Toate articolele din categoria: Competențe pentru viață
Când matematica iese din manual: o casă cu energie zero. Experiență didactică STEAM în cadrul proiectului Erasmus+ The Mathematics of Reality Is on STEAM
Uneori, cea mai bună modalitate de a-i convinge pe elevi că matematica este utilă nu este să le explicăm acest lucru, ci să le oferim o problemă reală pe care nu o pot rezolva fără matematică. Pornind de la această idee, în cadrul proiectului Erasmus+ „The Mathematics of Reality is on STEAM”, derulat la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” din Corabia, am propus elevilor o provocare care, la început, nu părea deloc o lecție de matematică: să proiecteze și să construiască macheta unei case eficiente energetic, alimentată cu energie solară. Activitatea intitulată „My Dream Zero-Energy House” a pornit de la o întrebare simplă: Cum ar arăta casa pe care am putea-o construi dacă am vrea să folosim cât mai puțină energie și să producem o parte din energia necesară chiar noi?
De aici a început o experiență în care geometria, trigonometria, fizica, tehnologia, designul și lucrul în echipă s-au întâlnit într-un singur proiect.
Rolul și importanța activităților extracurriculare la îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor
Activitățile extracurriculare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative. Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extracurriculare reprezintă un mijloc de formare a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice manifestării spiritului de independență și inițiativei.
Articol integral →„La ce îmi folosește matematica?” – percepțiile elevilor de liceu asupra utilității disciplinei (Studiu)
Prezentul studiu investighează percepțiile elevilor de liceu cu privire la utilitatea matematicii în viața cotidiană și la relevanța sa pentru traseul profesional. Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion de 100 de elevi din clasele IX–XII ai unui liceu teoretic, provenind de la profilul real (Științe ale naturii) și profilul uman (Filologie), și a utilizat un design cantitativ și calitativ bazat pe un chestionar online. Rezultatele indică o atitudine preponderent moderată față de matematică: circa 43% dintre respondenți se situează într-o zonă de neutralitate afectivă, iar 70% recunosc importanța disciplinei, fără a-i atribui neapărat un rol esențial. Matematica este asociată cu preponderență unor contexte practice restrânse – gestionarea banilor și cumpărăturile –, în timp ce conexiunea cu alte domenii ale vieții cotidiene rămâne slab reprezentată în conștiința elevilor. La nivel profesional, 60% dintre respondenți anticipează că matematica le va fi utilă în carieră, cea mai frecvent menționată competență dezvoltată prin studiul acestei discipline fiind gândirea logică. Studiul oferă o imagine utilă practicienilor și factorilor de decizie din educație cu privire la decalajul dintre potențialul formativ al matematicii și percepția efectivă a elevilor asupra acestuia.
Articol integral →Jocurile teatrale – mijloc de dezvoltare emoțională și creativă a copilului
Jocul este cel mai accesibil și interesant mod prin care un copil își procesează și își exprimă impresiile, cunoștințele și emoțiile. Unul dintre tipurile de activitate creativă este dramatizarea. Activitatea teatrală ajută la rezolvarea multor probleme pedagogice legate de formarea expresivității vorbirii copilului, educația intelectuală, artistică și estetică.
Valoarea educativă a jocurilor de teatru este, de asemenea, enormă. Copiii își dezvoltă respectul unul față de celălalt. Ei învață bucuria asociată cu depășirea dificultăților de comunicare, îndoiala de sine. Evident, activitatea teatrală îi învață pe copii să fie indivizi creativi, capabili să perceapă noutatea, capacitatea de a improviza. Entuziasmul copiilor pentru jocul de teatru, confortul lor interior, slăbirea, comunicarea ușoară și neautoritară între un adult și un copil, complexul „Nu pot” care dispare aproape imediat – toate acestea surprind și atrag. În jocul teatral se realizează dezvoltarea emoțională: copiii se familiarizează cu sentimentele, stările de spirit ale personajelor.
A fi rezilient în profesia de educatoare – eseu motivațional
Andrei este în grupa mică, el și colegii săi vin regulat la grădiniță. Andrei și ceilalți copii, toți iubesc grădinița, jocurile, activitățile și cel mai mult interacțiunile cu doamna, ei nu le zic interacțiuni, e un cuvânt greu pentru cei trei ani ai lor, le zic, privirile doamnei, urmate de îmbrățișări, când trebuie, dimineața, să se despartă de mămica, le zic ajutorul doamnei, la orice nevoie, jocurile minunate, și jucăriile de tot felul, ei știu că doamna lor este de încredere, că i-a cucerit după puțin de la primele zile de grădiniță și, atât Andrei, cât și ceilalți copii, sunt fericiți.
