Formarea conduitei moral-civice prin procesul instructiv-educativ

Rolul educației este de a forma valori integral umane de la vârsta școlarității mici. Inserarea valorilor morale trebuie făcută prin acceptare și nu prin obligare sau impunere, similarele îndoctrinării. Concepția potrivit căreia „mama moralei rămâne teama”, a lui Nietzsche, este depășită. Educarea valorilor morale se face prin ceea ce elevii văd zilnic. Li se pot cere să fie cinstiți doar într-o școală și într-un sistem care prelevă această calitate, li se poate cere să se poarte frumos cu cei din jur, doar dacă punem accent pe activități incluzive la clasă și în societate și le putem spune că evoluția personală trebuie să fie principalul lor obiectiv doar dacă lucrăm integrat adaptat nevoilor fiecăruia și transmitem acest lucru prin activitățile la clasă. Așa că am creat programul educațional „Mici și valoroși”, cu un tipar săptămânal, pe baza căruia am urmărit formarea principalelor valori morale specifice vârstei școlare mici și am comparat rezultatele anterioare aplicării programului cu cele rezultate din program.

Am demonstrat că pilonul cel mai important în acest proces îl reprezintă copilul, care îndeplinește mai multe roluri în acest proces moral-constructiv. Subiect și obiect al moralei, el este în primul rând constructor al propriei conștiințe, dar și arhitect al propriei vieți sociale. Este un IT-ist mai mult sau mai puțin priceput în acțiunea contra virușilor existenți în societate, supus permanent perfecționării. Este doctor al propriului suflet, dar și judecător al propriilor alegeri. El este cel ce decide, dar tot el este cel ce suportă consecințele faptelor sale, adică subiect și obiect al educației.

„Morala… cea mai maestră a educației” (Friederich Nietzsche)

Având în vedere procesul accelerat de  transformări prin care trece  societatea  românească, în care principala exigență a comunității către individ este ca acesta să dezvolte tehnici de îmbunătățire constantă a calității vieții proprii și a celor din jur, educația rămâne mediul ideal de obținere a acestui obiectiv social.

Acest proiect pretinde să promoveze rolul educației în a forma valori integral umane de la vârsta școlarității mici, valori pe care, mai târziu, societatea să se poată baza, să-l determine pe adult să conștientizeze  că există, că știe să conviețuiască, să învețe, să aibă, să producă, să consume.

A încerca să educi în spirit social nu garantează neapărat și reușita, având în vedere tendința existentă în fiecare ființă umană, inexplicabilă adesea, de a nu ține cont de sfaturile primite, mai ales de cele din domeniul social și moral civic. În ceea ce privește copiii de vârstă școlară mică, principalele semnale care arată necesitatea unei astfel de educații, sunt  în primul rând apatia generală care caracterizează elevii, pierderea respectului de sine sau, mai grav, necunoașterea propriei personalități, elevul neștiind cât valorează ca entitate, și demonstrând o mare deficiență de dragoste și de atenție.

Acestea fiind aspectele care ne preocupă cel mai mult în relaționarea cu elevii noștri, ar trebui să creăm cât mai multe situații prin care să-i  provocăm și prin care să le oferim o educație completă, îmbunătățindu-le astfel viitorul propriu, dar și al comunității din care vor aparține.

Educația conduitei și a moralei, „cel mai profund și mai accentuat subiectiv în ființa umană” (Hubert, Rene,1965), este un proces continuu, care începe din primele etape ale existenței copilului, al cărui scop este formarea unui comportament bazat pe valori ca respectul, onestitatea, responsabilitatea, solidaritatea, valori care să-l pregătească pentru integrarea și responsabilizarea socială. În acest tumultuum de interconexiuni și evenimente, profesorii și autoritățile sociale reprezintă piesele cheie pentru atingerea acestui scop, piese ale căror principale arme sunt buna organizare a învățământului național, evaluarea și, în principal, colaborarea pentru atingerea obiectivelor educației.

De ce este atât de necesară educația morală în școală, „care nu este nimic altceva decât educația însăși”(Reboul, Olivier, 1976)? Care este semnalul de alarmă care ar trebui să atragă atenția autorităților? Care sunt schimbările societății din ultimii ani, care ar trebui să ne îngrijoreze și să ne facă să regândim formarea valorilor moral-civice în școală? Toate acestea sunt întrebări la care ar trebui să răspundem prin planurile de învățământ existente în școli, din care să reiasă clar preocuparea centrală, și anume formarea responsabilității etice, care să faciliteze privirea spre viitorul copiilor noștri, conștienți fiind de propriile drepturi și obligații sociale.

