Plagiatul în mediul academic

Cauzele plagiatului sunt multiple. Ar putea fi experiența precară a studenților/ elevilor în realizarea proiectelor la diverse cursuri, neprezentarea aspectelor ce țin de plagiat, lenea și lipsa de interes, dar și „manifestarea acestuia acolo unde există interes comercial sau acolo unde sunt acordate titluri de merit, fiind axat în special pe lucrările de valoare în domeniul economiei, artei sau științei” . Conform unor lucrări științifice, există două tipuri de plagiat: plagiatul integral (cuvânt cu cuvânt) și subtil, adică folosirea mai multor cuvinte, fraze sau mici fragmente. Astfel plagiatul apare când un potențial autor copiază anumite secvențe din lucrarea unui alt autor sau din lucrările mai multor autori sau copierea integrală unui asemenea conținut fără utilizarea citării sau trimiterii la conținut prin cuvântul apud.

Însușirea integrală sau parțială a unui conținut și prezentarea acestuia drept  creație proprie se numește plagiat și încalcă prevederile Ordonanței de Urgență numărul 28 din 2011 (pentru modificarea și completarea Legii numărul 206/2004) privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare. În mediul academic, această acțiune se numește plagiat și este foarte răspândită. În prezent, mediile academice utilizează diferite softuri pentru detecția gradului de similitudine între textul propus și texte deja publicate.

Lucrarea poate fi excepțională, poate să conțină elemente de originalitate, dar dacă procentul de similitudine a depășit limita impusă de mediul academic, atunci ea nu mai are nicio valoare.

Prin urmare, autorul trebuie să îndeplinească două condiții pentru a nu fi acuzat de plagiat: „el are obligaţia de a delimita foarte precis propriile idei, interpretări şi formulări de cele care aparţin altor autori, ale căror opere le-a consultat în timpul procesului de documentare” , respectiv condiția originalității care se referă la „rezultatul unui efort de sinteză şi reflecţie novatoare, nu doar o concatenare de formulări şi idei preluate din alte surse, chiar dacă acestea sunt citate corect” .

Lupta împotriva acestui fenomen s-a accentuat în ultimul timp, România având o legislație specifică, iar fiecare mediu academic se pliază pe aceasta, existând totuși și mici excepții. Excepțiile le putem observa la știrile de la televizor sau în mediul online în care se prezintă cum o anumită personalitate a fost descoperită cu o lucrare cu un procentaj ridicat de similitudine sau chiar cu mai multe lucrări. De asemenea, ultima bătălie împotriva acestui fenomen s-a încheiat recent între Ministerul Educației împreună cu Consiliul  de Etică și Management Universitar și Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București. În urma verificărilor s-a constatat că, în perioada 1995 și până la momentul inițierii anchetei, această Academie a acordat „683 de titluri de doctor” . Toate acestea vor fi retrase în conformitate cu prevederile legale.

Există, totuși, câteva soluții pentru a nu plagia. O primă soluție, dar și cea mai importantă, este dată de educația din România. Elevii, studenții, dar și cadrele didactice trebuie să fie conștiente de ce înseamnă plagiat și de consecințele acestuia. Așa ceva se poate realiza prin expunerea aspectelor plagiatului și celor ce fac trimitere la evitarea acestuia. Totodată, legea împreună cu forța ei coercitivă trebuie să acționeze just împotriva făptașilor, aplicându-le pedepse aspre, precum cazul de la Academia de Poliție. Prin acțiunea legii și sancționarea făptașilor se poate crea un sentiment de frică în rândul persoanelor și care, prin urmare, ar putea conduce la diminuarea plagiatului.
Un ultim aspect pe care doresc să îl prezint este dat de metodele cele mai simple ce pot elimina căderea în capcana plagiatului. Un autor sau un potențial autor trebuie să țină cont de aspectele referitoare la întocmirea unei lucrări științifice, să „cunoască modalitățile adecvate de citare” , să știe cum se realizează o parafrazare și cum se extrag și se prelucrează datele și informațiile din anumite surse.

Prin urmare, plagiatul constituie o ilegalitate, este sancționat prin lege și poate ruina cariere, de aceea trebuie să existe norme adecvate în acest sens, o conduită morală a autorului, prezentări, ședințe, expuneri sau consultații cu privire la acest fenomen și despre cum poate fi evitat.

Bibliografie

A) Surse WEB
1. luju.ro/static/files/2012/iulie_2012/22/Plagiatul._Scurte_consideraii.pdf [accesat in data de 15.12.2020]
2. dexonline.ro/definitie/plagiat [accesat in data de 15.12.2020]
3. researchgate.net/publication/295859327 [accesat in data de 15.12.2020]
4. romania.europalibera.org/a/academia-de-poli%C8%9Bie-r%C4%83m%C3%A2ne-f%C4%83r%C4%83-%C8%99coal%C4%83-doctoral%C4%83-toate-tezele-vor-fi-verificate-la-plagiat/30913737.html [accesat in data de 15.12.2020]
5. romania.europalibera.org/a/academia-de-poli%C8%9Bie-r%C4%83m%C3%A2ne-f%C4%83r%C4%83-%C8%99coal%C4%83-doctoral%C4%83-toate-tezele-vor-fi-verificate-la-plagiat/30913737.html [accesat in data de 15.12.2020]

B) Publicații și articole științifice
6. Moisei, Andrei, Plagiatul în contextul protecţiei drepturilor de autor, în Revista Intelectus, 1/2018