Exploatarea imaginii în ora de limba franceză – cele trei dimensiuni

Imaginile sunt prezente peste tot în jurul nostru, inclusiv în manualele școlare, dar nu întotdeauna sunt exploatate la adevăratul potențial. Acest articol își propune să prezinte modul în care o imagine poate fi folosită în ora de limba franceză pe trei dimensiuni, de la simplu la complex.

În predarea şi învăţarea limbilor străine, folosirea imaginilor este o metodă larg răspândită. În manualele de limba franceză imaginile au de regulă două funcţii atribuite: cea de traducere intersemiotica şi cea de integrare culturală, dar nu întotdeauna reunesc interesele elevilor.

Atunci când vorbim despre exploatarea unei imagini, în ora de limbă franceză, vom lua în calcul patru tipuri de suporturi iconice: imaginea izolată, desenul (inclusiv banda desenată), fotografia realistă şi documentele autentice.

Primul lucru pe care profesorul trebuie să îl aibă în vedere, este utilizarea a cât mai multor tipuri de imagini, şi prezentarea lor într-o manieră diferită faţă de manual. Imaginile publicitare, caricaturile, imaginile de presă şi benzile desenate ar trebui sa ocupe o parte importantă din curs. Iar in ceea ce priveşte prezentarea, este preferabil să alternăm (dacă nu chiar să înlocuim) arătarea imaginii în format fizic cu cea proiectată pe un ecran. Acest lucru poate contribui la motivarea elevilor, întrucât astfel toate privirile pot fi aţintite asupra aceluiaşi punct din acea imagine, ceea ce facilitează lucrul în echipa.

Acest articol se va concentra pe felul în care putem exploata o imagine, indiferent de tip, pe trei paliere : cum vorbim despre imagine, cu imaginea şi pe imagine.

Cum vorbim DESPRE imagine. La acest nivel, avem de-a face cu activitaţi de descriere a imaginii. Profesorul le poate cere elevilor sa enumere elementele din imagine si sa le descrie. Acest lucru se poate face chiar si cu elevi începători, aşadar de la nivelul A1, conform Cadrului European Comun de Referinta pentru Limbi (CECRL). Astfel, obiectivul principal al activităţii poate fi de amintire/ recapitulare a vocabularului, de învăţare de lexic  nou şi de reutilizare a cestuia în enunţuri.

De exemplu, putem folosi o imagine publicitară – o reclamă la o maşină, în care se afla o maşină, un personaj, un peisaj. La prima activitate, şi în funcţie de nivel, elevilor li se poate cere să numească ceea ce văd (maşină, femeie, munţi, mare, oraş, drum, etc). Apoi, elevii pot descrie fiecare element identificat, atât persoane (aspect fizic, păr, ochi, haine, culori, textură, etc) cât şi obiecte sau peisaje (material, culori, dimensiuni, forme, utilizare).

O dată această activitate încheiată, profesorul poate să treaca la următorul mod de a exploata imaginea – a vorbi CU imaginea. Pentru acest lucru, trebuie să nu uităm că principala funcţie a oricărei limbi este comunicarea. Aceasta din urmă presupune existenţa a doi interocutori, un emiţător şi un receptor care fac scgimb de mesaje prin intermediul unui cod comun, convenţional – limba.

În ora de limba franceză, profesorul poate folosi imaginea pentru a plasa elevul într-o situaţie de comunicare similară celei din imaginea arătată. In primul rând, elevul trebuie să înţeleagă obiectivul acelei reclame- în cazul exemplului dat mai sus, acela de a convinge pe cineva să cumpere acea maşină. O data acest lucru clarificat, elevului i se cere să răspundă acelei cereri ca şi cum ar fi «prezent» în imagine : de exemplu, să refuze să cumpere acea maşină, argumentând fiecare răspuns (Nu cumpăr maşina X, pentru că este prea scumpă/ nu îmi place, etc.). Evident, răspunsurile elevilor vor fi în funcţie de nivelul de limba. Activitatea poate fi transformată într-un dialog între angajatul reprezentanţei auto şi client, sau într-o dezbatere cu argumente pro- contra. Pute oferi un vocabular support, putem dirija discuţia prin impunerea unui refuz din partea clientului, putem introduce constrângeri de timp. O astfel de activitate poate fi cronofagă, așadar toate aceste aspecte trebuie avute în vedere în momentul proiectării activităţii.

După ce s-a încheiat şi activitatea aceasta, care are ca rol principal acela de a determina elevul să vorbească ca într-o situaţie de comunicare reală, se poate trece la cea de-a treia dimensiune- a vorbi PE imagine.

Aceasta activitate se realizează de regulă cu elevi de nivel avansat, întrucât presupune depăşirea simplei descrieri a imaginii şi trecerea la o analiză profundă a acesteia. Altfel spus, la acest moment, se poate studia imaginea din punct de vedere tehnic, făcându-se referire la efectele de culoare, la forma si dimensiunea imaginii sau a obiectelor şi personajelor din ea, la unghiul punctului de vedere, la poziţionarea camerelor etc. Acest exerciţiu trebuie să fie precedat de o lecţie de familiarizare cu termenii tehnici folosiţi în cinema şi fotografie : tipurile de planuri (general, american, apropiat, etc), de unghiuri de vedere (de jos în sus sau de sus în jos) precum şi semnificaţiile acestora. De asemenea, profesorul poate pune întrebări referitoare la simbolurile diverse din imaginea publicitară, la conexiunile dintre acestea şi eventualul public client vizat, la simbolistica culorilor sau a dimensiunii scrisului, sau a prezenţei unui anumit personaj.

Dacă nivelul de limba al elevilor este mai mic, şi întrebările sau exercițiile pot viza elemente mai simple (culori, simboluri evidente) sau pot fi itemi obiectivi de tipul Adevarat/ Fals, întrebări cu alegere duală sau multiplă, întrebări cu răspuns scurt.
Vedem astfel cum o imagine poate fi exploatată pe multe niveluri, începând cu aspectul denotativ al acesteia şi urcând progresiv spre cel conotativ. În felul acesta, putem ieși din monotonia orelor de gramatică, de exerciții structurale.

Bibliografie
Alkhatib, Mohammed – Intégration des images aujourd’hui en didactique des langues -fonctions assignées a l’image, pe  www. academia.edu
Freiderikos Valetopoulos, Jolanta Zając- Les compétences en progression. Un défi pour la didactique des langues, Institut d’Etudes Romanes, Université de Varsovie- Université de Poitiers – FoReLL EA 3816, Varsovie, 2012