Lumea contemporană cere clar acest lucru. În fața individualismului și a nenumăratelor riscuri cu care se confruntă copiii zilelor noastre, învățământul românesc trebuie să ofere acestora orientare în înțelegerea situațiilor de viață, dar și instrumente pentru a rezolva problemele propriei vieți, pentru a se dezvolta o dată cu societatea care se schimbă cu mare viteză și pentru a evita confuzia și ambiguitatea. Inserarea acestor valori trebuie făcută prin acceptare și nu prin obligare sau impunere, similarele îndoctrinării. Concepția potrivit căreia „mama moralei rămâne teama” a lui Nietzsche este depășită. Educația morală trebuie să fie o pârghie constantă și permanentă a societății românești, prin care aceasta să-și determine indivizii să acționeze voluntar spre progresul ei.

În sfera învățământului primar, acest lucru se realizează, în principal prin exemple practice, care să ajungă la sufletul copiilor și cu care aceștia să se identifice, pentru a înțelege sentimentele celorlalți, făcându-l capabil să nu fie indiferent la suferința sau nevoile celorlalți. Abordarea integrată a procesului de educație face posibilă atingerea temelor de educație moral-civică atât la orele de specialitate, specifice claselor III-IV, cât și la celelalte discipline, prin creativitate și convingere.

Dar educarea valorilor morale, acele „virtuți personale” despre care vorbea René Hubert, se face prin ceea ce elevii văd zilnic. Li se pot cere să fie cinstiți doar într-o școală și într-un sistem care prelevă această calitate. Dacă încercăm să le dezvăluim importanța dialogului, trebuie să le oferim transparență și dreptul la cuvânt ori de câte ori se ajunge la conflicte sau la luarea unor decizii importante, dar și prin proiecte școlare și extrașcolare, din care aceștia să facă parte.

Pilonul cel mai important în acest proces îl reprezintă copilul, care îndeplinește mai multe roluri în acest proces moral-constructiv. Subiect și obiect al moralei, el este în primul rând constructor al propriei conștiințe, dar și arhitect al propriei vieți sociale. Este un IT-ist mai mult sau mai puțin priceput în acțiunea contra virușilor existenți în societate, supus permanent perfecționării. Este doctor al propriului suflet, dar și judecător al propriilor alegeri. El este cel ce decide, dar tot el este cel ce suportă consecințele faptelor sale.

„Componentă atitudinală a comunicării cu semenii” (Macavei, 2001), educația moral-civică este cea care integrează social individul, determinând într-o oarecare măsură integrarea acestuia în grupul social corespunzător standardului său educațional, aspirațional și, de ce nu, financiar. Deci această latură a devenirii umane, se oglindește social ca o „dimensiune a echilibrului interior” (ibidem), creionând clar adaptarea proverbului: „să văd cum te porți ca să-ți spun cine ești”.

„O formare morală autentică nu constă în afirmarea fără rezerve a valorilor particulare. Ea este, dimpotrivă, o luare în discuție a diversității acestor valori și o încercare de a realiza o comunicare în vederea unui acord posibil sau a unei înțelegeri și a unui respect asupra diversității” (Legrand, 1991).

PROIECT INTERDISCIPLINAR
TEMA: Valori morale în lumea celor mici
Arii curriculare și discipline:
– Limbă și comunicare – Comunicare în limba română
– Matematică și științe ale naturii – Matematică și explorarea mediului
– Arte și tehnologii – Arte vizuale și abilități practice, Muzică și mișcare
– Consiliere și orientare  – Dezvoltare personală

CLASA: I

ARGUMENT
Activitățile transdisciplinare sunt activități care abordează o temă generală din perspectiva mai multor arii curriculare, urmărind atingerea obiectivelor acestora într-un context integrat. Însușirea valorilor morale definitivează caracterul de mai târziu al copilului, format sub influența factorilor de mediu și a celor educaționali, de la vârste fragede.

Familia, grădinița și ulterior școala sunt instituțiile responsabile de formarea unor trăsături pozitive de caracter, care să-l ajute pe elev să relaționeze eficient, să aibă o atitudine pozitivă față de sine, dar și față de activitățile pe care le desfășoară.
Astfel, un mediu cald, armonios, pozitiv, poate contribui la dezvoltarea unui caracter statornic, bogat, care să poată asigura, implicit, și evoluția unei personalități armonioase și echilibrate. Experiențele cotidiene ale copiilor, dar și exemplele, modelele, oferă copiilor multiple și noi posibilități de formare a unor trăsături pozitive de caracter, dar și imperioasa necesitate de a socializa, văzute prin ochi și suflet de copii.