Pe de altă parte, doamna Maria, o doamnă cu experiență de peste doisprezece ani la grădiniță, aflată la cea de-a cincea interacțiune cu o grupă mică, este și dumneaei gata pentru a susține micile lupte de zi cu zi, lupte pe care trebuie să le gestioneze pentru a le păstra încrederea celor mici în autoritatea sa. Ea știe și vrea ca preșcolarii să simtă că, deși ei sunt douăzeci iar ea este doar una, niciunul nu va fi privat de atenția, grija și tratamentul egal dat tuturor, ca ei să fie o echipă așa ca la muschetari: toți pentru unul, unul pentru toți.
Lungul drum către Santa Cruz – O experiență educativă prin teatru de animație
Teatrul de animație, prin bogăția formelor sale de expresie și capacitatea de a uni arta vizuală, mișcarea, vocea și obiectul, reprezintă un teritoriu pedagogic fertil, unde jocul devine instrument de cunoaștere și de dezvoltare personală.
Proiectul „Lungul drum către Santa Cruz”, realizat împreună cu grupa de performanță a Cercului de Teatru de Păpuși – ActAnima Puppetry în anul școlar 2024–2025, s-a născut din dorința de a oferi copiilor o experiență de învățare artistică autentică, în măsură să le stimuleze creativitatea, empatia și spiritul de echipă.
Formarea autonomiei elevului în modelul educațional Step by Step
Într-o societate care valorizează tot mai mult competențele de viață, autonomia elevului devine o miză centrală a procesului educațional. Modelul Step by Step se distinge printr-o filozofie care nu mai concepe școala ca pe o etapă pregătitoare pentru viață, ci ca pe un spațiu viu, real, în care copilul trăiește, alege, greșește și învață în mod autentic. Autonomia nu este predată, ci construită zilnic, prin interacțiuni, experiențe relevante și implicare activă în propriul parcurs de învățare.
Studiile realizate de Shahar, Henrich, Blatt, Ryan și Little (2003) evidențiază faptul că, atunci când mediul social oferă copilului experiențe care favorizează sentimentul de siguranță, acesta capătă libertatea de a explora atât lumea exterioară, cât și propriul univers interior. Drept urmare, își dezvoltă o imagine de sine mai complexă și mai autonomă, ceea ce contribuie, la rândul său, la formarea unor deprinderi relaționale superioare. Reacția mediului social la aceste comportamente autonome este una pozitivă, consolidând în mod circular sentimentul de siguranță și apartenență (apud Faiciuc, 2005a).
Când un copil prinde curaj să spună „Eu cred că…”. Despre puterea dezbaterilor în gimnaziu
Sala de clasă poate și ar trebui să fie spațiul în care copiii își găsesc vocea, au curajul de a-și susține opiniile, de a-și deschide mintea și inima către cele ale altora. Din păcate, nu întotdeauna se întâmplă așa, astfel că a crea în școli cluburi de dezbateri este un pas necesar înspre a le oferi elevilor un spațiu mai prietenos, mai eliberat de constrângeri în care se pot exprima. Dacă, până în prezent, dezbaterile au fost activități extrașcolare adresate, în principal, liceenilor, în ultima perioadă, prin înființarea Olimpiadei naționale de dezbateri pentru juniori, s-a adus în atenție importanța acestui exercițiu de gândire critică și pentru elevii de gimnaziu.
Articol integral →Teorii privind învățarea limbii engleze
Societatea contemporană pune mare preț pe comunicare. Exemplele sunt nenumărate. Oamenii pot transmite un mesaj unui număr imens de persoane prin intermediul rețelelor de socializare, obținerea unui job este condiționată adesea de abilitățile de comunicare ale celui intervievat, telefoanele mobile sunt folosite în toate colțurile lumii. În aceasta societate globalizată, unul din principalele vehicule de comunicare este limba engleză. D.Crystal (2003) menționează că limba engleză este limba maternă a aproximativ 400 de milioane de oameni, este a doua limbă pentru mai mult de 430 de milioane de persoane, în timp ce aproximativ 750 de milioane de oameni o vorbesc ca pe o limbă străină. Adunând aceste date se concluzionează că limba engleză este vorbită de peste un miliard și jumătate de oameni pe întregul glob.
Dezvoltarea limbajului în primii ani de viață a copilului. Tulburări de vorbire în perioada de dezvoltare timpurie
Comunicarea reprezintă unul dintre elementele cele mai importante în explicarea, definirea și înțelegerea individului și chiar a societății. Ea transmite imagini, noțiuni, idei, facilitează manifestarea conduitelor afective, produce disonanță sau consonanță psihică. Prin comunicare se transmit trebuințe, aspirații, dorințe, imbolduri spre acțiune, se inițiază, declanșează sau se stopează activitățile, se manifestă rezistența la eforturi.
Limbajul este definit ca fiind activitatea psihică de comunicare dintre oameni prin intermediul limbii. Acesta poate fi reprezentat pe plan individual, individualizarea lui realizându-se atât în plan fiziologic (particularități ale aparatului fonator), cât si în plan psihologic (el având o manifestare personală și diferită de la individ la individ). În schimb limba este un fenomen social și este elaborată de societate și nu de fiecare individ în parte.
Ministerul Educaţiei