Educarea copilului în familia contemporană

Una din problemele familiei contemporane este educarea copilului. Prin aceasta sintagmă, fiecare părinte înţelege în mod propriu atitudinea de autoritate şi supunere, dependenţa şi autonomia pe care este dispus să o acorde copilului său.
Părinţii urmăresc să „înarmeze” copilul cu acele atitudini şi comportamente care să-i permită să se adapteze la anumite situaţii şi să se încadreze în regulile societăţii, însă mijloacele utilizate în acest scop sunt diferite de la caz la caz, în funcţie de factorii culturali şi sociali, de calităţile personale ale părinţilor.
Articol integral

Importanța consilierii familiale

Toate familiile au propriul lor set de probleme și motive care le determină să mearga la un consilier de familie. Ar putea fi un decalaj de comunicare între membrii familiei. Mulți membri ai familiei nu pot recunoaşte asta în prezența celuilalt. S-ar putea prevala o relație tăcuta între membrii familiei, o lipsă de comunicare cu consecințe în cascadă, ajungându-se la o mulțime de neînțelegeri și certuri în casă. Este ca un război rece între membrii familiei, iar copiii resimt starea de tensiune – performanțele lor școlare și relațiile cu ceilalți putând să fie afectate.
Cei mai mulți oameni se tem sa mearga la un consilier, dar este important pentru ei să înțeleagă că nu este nimic înfricoșător.
Articol integral

Valorile morale ale cadrului didactic

Ceea ce se urmărește prin educație este tocmai un transfer al personalității educatorului asupra copilului. Un dascăl ce își respectă principiile de viață, care respectă valorile morale în tot ceea ce face, va transmite același lucru elevilor săi. Iar acesta este suportul pentru un transfer de cunoștințe și pentru formarea de competențe.
Nu diploma ne dă calitatea de educatori, ci viața noastră, așa cum este ea din punct de vedere moral. Există educatori „cu normă” și educatori „cu vocație”. Rezultatele activității educative sunt complet diferite.
Articol integral

Educația interculturală

Educația interculturală a devenit o temă de actualitate în școala și în societatea românească. Educaţia interculturală promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească a raportului ”eu-celălalt” şi a noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni şi nu prin aplicarea polarităţii superior-inferior.
În acest articol, voi face referire la modul în care educația interculturală poate sau este aplicată în școala în care lucrez. Locul meu de muncă este  Liceul Teoretic ”Șerban Vodă”. În cadrul acestui liceu învată elevi de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a. Numărul total al elevilor este de circa 650.
Articol integral