Valenţele formative ale abordării integrate a învăţării sunt evidente:

• oferă elevilor posibilitatea de a se exprima pe ei înşişi;
• maximizează probabilitatea ca fiecare elev să înveţe în ritm propriu;
• valorizează experienţa cotidiană a fiecărui elev;
• oferă elevului posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniile în care capacităţile sale sunt cele mai evidente;
• situează elevul în miezul acţiunii, rezervându-i un rol activ şi principal.

Competenţe ale învăţării integrate:

– Cunoştinţe
• prezentarea unor trăsături personale elementare, în contexte variate;
• descrierea unor caracteristici specifice unui bun prieten, ale unui om bun, ale unuia iubitor, răbdător, curajos, etc.;
• exemplificarea unor valori de caracter și a unor activități care să le consolideze pe cele pozitive;
• formulare de propoziţii cu și despre aceste valori morale,etc.;
• recunoaşterea cuvintelor dintr-o propoziţie dată, a silabelor dintr-un cuvânt, a sunetelor dintr-o silabă;
• utilizarea terminologiei: valori morale, caracter, atitudine, comportament, familie, modestie, generozitate, loialitate, toleranță, cooperare, etc.;

– Capacități instrumentale
• transmiterea unor mesaje verbale și nonverbale simple despre propriile experiențe de viață;
• diferențierea comportamentelor pozitive față de cele negative;
• adunarea si scăderea numerelor în concentrul 0-100, fără și cu trecere peste ordin;
• asocierea emoțiilor de bază cu elemente simple de limbaj nonverbal și paraverbal;
• identificarea  legăturii dintre cuvânt şi imagine, litere, silabe, cuvinte sau propoziții ;
• integrarea unor cuvinte noi în enunţuri;
• descrierea etapelor de realizare a unor produse simple din diferite materiale;
• interpretarea în nuanţă medie a unor cântece despre sine, despre valorile morale, despre caracter etc.;
• compunerea unui spaţiu plastic pe tema impusă;

– Atitudini și valori
• evidențierea importanței învățării pentru propria persoană;
• identificarea modului de a conştientiza importanţa respectării regulilor de conduită;
• identificarea repercusiunilor adoptării diverselor atitudini pozitive față de sine, față de ceilalți sau față de activități;
• manifestarea interesului pentru a comunica în echipă cu colegii;
• exprimarea interesului pentru lectură.

Planificarea timpului: 1 semestru școlar/ 17 săptămâni de școală/ o activitate pe zi de 5-10 minute;

Resurse:
a) materiale:
• Computer cu conexiune internet, videoproiector, markere, albume cu imagini de diferite situații de viață,  ppt – uri adecvate temei, jetoane cu comportamente bune sau rele,   cărţi cu poezii despre comportamente, polistiren mare pentru machete, album de muzică ,,Gașca Zurli”, scenă decorativă pentru poveşti, planşe poveşti.
• hârtie colorată, coli A4/A3
• tablă magnetică, plicuri, fișe de lucru;
b) procedurale: observația, conversația, joc de rol, vizionări, exerciţiul, conversaţia, explicaţia,  turul galeriei, apreciere verbală;
c) forme de organizare: frontal, pe grupe, individual.

Proiectarea şi dirijarea activităţilor de învăţare:
1. Informarea –  se realizează documentarea despre tema aleasă, materialele necesare, poezii şi cântece adecvate temei şi vârstei elevilor;
2. Planificarea
– Lansarea proiectului – precizarea temei, a scopului, resursele temporale;
– Organizarea colectivului de elevi –  frontal / 5 grupe a câte 5-6 elevi / individual;
– Stabilirea resurselor materiale ce vor fi utilizate pentru fiecare activitate;
– Stabilirea pe zile a activităţilor propuse  cu elevii;
– Stabilirea criteriilor de evaluare a activităților din proiect;
3. Decizia
– se alege produsul final al activităţilor  și modalitatea de prezentare;
4. Implementarea
– organizarea şi desfăşurarea  activităţilor propuse cu elevii;
5. Controlul și evaluarea
– observarea curentă şi sistematică a elevilor;
– activităţi practice;
– fişe de lucru;
– miniexpoziţie;
– portofoliul tematic;
– turul galeriei
– se împărtăşesc impresii între elevi;
– diseminarea rezultatelor proiectului în şedinţele Comisiei Metodice a învăţătorilor din şcoală.

