Toate articolele din categoria: Educație morală
Valoarea instructiv-educativă a povestirilor, repovestirilor și a poveștilor create
Lecturile, poveștile, povestirile, povestirile create implică un mare grad de participare pe plan intelectual și afectiv din partea preșcolarului. În procesul receptării conținutului textului literar, copilul depune un intens efort de a-și reprezenta fapte, situații. El devine astfel creatorul propriilor imagini sugerate verbal de educatoare.
Textul literar se constituie ca un mijloc deosebit de eficient în procesul cunoașterii prin intermediul imaginii artistice, în lărgirea sferei de reprezentări despre cele percepute anterior, în formarea unei atitudini corespunzătoare față de lumea înconjurătoare. Multe dintre povestirile audiate au confirmat și consolidat cunoștințele dobândite în activitățile de observare referitoare la aspectul animalelor, obiceiurile și modul de viață al acestora, anumite particularități care le deosebesc și le caracterizează: lupul este lacom și crud, vulpea este șireată, iepurașul e fricos, vrăbiuțele sunt lacome, măgărușul este încăpățânat etc.
Elemente de metodică a predării educației religioase în grădiniță
Educația religioasă în cadrul învățământului preșcolar ocupă un loc aparte în ansamblul demersului educațional, contribuind la formarea personalității copilului prin cultivarea valorilor morale, a dimensiunii afective și a unei prime deschideri spre transcendență. Specificul acestei etape de vârstă impune o abordare pedagogică particulară, în care accentul nu cade pe transmiterea unor cunoștințe teologice formale, ci pe formarea treptată a unei atitudini interioare bazate pe respect, iubire, empatie și deschidere către valorile spirituale fundamentale.
În literatura de specialitate, educația religioasă este definită drept un proces formativ care are ca scop dezvoltarea dimensiunii spirituale a copilului, în sensul construirii unei relații de încredere și afecțiune față de Dumnezeu, a asumării valorilor morale creștine și a formării unei conduite etice adecvate. La această vârstă fragedă, copilul este extrem de receptiv la stimuli afectivi, simbolici și narativi, ceea ce creează un cadru favorabil pentru integrarea unor practici educaționale cu încărcătură spirituală și morală profundă.
A fi rezilient în profesia de educatoare – eseu motivațional
Andrei este în grupa mică, el și colegii săi vin regulat la grădiniță. Andrei și ceilalți copii, toți iubesc grădinița, jocurile, activitățile și cel mai mult interacțiunile cu doamna, ei nu le zic interacțiuni, e un cuvânt greu pentru cei trei ani ai lor, le zic, privirile doamnei, urmate de îmbrățișări, când trebuie, dimineața, să se despartă de mămica, le zic ajutorul doamnei, la orice nevoie, jocurile minunate, și jucăriile de tot felul, ei știu că doamna lor este de încredere, că i-a cucerit după puțin de la primele zile de grădiniță și, atât Andrei, cât și ceilalți copii, sunt fericiți.
Pe de altă parte, doamna Maria, o doamnă cu experiență de peste doisprezece ani la grădiniță, aflată la cea de-a cincea interacțiune cu o grupă mică, este și dumneaei gata pentru a susține micile lupte de zi cu zi, lupte pe care trebuie să le gestioneze pentru a le păstra încrederea celor mici în autoritatea sa. Ea știe și vrea ca preșcolarii să simtă că, deși ei sunt douăzeci iar ea este doar una, niciunul nu va fi privat de atenția, grija și tratamentul egal dat tuturor, ca ei să fie o echipă așa ca la muschetari: toți pentru unul, unul pentru toți.
Limba și literatura română între convingerile profesorilor și concepția curriculară. Un posibil portret al profesorului
În contextul educațional actual, profund tehnologizat, profesorul de limba și literatura română se află la confluența dintre tradiție și modernitate, dintre păstrarea valorilor canonice și adaptarea la noile paradigme curriculare. Tema propusă în acest an de simpozion, „Limba și literatura română între convingerile profesorilor și concepția curriculară“, invită la reflecție lucidă asupra modului în care identitatea noastră profesională se armonizează versus se confruntă cu actualele direcții de reformă educațională. E o tensiune interesantă și totodată dificilă aici: aceea dintre convingerea personală că limba română este un spațiu al spiritului, al valorilor sufletești, spirituale, morale, culturale și cerința curriculară care ne solicită să formăm competențe, să evaluăm performanțe școlare, să cuantificăm progresul. Altfel spus, să cuantificăm poezia, să apreciem prin note frumusețea, să păstrăm sufletul limbii și al literaturii, al disciplinei, per ansamblu, într-un sistem standardizat și tehnicizat. În acest context, predare limbii și a literaturii române devine o artă a echilibrului: rigoare și creativitate, text/ viață, algoritm/ sensibilitate.
Articol integral →Valoarea formativă a literaturii clasice
Ca profesor de română, observ de la o vreme tendința de a se scoate din manualele și din culegerile de exerciții operele scriitorilor clasici ai literaturii române și universale. Mai mult, mi se pune deseori întrebarea de către unii părinți sau de elevi, dacă nu chiar și de către colegi: de ce nu se schimbă programa și nu sunt introduși alți autori în locul celor pe care de atâția ani și de atâtea generații îi studiem? De ce se insistă pe lectura unor texte vechi a căror limbă elevii abia dacă o înțeleg?
Fără a discuta justețea unor asemenea dileme și fără a contesta valoarea literară, artistică, a unor scrieri mai recente, doresc să punctez câteva lucruri care să susțină și să motiveze necesitatea de a lectura și a studia clasicii literaturii noastre.
Filmul motivațional – metodă complexă pentru Învățarea cu sens. Proiectul eTwinning M.A.G.I.C. (Mood Awarness through Great Inspiring Choices)
Există câteva întrebări existențiale care ne provoacă pe toți, elevi și profesori deopotrivă, copii și adulți, să răspundem. Și poate că mai interesant decât răspunsul în sine, este procesul de descoperire. Una dintre aceste întrebări este: „Cine sunt eu?” și e legată indisolubil de identitatea fiecăruia dintre noi. Consider că ne putem exprima identitatea morală și culturală și printr-un film motivațional, inclus într-un demers didactic. Știind că „motivația= totalitatea motivelor sau a mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri”[1], atunci, fără doar și poate, un profesor creativ și interesat să-și provoace elevii, spre a-i conduce spre Învățare, poate apela la filme motivaționale.
Articol integral →Contexte postmoderne ale muzicii religioase în educație
Tot mai frecvent, în ultimii ani, apar noi accente, idei și paradigme educaționale ce vin să susțină cadrele didactice în adaptarea la noile cerințe, prin utilizarea în practica didactică a unui spectru divers de strategii moderne de educație. Astfel, paradigme precum școala adaptivă și școala incluzivă par a-și defini un contur conceptual modern într-o societate informațională și un mediu multicultural din ce în ce mai divers, în care se impune ca necesitate primară evidențierea unor identități personalizate sau de grup, a beneficiarilor direcți ai actului educațional pentru a facilita un înalt grad de inserție socială a acestora. În tot acest spectru multimodal și politonal al dimensiunii psiho-sociale a educației postmoderne, o repriză concertantă a unor concepte laitmotivice punctează insistent importanța și necesitatea înțelegerii realității.
Da, digimodernismul de astăzi ne transpune într-un spațiu metric deschis al unei sfere a vieții, percepând o altfel de trăire, ceva modificat față de ce știam a fi educația! Și mai mult de atât, aflat într-o permanentă evoluție prin așa numiții vectori ai schimbării, care cu ușurință, prin mici artificii, ne pot transpune într-un nou spațiu, vectorial de data aceasta, cu anumite ținte de atins și norme de verificare impuse (Goleț & Cismas, 2014, pp. 2–4).
Caracter și educație școlară
Formarea caracterului elevilor reprezintă un scop al educației. Deși uneori se accentuează latura intelectuală a educației și se alunecă spre maratonul achizițiilor intelectuale, beneficiile educației morale nu trebuie neglijate. Prin acest articol, doresc să subliniez importanța modelării caracterului elevilor prin educația școlară.
Articol integral →Formarea conduitei moral-civice prin procesul instructiv-educativ
Rolul educației este de a forma valori integral umane de la vârsta școlarității mici. Inserarea valorilor morale trebuie făcută prin acceptare și nu prin obligare sau impunere, similarele îndoctrinării. Concepția potrivit căreia „mama moralei rămâne teama”, a lui Nietzsche, este depășită. Educarea valorilor morale se face prin ceea ce elevii văd zilnic. Li se pot cere să fie cinstiți doar într-o școală și într-un sistem care prelevă această calitate, li se poate cere să se poarte frumos cu cei din jur, doar dacă punem accent pe activități incluzive la clasă și în societate și le putem spune că evoluția personală trebuie să fie principalul lor obiectiv doar dacă lucrăm integrat adaptat nevoilor fiecăruia și transmitem acest lucru prin activitățile la clasă. Așa că am creat programul educațional „Mici și valoroși”, cu un tipar săptămânal, pe baza căruia am urmărit formarea principalelor valori morale specifice vârstei școlare mici și am comparat rezultatele anterioare aplicării programului cu cele rezultate din program.
Articol integral →Mеdiul familial și mass-media în dеzvοltarеa ѕiѕtеmului dе valοri mοralе al adοlеѕcеntului
Ultima și cеa mai cοmplехă еtapă a dеzvοltării cοpilului еѕtе adοlеѕcеnța, еtapa cοnturării individualității şi a încеputului dе ѕtabilizarе a pеrѕοnalităţii carе marchеază închеiеrеa cοpilăriеi şi trеcеrеa ѕprе maturitatе. Тranѕfοrmărilе fizicе şi pѕihicе carе apar în acеaѕtă pеriοadă, ѕchimbărilе în atitudini şi cοnduită la fеl ca şi la prοblеmеlе ridicatе părinţilοr şi familiеi fac din adοlеѕcеnță cеa mai ѕеnѕibilă fază dе еvοluţiе ѕprе viața adultă. Adοlеѕcеnţa facе prеѕiuni incrеdibilе aѕupra dеzvοltării individualе. Pе lângă faptul că ѕunt nеvοiţi ѕă facă faţă rapidеlοr mοdificări biοlοgicе şi cοgnitivе, adοlеѕcеnţii trеbuiе ѕă şi dοzеzе binе timpul şi еfοrtul pеntru a putеa gеѕtiοna rеlaţiilе cu cеi din jur, prеcum şi şcοala, timpul libеr şi pеtrеcеrеa acеѕtuia. Înѕă acеştia pеtrеc fοartе mult timp în faţa calculatοrului, în mеdiе 6-7 οrе pе zi, şi nu nеapărat în ѕcοpul dе infοrmarе, cât mai alеѕ pеntru jοcurilе şi filmеlе carе lе οcupă atât dе mult din timpul libеr.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei