Toate articolele din categoria: Dezvoltare profesională
Strategii didactice inovative de redescoperire a misiunii profesorului de română prin cercurile metodice
Profesorul de română este mereu la datorie. Dar această datorie profesională el o ridică la nivel de artă, transformând-o în misiune: misiunea de a dărui zâmbete, de a construi caractere frumoase prin intermediul textelor literare, modele vii pentru elevi, misiunea de a transforma rutina în motivație și dorință continuă de redescoperire, de reinventare a stilului didactic, de a construi punți între limbă și literatură, între memorie și gândire logică, între simțire, trăire autentică și abstractizare. Toate acestea devin amprente vii în sufletul și în mintea copilului de azi, adultului de mâine. Atunci când această misiune este asumată, cu siguranță prinde contur pe termen lung, dăinuind în timp.
Profilul profesorului de Limba și literatura română l-am descoperit în primul rând la profesorii mei de gimnaziu și de liceu, fiind completat de cel al profesorilor universitari. Deși am o experiență considerabilă în învățământ, peste 30 de ani, revăd cu ochii minții și retrăiesc cu emoție lecțiile de viață descoperite în cadrul orelor de română. Cum pot fi diseminate și transformate în exemple vii aceste lecții de viață? O modalitate potrivită o reprezintă și întâlnirile de suflet de la nivelul centrelor metodice, așa – zisele cercuri pedagogice.
Portofoliul profesional al cadrului didactic: un instrument necesar, o soluție deja disponibilă
Articolul pornește de la o întrebare practică: cum poate fi documentată, în mod credibil și eficient, competența profesională a unui cadru didactic? Răspunsul propus este portofoliul profesional – și, în particular, portofoliul digital. Sunt prezentate componentele sale esențiale, avantajele formatului digital și un model funcțional deja existent în sistemul românesc de învățământ: platforma iTeach, dezvoltată de Institutul pentru Educație (București) în parteneriat cu Social IT.
Versiunea actualizată în septembrie 2026 prezintă și platforma Portofoliu.digital, dedicată portofoliului profesional în forma cerută de OM nr. 3.858/2026.
Sub semnul punctului. Despre evaluare, cifre și destine
S-a gândit cineva vreodată că un lucru atât de mic poate ajunge să ne organizeze viața? Că un simplu cuvânt poate ghida decizii, cariere, destine? Că, în lipsa lui, parcă nimic nu este complet și că nu te exprimi în totalitate dacă nu spui, răspicat, „punct”?
Domnia sa, punctul, nu este nicidecum o invenție recentă. Dimpotrivă, are o istorie respectabilă. Latinescul punctum înseamnă „înțepătură”, semn că nici strămoșilor noștri nu le era tocmai comod. Se pare că ideea de a fixa, de a marca, de a delimita a fost, încă de atunci, ușor dureroasă. Mai târziu, punctul a devenit unitate de măsură a supraviețuirii: mâncarea se procura pe puncte, iar lipsa lor se simțea imediat, nu doar în stomac, ci și în demnitate. Vremurile s-au schimbat, dar punctul a rămas, adaptabil, discret și omniprezent.
Arta de a vorbi frumos – premisă de conviețuire socială armonioasă
„Dacă ar trebui să renunţ la toate darurile mele cu excepţia unuia, m-aş hotărî să-l păstrez pe cel al vorbirii, căci el m-ar ajuta să le recuperez pe toate celelalte”, deoarece, încă Socrate afirma că „fără comunicare, practic, nu există relaţii între oameni”. „Comunicarea înseamnă putere, iar cei care îi stapânesc modul de utilizare pot schimba modul în care percep lumea și modul în care sunt ei însiși percepuți de lume”, susținea Anthoni Robbins. O comunicare de succes necesită un respect reciproc și o cunoaștere profundă a partenerului de discuție, de aceea, dacă vrem să convieţuim social în armonie, respect reciproc, pace, prietenie şi bunăvoinţă, trebuie să cultivăm atât copiilor, generației în creștere, cât și nouă înşine trăsături pozitive, calitativ superioare ale omului. În acest scop trebuie să vorbim frumos, să nu tolerăm un limbaj nepotrivit în public, să formăm o opinie publică sănătoasă care admite numai un limbaj cuviincios, civilizat, educat…
Articol integral →Pedagogia digitală: Un cadru de abordare a educației digitale și a DPC în învățământul superior (Proiect Erasmus+)
După cum așteptăm de multă vreme deja, tehnologiile digitale schimbă semnificativ educația. Două evenimente extraordinare recente au deschis o nouă perspectivă asupra potențialului noilor tehnologii, accelerând practicile educaționale inovative și reflecția privind inovarea educațională, aducând și mai multă presiune din partea societății, beneficiarilor, factorilor de decizie în educație – pandemia și expansiunea inteligenței artificiale. Împinsă de experiențe concrete, nevoi imediate și așteptări mai mari, pedagogia digitală aduce o viziune proaspătă asupra modului în care se predă și se învață, dar și în privința a ceea ce se predă. Conținutul învățării și abordările în predare se remodelează pentru a depăși provocările specifice timpurilor, pentru a evita perimarea, pentru a se racorda la oportunitățile actuale și viitoare. Abundența posibilităților este atât o șansă de a folosi repere noi și îmbunătățite în procesul de educație, cât și un potențial obstacol în focalizarea asupra rezultatelor relevante ale învățării și a utilizării eficiente a timpului – strategiile pedagogice convenționale și algoritmii consacrați trebuie să încorporeze noi aspecte privind selectarea de conținuturi relevante și validate științific, reinterpretarea rezultatelor așteptate ale învățării, transpunerea sarcinilor de lucru în contexte de lucru colaborativ (la distanță), asigurarea accesului, tehnici de motivare și de implicare a tuturor elevilor sau studenților în activități de învățare, strategii de încurajare a învățării independente, elemente de securitate digitală și de siguranță în mediul online.
