Când un copil prinde curaj să spună „Eu cred că…”. Despre puterea dezbaterilor în gimnaziu
Absolventă a Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Parcurs academic întregit prin studii masterale și doctorale în domeniul filologiei. Formarea profesională continuă a vizat direcții precum: educația media, evaluarea didactică, dezvoltarea personală, consilierea elevilor și a părinților, literația etc. În prezent, este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Inochentie Micu Clain” din Blaj.
Sala de clasă poate și ar trebui să fie spațiul în care copiii își găsesc vocea, au curajul de a-și susține opiniile, de a-și deschide mintea și inima către cele ale altora. Din păcate, nu întotdeauna se întâmplă așa, astfel că a crea în școli cluburi de dezbateri este un pas necesar înspre a le oferi elevilor un spațiu mai prietenos, mai eliberat de constrângeri în care se pot exprima. Dacă, până în prezent, dezbaterile au fost activități extrașcolare adresate, în principal, liceenilor, în ultima perioadă, prin înființarea Olimpiadei naționale de dezbateri pentru juniori, s-a adus în atenție importanța acestui exercițiu de gândire critică și pentru elevii de gimnaziu.
Mulți elevi din ciclul gimnazial trăiesc cu convingerea că nu pot vorbi în public. Teama de a greși, de a fi judecați îi timorează și le afectează profund parcursul școlar și dezvoltarea personală. Dezbaterile îi învață să se elibereze de această povară, făcându-i conștienți de faptul că că a greși e parte din procesul de creștere și de explorare a sinelui și a lumii. În acest mod, acel „nu pot” devine „vreau să încerc”, apoi „știu cum să spun ce gândesc”.
Dezbaterile generează contexte în care gândirea altfel, raționamentul inedit nu sunt penalizate, ci, dimpotrivă, se bucură de aprecierea meritată, logica argumentației fiind aceea care primează. Ca metodă de exprimare a individualității, dezbaterile îi învață pe copii că tăcerea nu e o slăbiciune, iar exprimarea unui punct de vedere nu e o competiție, ci invitație la dialog. Aici, orice opinie poate conta — dacă e argumentată, dacă e spusă cu respect, dacă se bazează pe informare sau măcar pe o curiozitate reală de a ști, de a înțelege lumea în care trăim. Copiii care se implică în dezbateri învață să diferențieze aparența de esență și să construiască punți între idei și între oameni. Fiecare temă dezbătută devine o cale de a investiga lumea, dar și de a explora universul lăuntric, acela pe care, de prea multe ori, adolescenții tind să și-l dezavueze, în tentativa lor de a oferi celorlalți o imagine de sine care să cadreze, până la replicare, cu cea a lumii în care trăiesc.
Această tendință de a se subestima, de a-și nega individualitatea este combătută cu succes de dezbateri, care au puterea de a metamorfoza lipsa încrederii în sine în act de curaj și ezitarea în argument. Ele nu schimbă doar elevi, ci și traiectorii existențiale, fiindcă nu sunt doar despre cuvinte. Sunt despre respect reciproc, asertivitate și deschidere. Când copiii învață că adversarul lor într-o dezbatere nu e un dușman, ci un partener într-un dialog al ideilor, deschid, de fapt, calea unei comunicări reale, autentice cu ceilalți, ceea ce este un câștig pentru întreaga viață. Situarea pe poziții divergente capătă astfel, pentru ei, o altă semnificație: nu mai este sursă de conflict, ci subiect de discuție, atitudine care, atunci când este adusă și în realitatea cotidiană, are forța de a reconfigura în mod benefic relațiile și modul lor de a interacționa cu cei din jur. Un copil care își însușește această atitudine devine un adult care caută și instituie echilibru în relațiile cu ceilalți și care își asumă în mod asertiv, logic și vertical responsabilitățile sociale și civice.
Când i se oferă unui copil șansa de a învăța să gândească liber și să se exprime cu respect, i se oferă, de fapt, un avantaj pentru tot ce îl așteaptă în viață. Dezvoltându-și stima de sine, capacitatea de a discerne, puterea de a comunica, el își clădește curajul de a fi el însuși, într-o lume care, de multe ori, are tendința de a uniformiza. Această tendință este încurajată și stimulată adesea de rețelele sociale, spațiile de comunicare la care adolescenții se raportează cel mai mult. Informațiile le inundă conștiința, rețelele sociale le spun ce să gândească, ce să simtă, ce să spună. Uneori, le este greu să-și mai audă propriile gânduri, să știe cine sunt cu adevărat, mai ales că identitatea lor este în formare. Într-un astfel de context, dezbaterile devin un act de asumare. O formă de rezistență. O expresie a individualității la o vârstă când presiunea de a te „încadra” este uriașă. Să te îmbraci asemenea celorlalți, să gândești ca ei, să nu „deranjezi” prin felul tău de a fi. Tocmai în acest context, în care presiunea lumii exterioare este enormă, dezbaterile devin o cale spre regăsirea de sine: un spațiu unde ești încurajat să fii tu, să nu te ferești de întrebări incomode, să susții idei originale, să nu fii de acord — dar să o faci cu respect, cu argumente, cu mintea limpede. Dezbaterile nu sunt expresia unei voci, ci a tuturor vocilor. Unii copii sunt mai timizi, alții mai îndrăzneți. Unii își transmit cu reticență gândurile, alții nu se pot opri din vorbit. Dar toți au ceva de spus. Dezbaterile nu aduc în prim-plan cel mai tare glas, ci cea mai bine gândită opinie. Aici, timidul clasei poate deveni liderul echipei. Aici, ideea unui copil poate fi apreciată, chiar dacă e diferită. Aici, fiecare voce contează.
Așadar, dezbaterile sunt prea puțin despre școală, punctaje sau diplome. Sunt, în principal, despre învățarea curajului de a fi tu însuți, cu ideile tale, cu emoțiile tale, cu valorile și principiile în care crezi. Într-o lume care uniformizează, care promovează clișeul și superficialul, a vorbi liber, argumentat și informat e o expresie a unicității, o formă de libertate și un exercițiu intelectual cu beneficii pentru întreaga viață. Pentru că, într-o lume care încearcă adesea să-i învețe pe copii să tacă, dezbaterile îi învață să dea glas ideilor și opiniilor care îi preocupă. Nu oricum, ci cu sens. Pentru că fiecare copil care învață să spună „eu cred că…” devine un adult care nu tace atunci când contează. Iar într-un viitor pe care ni-l dorim bazat pe curaj, idei și respect, exact acești copii vor schimba lumea.
Bibliografie
National Speech & Debate Association (NSDA) – Benefits of Debate Participation
www.speechanddebate.org/why-debate/
UNESCO – Education for Sustainable Development Goals: Learning Objectives, 2017
unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000247444
Romanian Association for Debate, Oratory and Rhetoric (ARDOR) – Resurse pentru elevi și profesori www.ardor.org.ro
Cuvinte cheie: dezbatere, argument, dialog, gimnaziu, responsabilitate, gândire critică
Accesări: 166




Ministerul Educaţiei