Formăm sau deformăm, aceasta-i întrebarea

„Îmi place să învăț, nu să studiez.” De ce rezonăm atât de bine cu citatele care subliniază importanța educației nonformale și informale? Copilul din fața ta a uitat ce i-ai dictat acum două minute, dar o să-ți povestească zâmbind, cu ochii sclipicioși a bucurie sau a melancolie, o excursie de acum doi ani.

„Îmi place să învăț, nu să studiez.”

Cu câtă satisfacție am descoperit acest citat și cât am regretat că nu l-am inventat eu!
Eu, o fostă elevă mediocră, care nu a luat niciodată premiu, care a mai avut și nota scăzută la purtare, și restanțe, și absențe (mă opresc aici, pentru că lista imperfecțiunilor ar ocupa întreg articolul) dar căreia i-a plăcut întotdeauna să știe, să descopere, să aplice și să împărtășească fiecare achiziție, fiecare experiență din care se poate învăța ceva.
Dar destul despre mine.

„Educația înseamnă tot ce ce ai reținut după ce ai uitat tot ce ai învățat la școală.”

De ce rezonăm atât de bine cu citatele care subliniază importanța educației nonformale și informale? Nu numai noi, ci mai ales copiii. Rugați să-și exprime opinia despre educație, te asaltează cu idei și exemple la care poate nu te-ai gândit niciodată. Copilul din fața ta a uitat ce i-ai dictat acum două minute, dar o să-ți povestească zâmbind, cu ochii sclipicioși a bucurie sau a melancolie, o excursie de acum doi ani.

Copilul ține minte ce ați vorbit acum o lună, la ora de dirigenție, când i-ai scos în curtea școlii și ați stat îngrămădiți pe o pătură. Îți povestește în detaliu ce ați făcut acum jumătate de semestru, în sâmbăta în care ați cules gunoaie din parc. Își amintește cum și-a făcut el listă de cumpărături și cum a organizat, împreună cu alți colegi, serbarea de iarnă. Toate activitățile în afara clasei, care îl ajută să devină din ce în ce mai realist, mai sigur pe el și mai puternic din punct de vedere emoțional.

Desigur, nu-și va aminti multe formule matematice sau termenii regenți ai subordonatei subiective. Pentru că 85% (o spun cu blândețe și cu generozitate) dintre informațiile scrise în caiete, portofolii, fișe, teste și referate redactate pentru notă, analize literare memorate pentru examene(ce scop sumbru!) nu-i sunt utile în viața de zi cu zi, cel puțin nu așa cum le-ar plăcea profesorilor să creadă. Nu-l învață să gătească, să se îmbrace, să se îngrijească, să ocrotească și să respecte natura, să iubească animalele, să meargă la doctor de la primele simptome ale bolii, să gestioneze un conflict intern, să se refacă emoțional după moartea cuiva drag, să fie sigur pe el sau să ajungă la un punct comun cu părintele, prietenul și, mai apoi, cu partenerul de viață și cu propriul copil.

„Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.” – Rudyard Kipling

Văd adulți de 35 de ani; vin să termine clasa a VI-a la FR. Și de la școală au nevoie doar de o diplomă, atât. În rest, oamenii aceștia s-au descurcat cu o fărâmă de algebră și o fărâmă de scris-citit. Mulți dintre ei sunt de o politețe ieșită din comun, au în spate povești de viață extraordinare și dureroase în același timp, dar și-au clădit vieți decente și au crescut copii cărora încearcă să le ofere mai mult, mai bine.

„Învățați, învățați, învățați!” – Lenin

Văd adulți cu două facultăți, masterat și dosar de expert în educație; de multe ori, grosimea dosarului e direct proporțională cu a obrazului; unii dintre ei încă se mai hrănesc cu gloria unui loc III la olimpiada de română din anii 70; nu știu că o părere nu e valabilă în lipsa unui argument, nu sunt capabili să-și recunoască lipsurile, nu au spirit de echipă, nu au abilități de lider, nu pot comunica asertiv, nu își asumă responsabilitatea pentru eșecul lor, nu știu să aplaude succesul altora, doar invers.

„N-am lăsat niciodată școala să-mi afecteze educația” – Mark Twain

Nu că școala nu ne poate educa suficient; ea e nemaipomenită, în ciuda defectelor ei evidente: idealizarea docilității și a conformismului ca stil de viață, inocularea supunerii oarbe față de Șef, fie el de clasă, de catedră sau de școală, goana după puncte, beția de cuvinte și de hârtii, numărătoarea finală ”atâția promovați, din care atâția romi, din care x băieți, din care y fete, din care atâția corigenți, din care atâția la o materie”, evaluări naționale la clasa a II-a, comisii de constituire a comisiilor… în fine, lanțul slăbiciunilor.

Dar… gândindu-mă la trunchiul comun, știți voi care, mă întreb: unde-i coroana?