Dar, în cele din urmă, este într-adevăr vorba despre schimbări semnificative în experiențele de predare și învățare, în viziunea rolului universităților și absolvenților, în pedagogie și în filosofia formării?
Implicarea elevului și profesorului în pregătirea olimpiadelor și concursurilor școlare la disciplina istorie
În contextul actual, este nevoie de o motivare extrinsecă pentru încurajarea participarea la olimpiadele și concursurile școlare, atât pentru elev, cât și pentru profesor. Paradigma actuală a sistemului școlar a făcut ca participarea la concursurile școlare la disciplina Istorie la nivelul gimnazial să fie o „misiune” extrem de dificilă. Elevul de gimnaziu este foarte greu „de implicat” în participarea la concursurile școlare.
Articol integral →Nevoia individului de apartenență la comunitatea profesională și impactul acesteia asupra succesului profesional
Cercetările legate de nevoile individului și motivația umană au o istorie îndelungată și diversificată, remarcându-se de-a lungul secolelor prin contribuții din domeniile filozofiei, psihologiei, sociologiei și economiei. În lumea modernă, munca nu mai reprezintă doar o modalitate de a-ți câștiga existența, ci și o sursă importantă de identitate și apartenență. O comunitate profesională solidă nu se rezumă doar la colectivul de angajați ai unei companii, ci implică și conexiuni, relații și colaborări cu alte organizații și indivizi din industrie. Aducerea în prim plan a nevoii de apartenență la comunitatea profesională este esențială pentru a construi un mediu favorabil dezvoltării individuale și colective, pentru a încuraja colaborarea și pentru a maximiza potențialul fiecărui membru.
Articol integral →Blocaje în comunicare și… cum le putem limita influența
Datorită diversității situațiilor în care poate fi realizat şi a unicității ființei umane, niciun act de comunicare nu este repetabil. Sunt extrem de multe variabile ce influențează atât modul în care este emis un mesaj cât şi modul în care este decodat, înțeles, perceput de receptor. În condițiile în care a scrie şi a vorbi reprezintă în sine acţiuni relativ simple, impedimentul principal al comunicării constă tocmai în înţelegerea corectă a conţinutului transpus prin aceste acțiuni. Oamenii sunt unici şi diferiţi în acelaşi timp, definiţi de experiență, pregătire, caracter, iar diferențele majore de personalitate sunt cele care provoacă această dificultate. Un gest, un cuvânt, o expresie pot fi interpretate în mod diferit, pot căpăta înţelesuri distincte pentru persoane diferite sau pentru aceeași persoană, în momente diferite. Decodarea mesajelor este un proces prin care receptorul face efort pentru a descifra ceea ce transmite emiţătorul. Acest proces poate fi influențat de o multitudine de factori: conceptele vehiculate, gradul de inteligibilitate a discursului emiţătorului pentru receptor, atenţia pe care o acordă receptorul pentru mesajul transmis de emiţător, nevoia pe care o are acesta faţă de informaţia vehiculată în comunicare, canalul prin care se realizează, mediul în care are loc, relaţia dintre cei doi, capacitatea emiţătorului de a-şi adapta discursul la capacitatea de înţelegere a receptorului, influența unor factori perturbatori precum sunete exterioare, zgomote, voce scăzută, folosirea unor concepte/ cuvinte necunoscute pentru receptor, gradul de interes al acestuia pentru actul respectiv etc.
Articol integral →Plagiatul în mediul academic
Cauzele plagiatului sunt multiple. Ar putea fi experiența precară a studenților/ elevilor în realizarea proiectelor la diverse cursuri, neprezentarea aspectelor ce țin de plagiat, lenea și lipsa de interes, dar și „manifestarea acestuia acolo unde există interes comercial sau acolo unde sunt acordate titluri de merit, fiind axat în special pe lucrările de valoare în domeniul economiei, artei sau științei” . Conform unor lucrări științifice, există două tipuri de plagiat: plagiatul integral (cuvânt cu cuvânt) și subtil, adică folosirea mai multor cuvinte, fraze sau mici fragmente. Astfel plagiatul apare când un potențial autor copiază anumite secvențe din lucrarea unui alt autor sau din lucrările mai multor autori sau copierea integrală unui asemenea conținut fără utilizarea citării sau trimiterii la conținut prin cuvântul apud.
Articol integral →Managementul carierei didactice – cadrul general
Cariera constă într-o succesiune de activități și de poziții profesionale pe care o persoană le parcurge, precum și atitudinile și componentele asociate acestora care se dezvoltă de-a lungul timpului. În esență, cariera constă în succesiunea de posturi dintr-o anumită ierarhie, practic, o succesiune de experiențe, separate, însă corelate între ele prin care orice om trece, de-a lungul vieții sale[1]. Altfel spus, dezvoltarea carierei, ori dezvoltarea profesională, are un obiectiv central, iar el se referă la însușirea de cunoștințe utile poziției actuale, dar și ale celei viitoare. Atunci când vorbim de o carieră individuală, ne referim la faptul că ea implică atât viața profesională, cât și pe cea familială – orice om este capabil să își dezvolte un concept propriu prin care își autoevaluează atât calitățile, cât și valorile, iar acest proces este mereu dinamic, având loc pe tot parcursul vieții. Importanța socială a carierei didactice este uriașă, dacă privim din perspectiva transformării profunde a personalității, a dezvoltării substanței intelectuale, fizice, însă și socio-morale ale celor educați.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei