Pedagogii şi filozofii au fost, de-a lungul timpului, animaţi de un adevărat optimism pedagogic, susţinând puterea educaţiei în formarea personalităţii umane. Pornind de la premisa că omul este format din trup şi suflet, reputatul pedagog şi organizator de şcoală, Onisifor Ghibu, în volumul „Despre educaţie”, arată că şcoala, în calitatea ei de institut de educaţie şi instrucţie, trebuie să asigure omului o educaţie completă, care să se îndrepte atât spre trupul cât şi spre sufletul copilului. El acordă educaţiei locul cel mai important în formarea şi dezvoltarea personalităţii omului. Afirmă că în şcoală, deşi educaţia şi instrucţia trebuie să meargă în paralel, totuşi importanţa cea mai mare dintre acestea o are educaţia, sau buna creştere. Omul este o fiinţă religioasă, deschisă transcendentului, graţie sufletului său spiritual şi nemuritor. Acesta este un adevăr, chiar dacă printre oameni există şi atei. Din acest motiv, între educaţia morală, civică şi educaţia religioasă există o legătură indisolubilă.