Managementul carierei didactice – cadrul general

Cariera constă într-o succesiune de activități și de poziții profesionale pe care o persoană le parcurge, precum și atitudinile și componentele asociate acestora care se dezvoltă de-a lungul timpului. În esență, cariera constă în succesiunea de posturi dintr-o anumită ierarhie, practic, o succesiune de experiențe, separate, însă corelate între ele prin care orice om trece, de-a lungul vieții sale[1]. Altfel spus, dezvoltarea carierei, ori dezvoltarea profesională, are un obiectiv central, iar el se referă la însușirea de cunoștințe utile poziției actuale, dar și ale celei viitoare. Atunci când vorbim de o carieră individuală, ne referim la faptul că ea implică atât viața profesională, cât și pe cea familială – orice om este capabil să își dezvolte un concept propriu prin care își autoevaluează atât calitățile, cât și valorile, iar acest proces este mereu dinamic, având loc pe tot parcursul vieții. Importanța socială a carierei didactice este uriașă, dacă privim din perspectiva transformării profunde a personalității, a dezvoltării substanței intelectuale, fizice, însă și socio-morale ale celor educați.

De menționat este faptul că, în cadrul societății contemporane, această profesie nu este printre cele mai solicitate, însă nici printre cele mai evitate, fiind deci o profesie intelectuală respectată, care, din păcate, nu îi oferă educatorului satisfacții materiale deosebite, însă îi oferă un statut social, care, din punctul meu de vedere, îl plasează în zona de mijloc a societății. Profesia de profesor/ educator, în marea majoritate a statelor dezvoltate, este exercitată, în mare parte, de femei, bărbații alegând, de cele mai multe ori, profesii care să le aducă beneficii materiale mai mari, venituri substanțiale.

În altă ordine de idei, această profesie oferă o perspectivă redusă de a face carieră și spun asta pentru că atât profesorul debutant, cât și cel cu gradul I didactic au același statut, iar, din punct de vedere financiar, există doar o mică diferență.

1. Conceptul de carieră

Conceptul de carieră în limbajul curent este larg răspândit, el având mai multe înțelesuri, însă, până în acest moment, nu este oferită o definiție oficială, acceptată de toți care să fie capabilă să întrunească consensul și ideile comune ale specialiștilor în domeniu. Dacă vorbim de un înțeles popular al acestui termen de carieră, putem spune că el este asociat cu ideea de mișcare ascendentă ori avansare a unei persoane într-un anumit domeniu de activitate. Toate aceste ascensiuni având și un scop, acela fiind de a aduce beneficii financiare, însă, de cele mai multe ori, vin la pachet cu multă responsabilitate, dar și cu obținerea unui prestigiu mai mare. De altfel, pentru a defini mai bine această noțiune, trebuie să luăm în considerare mai mulți factori, de pildă: aportul pe care-l aduce o persoană în dezvoltarea propriei cariere, contribuția companiilor în care activează acea persoană, contextul în care se intersectează și, nu în ultimul rând, calitatea legislației și modul în care aceasta se aplică. Așadar, ca definiții ale carierei am decis să evidențiez doar două dintre ele, considerându-le ca fiind cele mai importante și care arată exact înțelesul acestui concept.

Succesiunea de funcții, în ordinea crescătoare a prestigiului, prin care o persoană trece după o regulă previzibilă și într-o manieră organizată este reprezentată de carieră.

2. Planificarea și dezvoltarea carierei

Această planificare și dezvoltare a carierei nu reprezintă un proces linear, ci, mai degrabă, repetitiv și continuu ce implică, de fapt, înțelegerea contextului pieței muncii, global vorbind, evaluarea punctelor forte, dar și ale limitelor personale, formarea unei viziuni proprii privind carieră la modul general, realizarea unui plan realist de viitor, dar și autovalorizarea pentru atingerea scopurilor și obiectivelor personale și profesionale, într-o manieră obiectivă.

Pentru ca o carieră să poată fi planificată, se apelează la un amalgam de surse, de informații care au rolul de a ghida o persoană, după cum urmează:

Autoevaluarea – Orice persoană trebuie să aibă în vizor toate aspirațiile sale ca ființă umană, corelate cu aptitudinile, cunoștințele, însă și potențialul de dezvoltare prin învățare continuă. De altfel, ar trebui să știe să evalueze în mod obiectiv caracteristicile mediului în care el trăiește sau lucrează. În definitiv, acest proces de autoevaluare presupune, de fapt, cunoașterea atitudinilor, valorilor, intereselor, valorilor.

