinstruire, de dezvoltare a personalităţii.

Încă de la apariţia ei, şcoala primară nu a avut sarcina de a proiecta pe viitorul ,,erudit”, după ideea lui I.A.Comenius, ,,toţi să ştie toate”. Funcţia principală a învăţământului primar a fost dintotdeauna funcţia instrumentală, aceea de a dota copiii cu instrumentele elementare de muncă intelectuală: citit, scris, socotit. Cu timpul, la acestea s-au mai adăugat şi alte capacităţi: de a observa, a analiza, a sesiza esenţialul şi altele.

În învăţământul tradiţional, clasic, se considera că dascălul îl învaţă pe elev; el, învăţătorul, fiind agentul principal al actului instruirii şi învăţării. Învăţământul modern a produs o răsturnare a acestei concepţii, afirmând că elevul este agentul principal al procesului de învăţământ, că el învaţă sub îndrumarea şi cu sprijinul educatorului. Pe această orientare s-a constituit o întreagă problematică a învăţământului activ, a învăţării activ-participative care afectează nu numai strategiile didactice ci toate componentele procesului de învăţământ: obiective, conţinuturi, forme de organizare a instruirii.

O altfel de școală am desfășurat în ultima parte a acestui an școlar. O școală care ne-a pus în fața unor noi provocări pe toți cei implicați în educația copilului: elev, dascăl și părinte. Copiii au fost puși în fața noii tehnologii, atât de căutată și râvnită de ei. Însă, de data aceasta, au folosit-o în scop educativ!  Noi, dascălii, ne-am antrenat în această aventură a cunoașterii prin alte metode – mai puțin studiate, dar care au îmbinat cunoștințele teoretice dobândite în cadrul unor cursuri cu activitatea practică și folosirea unor echipamente tehnice moderne. Câștigul părinților a fost faptul că au relaționat mai mult cu copilul lor, i-au descoperit mai multe „taine”, au intrat iarăși în viața de școlar, dar… într-o altă epocă.

Și cum toți suntem o echipă, de la elev la conducerea școlii, am fost interesați de lucrul bine făcut într-un cadru organizat. Platforma G Suite for Education și Google Meet au fost resursele principale pe care ne-am desfășurat activitatea online toți ai școlii, din primele zile ale pandemiei. Pas cu pas am învățat toți unii de la alții, ne-am ajutat, am colaborat, am căutat, ne-am documentat și am împărtășit unii cu alții iar rezultatele au apărul, semn că munca noastră nu a fost în zadar.

La clasa a IV-a, disciplinele de învățământ și conținuturile învățării ne-au provocat pe toți! Iar mijloacele și metodele prin care le-am abordat au fost variate: prezentări, materiale video, fișe completate  direct pe calculator, desene, postere, teste interactive, întrebări deschise cu posibilități de apreciere din partea colegilor, chiar și experimente… pe care ar fi trebuit să le facem împreună. Le-am făcut și acum împreună, dar fiecare în casa lui… iar implicarea, descoperirea și bucuria învățării au fost la fel de mari.

În condiții didactice, experimentarea de către elevii înșiși reprezintă o modalitate specifică de explorare a realității, de învățare prin acțiune, prin experiența trăită direct.

A experimenta înseamnă a-i pune pe elevi în situația să conceapă și să practice ei înșiși un anumit gen de operații cu scopul de a provoca, a observa, a dovedi, a studia, a aprecia, a verifica, a măsura efectele, rezultatele, ceea ce se va solda cu noi achiziții cognitive și operaționale pentru el.

Prin experiment am descoperit, la Științe ale naturii, de ce plutesc corpurile, ce sunt amestecurile și cum putem separa substanțele dintr-un amestec, ce este densitatea unui corp, dizolvarea și factorii care o favorizează. Anunțați din timp, fiecare copil și-a pregătit pe tavă cele necesare: tavă, pahare de sticlă transparente, linguriță, strecurătoare, ceai, făină de mălai, zahăr, sare, ou, dop de plută, bucată de polistiren, monedă. Și cum era vineri, ne-am gândit la meniurile pregătite acasă alături de mama și la ingrediente și ustensile folosite… dar și la ce fenomene au loc în momentele preparării sau ce am putea face dacă nu avem la îndemână anumite ustensile.

Camerele noastre video de pe Google Meet erau pornite iar microfoanele se deschideau mereu pentru a oferi soluții și răspunsuri la provocări. Rând pe rând am analizat ce aveam fiecare în față, ne-am familiarizat cu ”tava” și am început să o explorăm, să acționăm și să descoperim fiecare și împreună ceea ce ne-am propus. Prin explicații clare, demonstrare – chiar și în fața calculatorului, împărtășirea rezultatului final cu colegii am ajuns la o însușire a unor noțiuni abstracte, dar, dacă s-a găsit o modalitate accesibilă de a le descoperi au devenit mai ușor de înțeles. Și cum unii dintre noi i-am avut pe părinți ca și ”asistenți” sau ajutoare, totul a mers perfect!

Experimentul este o metodă cu caracter activ-participativ, capabilă să determine activitatea independentă, să antreneze şi să dezvolte capacităţile intelectuale, imaginaţia şi gândirea logică. Contribuie la transformarea elevului în subiect al educaţiei, în participant la dobândirea noilor cunoştinţe, aducând, astfel, satisfacţie pe toate planurile: acţional, estetic, afectiv, cognitiv. A fost încununată de satisfacţia muncii împlinite, și a dat energii nebănuite şcolarului în lupta pentru progres la învăţătură, chiar și în acest context, al învățării online. Preocupată de aceasta, am folosit, în actul de predare-învăţare-evaluare, activități prin care învățarea să fie înţeleasă de elevi ca o acţiune de instruire sau autoinstruire, de dezvoltare a personalităţii.

Bibliografie
Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997.

 

Cuvinte cheie: experiment, metodă didactică, educație la distanță, școala online
Accesări: 545