Schemă orientativă pentru activităţi:
Fiecare din cele 14 săptămâni va avea ca temă una dintre valorile morale propuse spre dezvoltare la acești elevi: S1 Prietenia, S2 Toleranța, S3 Bunătatea, S4 Încrederea în sine, S5 Răbdarea, S6 Colaborarea/ comunicarea, S7 Iubirea, S8 Modestia, S9 Responsabilitatea, S10 Sinceritatea, S11 Iertarea, S12 Nonviolența, S13 Respectul/ recunoștința, S14 Curajul.

Fiecare dintre ele vor fi lucrate zilnic la clasă, la sfârșitul săptămânii evaluându-se achizițiile. Fiecare zi se va desfășura sub egida unui tipar săptămânal, după care va fi construit scenariul activităților de învățare.
LUNI – zâmbet și cântec – se propune spre învățare cântecul cu titlul „…”/ dansul „…”, pe muzica căruia elevii sunt apoi invitați să se exprime liber. Sunt rugați să evidențieze versurile/ tipul mișcărilor sau al melodiei care reflectă tema abordată.
MARȚI – zi de poveste – se vizionează, se citește sau se construiește, cu sprijin dat, o poveste, a cărei învățătură morală să fie tema săptămânii. Elevii sunt rugați să alcătuiască enunțuri cu unele cuvinte, să deseneze mesajul poveștii, etc.
MIERCURI – matematicianul moral – în cadrul orelor de matematică, exerciții, probleme sau jocuri matematice, elevii sunt rugați să dea dovadă de prietenie, curaj sau altă valoare dezbătută, să dea sfaturi colegilor, să ofere o mână de ajutor celor care au nevoie, etc.;
JOI – artă și valoare – împărţiţi pe grupe, elevii vor construi o machetă, vor realiza un colaj, vor picta sau vor modela, respectând tema dată. Toate lucrările se vor expune, elevii observând  lucrările colegilor prin turul galeriei. Se pot formula propoziţii (enunţiative, exclamative, interogative) despre valori morale.
VINERI – joc pe loc – li se propun elevilor diverse jocuri, care să demonstreze necesitatea însușirii valorii morale dezbătute

Bibliografie
ANTONESCU, G. G., „Educația morală și religioasă în școala românească”, Editura Cultura românească, București, 1996;
AUSUBEL, D. Și ROBINSON, F.- „Învățarea în școală”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981;
BONTAȘ, I.- „Pedagogie”, Editura All, București, 1994;
BUNESCU, V.- „Educația morală și formarea personalității” în „Revista de pedagogie”, nr.6,7,8/1991;
COMĂNESCU, I.- „Reconsiderări necesare în problematica educației morale”, în „Revista de pedagogie”, nr. 6/1991;
CRISTEA, S.- „Pedagogie generală”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996;
CUCOȘ, C-tin – „Pedagogie. Ediția a II-a revăzută și adăugită”, Editura Polirom, Iași, 1996;
DRĂGAN, I.L., Nicola, I., „Cercetarea psihopedagogică”, Editura Tipomur, 1993;
GRIGORAȘ, I.- „Personalitatea morală”, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982;
JINGA, I., ISTRATE, E.-„Manual de pedagogie”, Editura All, București, 2006;
De LANDSHEERE, G. Și colaboratorii – „Definirea obiectivelor educației”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974;
MACAVEI, E.- „Pedagogie. Teoria Educației, vol.I”, Editura Aramis, București, 2001;
NICOLA, I.- „Pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992-1994;
NICULESCU, M. R.- „Pedagogie generală”, Editura Scorpion 7, București, 1996;
PIAGET, J.- „Judecata morală la copil”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980;
RADU, I., ş.a., „Metodologia psihologică şi analiza datelor”, Ed. Sincron, 1993;
ROTARIU, T., (coord.), ş.a., „Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale”, Polirom, Iaşi, 1999;
VLĂSCEANU, L., “Metodologia cercetării sociologice”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, București, 1982;
STĂNCIULESCU, E.- „Sociologia educației familiale, vol. II”, Editura Polirom, Iași, 1998;
STOICA, S.- „Pedagogie pentru definitivat, gradul al II-lea, gradul I, perfecționare și studenți”, Editura Gheorghe Cârțu-Alexandru, Craiova, 1997;
TUCICOV  BOGDAN, A.„Personalitatea copilului”, Editura Politică, 1972.