Apelarea la experți sau consilieri – De cele mai multe ori, cei ce doresc să își planifice o carieră apelează la sfaturile unor persoane cu experiență, pentru a le oferi sprijin și, de ce nu, diferite sugestii.

Valorificarea oportunităților de dezvoltare – Anumite persoane se înscriu la cursuri de formare profesională, prin faptul că acestea le oferă noi obiective personale.

Așadar, este foarte important ca, după analiza profilului de personalitate, să se pună accentul asupra acelor aspecte de natură academică, de pildă: titluri, cursuri, master, limbi străine, care, din punctul meu de vedere, ar trebui să facă parte din portofoliul personal. Procesul de analiză are și o finalizare, iar această finalizare este realizată prin intermediul analizei SWOT în care se vor expune în opoziție puncte forte și puncte slabe, raționamentul fiind următorul: pe ce puncte forte se bazează individul în atingerea scopului, dar puse în balanță cu oportunitățile pe care le oferă piața muncii și, totodată, care sunt punctele slabe pe care trebuie să le corijeze sau să le dezvolte, ținându-se cont de amenințările actuale.

Pentru o bună planificare a carierei, punctul de plecare este reprezentat de autocunoaștere, mai exact, o conștientizare a trăsăturilor de personalitate. De altfel, planificarea carierei are o importanță deosebită atât pentru individ, cât și pentru organizație. Un plan obiectiv al carierei îl determină pe individ să privească oportunitățile doar în relație cu propriile sale posibilități, el fiind, deci motivat, iar probabilitatea de a fi satisfăcut este și mai mare.

Dacă privim din perspectiva organizației, planificarea carierei poate reduce costurile în ceea ce privește fluctuația personalului. În situația în care organizația își sprijină angajații în privința dezvoltării planurilor de carieră, planurile devin strâns legate de nevoi, iar salariații vor deveni mult mai loiali și mai fideli. Chiar simplul gest al organizației de a sprijini angajații sau simpla manifestare de interes privind dezvoltarea carierei propriilor angajați are un efect benefic asupra motivării și antrenării tuturor angajaților. Planificarea are trei obiective principale pentru organizație:

• pentru gestiunea previzională a personalului să ofere o bază;
• în cadrul organizației să ofere informații utile privind posibilele etape ale carierei angajaților;
• în planurile generale ale organizației să integreze activitățile de alegere, stabilire, dezvoltare, însă și dirijare a carierelor individuale.

Planificarea și dezvoltarea carierei poate avea succes dacă sunt realizate simultan trei acțiuni, din trei direcții, și aici mă refer la: organizație, șeful ierarhic și salariat. De altfel, această planificare a carierei reprezintă un serviciu făcut pentru sine, nu pentru altul, iar ea trebuie să pornească de la cel interesat, doar el poate ști ceea ce își dorește cu adevărat și, din acest motiv, lui ii revine responsabilitatea planificării propriei cariere.

Experiența totuși a reliefat că fără o minimă încurajare sau direcționare din partea organizației, salariatul reușește mult mai greu să își atingă obiectivele urmărire sau planificarea carierei. Organizația, în schimb, este răspunzătoare în mod direct privind dezvoltarea și comunicarea opțiunilor de carieră din interiorul ei, având obligația de a informa angajații în ceea ce privește posibilele etape în carierele lor, în cadrul firmei. De altfel, departamentul de resurse umane este responsabil de comunicarea acestor posturi, dar și de modificările care apar în structura posturilor, însă și de verificarea manierii în care managerii lor percep relațiile dintre diferitele etape pe care le expun. În definitiv, organizația este răspunzătoare de asigurarea tuturor condițiilor și să creeze mediul propice dezvoltării carierei propriilor angajați.

Planificarea carierei organizaționale are în vizor mai multe etape: identificarea angajaților, stabilirea căilor carierei, stabilirea responsabilităților și dezvoltarea planurilor individuale. În ceea ce privește prima etapă, și anume identificarea angajaților, organizația are responsabilitatea de a identifica angajații care doresc să își cunoască aptitudinile și posibilitățile lor de dezvoltare și acceptă instruirea necesară pentru valorificarea lor. A doua etapă de stabilire a căilor carierei se referă la identificarea unei succesiuni de posturi prin care angajații doresc să treacă pentru a progresa către nivelele ierarhice superioare, la oportunitățile oferite de organizație pentru definirea unei cariere. Cea de-a treia etapă se referă la stabilirea responsabilităților atât ale angajaților, cât și ale organizației.

