Educația interculturală

Educația interculturală a devenit o temă de actualitate în școala și în societatea românească. Educaţia interculturală promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească a raportului ”eu-celălalt” şi a noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni şi nu prin aplicarea polarităţii superior-inferior.
În acest articol, voi face referire la modul în care educația interculturală poate sau este aplicată în școala în care lucrez. Locul meu de muncă este  Liceul Teoretic ”Șerban Vodă”. În cadrul acestui liceu învată elevi de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a. Numărul total al elevilor este de circa 650.

Conform Dicţionarului de Psihologie – Paul Popescu Neveanu-, fenomenul educaţional este unul social de dezvoltare, formare, construire a fiinţei umane ca subiect al acţiunii, al cunoaşterii şi al valorilor, prin comunicare şi exerciţiu, prin modelarea comportamentului său şi prin integrarea în activitatea şi în relaţiile sociale.

Educaţia interculturală presupune promovarea unor politici şcolare care să permită egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale pentru a le transforma în resurse pedagogice, iar responsabil de aceste demersuri este (în cadrul educaţional instituţionalizat) managerul grupei/ clasei, respectiv cadrul didactic.

Identitățile multiple, tradițiile și obiceiurile se fac simțite chiar și în comunitățile mici, rurale. Același lucru putem spune și despre modul de relaționare dintre diverși indivizi sau grupuri de indivizi. Această diversitate presupune o nouă abordare a societății și a educației. Interculturalitatea aduce în societate un plus de cunoaștere și de îmbogățire culturală.

Educaţia interculturală se referă la teme ca ”acceptarea”, ”conviețuire cu ceilalți”, ”participare”, evitarea prejudecațiilor și promovarea unei educații democratice interculturală/ multiculturală. Când vorbim de educație interculturală ne referim ca un element cheie și anume interculturalismul.

Educația interculturală poate atinge trei niveluri:

• de curriculum nucleu,
• de curriculum la decizia școlii,
• la activitățiile extracurriculare.

De asemenea, educația interculturală poate atinge mai multe direcții:

• etnică,
• religioasă,
• profesională,
• rasială.

Educația interculturală poate fii implementată cu succes în orice școală din țara noastră. Școala mea abordează ideile educației interculturale prin următoarele componente:

• își organizează activitatea într-un mod democratic dând astfel elevilor posibilitatea să se exprime liber, să dialogheze ținand cont de ceilalți, lasându-i să-și asume responsabilități;
• le oferă tuturor elevilor șanse egale, prin participarea la actrivități extracurriculare, evitând marginalizarea sau izolarea elevilor;
• elevii din cadrul liceului, pot experimenta diverse roluri, pot identifica și analiza raporturi de autoritate în cadrul grupului de elevi sau în cadrul instituției, pot depista abuzurile și pot reacționa la acestea;
• relațiile dintre elevi s-au îmbunătățit datorita cooperării dintre aceștia;
• școala asigură un anumit prestigiu fiecărui elev, eliminând orice urmă de manifestare discriminatorie din comportamentul elevilor.

Activitățile extracurriculare propuse și derulate de liceu din perspectiva educației interculturale sunt următoarele:

• participarea la diferite evenimente culturale și sărbători locale;
• organizarea de activitați sportive: ”Cupa Liceului Teoretic ”Serban Vodă” la fotbal;
• invitarea în spatiul școlar a unor specialiști: Parteneriate educative cu medici nutritioniști, cu Poliția Rutiera, etc;
• utilizarea frecventă a centrelor de documentare, a bibliotecii școlare: activități sustinute în incinta bibliotecii;
• activități vocale și corale: serbări susținute de elevii talentați ai școlii cu diverse ocazii; pot aminti aici nenumăratele serbări caritabile susținute de elevi cu scopul de a-și ajuta colegii suferinzi de boli grave;
• parteneriate cu diferite școlii din alte zone sau medii sociale;
• vizite, excursii.

Printre proiectele educaționale derulate de clasele primare din perspectiva educației interculturale pot aminti următoarele:

1. ”Să ne păstram obiceiurile!”
2. ”Copilăria – minunea sufetului meu! – concurs județean de creație plastică si literară.
3. ”Toți suntem egali!”
4. ”Școala mea – a doua casă!”

Învățarea interculturală presupune o învățare pe tot parcursul vieții, de la o vârstă fragedă. Dacă ne putem educa copiii de mici că ei nu sunt mai presus decât nimeni și că fiecare persoană trebuie tratată cu șanse egală, cu siguranță vor deveni adulți toleranți ce vor accepta și se vor îmbogăți după urma diversitătii culturale. Datoria noastră, a cadrelor didactice este aceea de a le oferi copiilor experiențe de învățare care să-i familiarizeze cu diferite culturi.