Organizațiile au următoarele responsabilități:

• elaborarea metodelor de planificare și dezvoltare a carierei, dar și evaluarea într-o manieră realistă a obiectivelor organizaționale;
• utilizarea, susținerea, dar si organizarea unor programe speciale în ceea ce privește managementul carierei;
• organizarea acelor sisteme informaționale care ajută la actualizarea informațiilor;
• de-a lungul carierei, orice persoană primește consiliere, dar și evaluare a eforturilor de dezvoltare.

Angajații au următoarele responsabilități:

• să își autoevalueze abilitățile;
• să analizele acele obiective ce vizează cariera individuală și realizarea planurilor de acțiune;
• utilizarea tuturor oportunităților de pregătire și dezvoltare.

În ceea ce privește planificarea carierei individuale, putem afirma faptul că aceasta se concentrează asupra capacităților, abilităților sau calificărilor angajatului, însă și asupra nevoilor sau aspirațiilor acestuia. Individul trebuie să aibă capacitatea de a identifica abilitățile și aspirațiile, iar prin consiliere să se înțeleagă care sunt cerințele de pregătire și dezvoltare privind o anumită cale a carierei, ori pentru o anumită rută profesională. Factorii primordiali în ceea ce privește alegerea unei cariere sunt: autoidentitatea, interesele, personalitatea fiecărui angajat, dar și mediul social. Totodată, personalitatea individului joacă un rol important în alegerea carierei, existând, așadar, mai multe tipuri fundamentale de personalitate sau orientări, de pildă: orientarea realistă, orientarea privind cunoașterea, orientarea socială, orientarea artistică și cea întreprinzătoare.

Dezvoltarea carierei este și ea foarte importantă și acoperă întreaga activitate a unui individ și care include toate programele și activitățile necesare îndeplinirii planului carierei individuale. Această dezvoltare a carierei reprezintă rezultatul interacțiunii a două elemente fundamentale, și anume: aptitudine și dorința de realizare a individului și oportunitățile oferite de organizație. Orice individ are capacitatea de a dezvolta o strategie, dar și un concept propriu al carierei prin care își autoevaluează propriile posibilități și valori.

Dezvoltarea carierei, din perspectiva organizației, are în vizor stabilitatea, angajamentul, implicarea și loialitatea membrilor acesteia și asta pentru că lipsa unor programe adecvate de pregătire sau dezvoltare a carierei poate conduce către unele dificultăți sau probleme privind atragerea, menținerea și dezvoltarea personalului. Componentele principale ale dezvoltării carierei sunt:

• stabilitatea acordului și a scopului de pregătire;
• sarcinile cu grad de dificultate ridicat ale postului;
• pregătirea și experiențele dobândite.

Utilizarea unor metode potrivite de evaluare a carierei care ajută la cunoașterea cât mai reală a poziției individului în cadrul dezvoltării acesteia și cunoștințele suplimentare dobândite și utile pentru atingerea cu succes a scopului urmărit sunt foarte necesare de realizat.

Atunci, când vorbim de planificarea carierei didactice, ne referim la obiectivele pe care trebuie să le urmeze un profesor, încă din primii ani ai săi la catedră, astfel încât, să poată să își atingă scopul vizat și, totodată, să poată face o performanță, iar elevii să iubească materia pe care ei o predau și de ce nu să poată face progrese în adevăratul sens al cuvântului. Planificarea carierei didactice este extrem de importantă, iar ea include o analiză amănunțită a propriului stil, practic, o autocunoaștere mai aprofundată pentru a putea identifica dificultățile și pentru a le putea corija. Din punctul meu de vedere, obiectivele pe care trebuie să le urmeze un cadru didactic sunt cele legate de stăpânirea cunoștințelor psihopedagogice pentru a putea face față unor situații complicate, întâmpinate de zi cu zi la catedră, acumularea cunoștințelor ce țin de materia predată, participarea la diferite proiecte educaționale și nu, în ultimul rând, valorificarea tuturor cunoștințelor acumulate de-a lungul anilor de dezvoltare profesională.

Bibliografie

1. Pescaru, M., Pescaru, C.M.. 2021, Cariera didactică în învățământul preuniversitar în contextul cerințelor societății actuale. https://www.researchgate.net/publication/355890053;
2. Cucoș, C., 1995, Pedagogie și axiologie, București, Editura Didactică și Pedagogică;
3. Labar A, L l. Antonesei, Popa N., 2009, Ghid pentru cercetarea educației, Iași, Editura Polirom;
4. Manolescu, A., 2001, Managementul resurselor umane, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Economică;
5. Cristea, S., Rafailă, E., Pânișoară O., Istrate, O., 2006, Curriculum pedagogic, Bucureşti, Editura Didactică și Pedagogică;
6. Cristea, S., 2009, Studii de pedagogie generală, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;