Rolul familiei și al școlii în educația moral-religioasă a copilului

Biserica, familia și școala sunt cei trei factori esențiali care participă la dezvoltarea armonioasă a copilului, atât din punct de vedere educațional, cât și spiritual sau moral-religios. Acești trei factori pot reprezenta mediul cel mai propice, cel mai curat și cel mai prolific pentru un copil în ceea ce privește formarea sa personală ca ființă religioasă, dar și profesională de mai târziu.

Biserica, prin binecuvântarea și harul lui Dumnezeu, familia prin iubirea și grija manifestate față de copil, și școala prin instruirea și dezvoltarea socială îl ajută pe copil să dobândească o perspectivă corectă și plenară asupra lumii (o viziune ortodoxă), să înțeleagă lumea în care trăiește ca fiind creație a lui Dumnezeu și să descopere în toate aspectele vieții sensul existenței ca bucurie, ca frumos, ca bunătate, ca iubire.
Biserica – comuniunea în duhul dragostei și al adevărului al celor credincioși – transmite harul lui Dumnezeu și sfințenia către familie, care devine mica biserică, toposul în care copilul învață ce înseamnă să fii fiu al Tătălui ceresc și al celui pământesc, învață să gândească, să se manifeste în toată splendoarea umanității sale. Rolul Bisericii în educația moral-religioasă a copilului este în primul rând acela de a consolida familia pe temelia iubirii, ceea ce va constitui suportul creșterii spirituale a copilului.

Educația moral-religioasă are nevoie de un mediu normal, lipsit de fanatism, de obligativitate. Trebuie să-i fie respectate copilului libertatea de gândire, dreptul de a alege cum să-și manifeste credința sau iubirea față de Dumnezeu și față de semeni.

În această situație, Biserica, familia, școala, îl ghidează pe copil să descopere și să aleagă, după cum este și porunca lui Dumnezeu, binele și viața., atât în perspectiva acestei vieți, cât și în perspectiva vieții veșnice. Educația moral-religioasă, spre deosebire de instruirea școlară, are și o direcție pe verticală. Tot ceea ce învață elevul – cum să trăiască în armonie cu semenii – se face și în perspectiva vieții veșnice, a dobândirii raiului sau Împărăției lui Dumnezeu. Copilul, după ce va cunoaște învățătura despre Dumnezeu și poruncile Sale, își va exprima prin faptele sale credința și dragostea față de Dumnezeu și de Cuvântul Său, repectul față de aproapele său.
În privința educației moral-religioase trebuie spus că în centrul ei se află modelul desăvârșit care este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Această viziune teocentrică a Bisericii, a familiei, îl va ajuta pe copil să facă diferența între valori și non-valori, între legea morală a lui Dumnezeu și legile omenești, adesea arbitrare sau, după cum sunt promovate în zilele noastre, chiar împotriva firii. Mai ales în condițiile în care, în lumea de astăzi, noțiunea de bine este separată de Dumnezeu, iar în societate există această presiune asupra oamenilor, exercitată prin diverse mijloace, de a scoate pe Dumnezeu în afara comunității.

Vorbim despre rolul determinant pe care familia și Biserica îl au în ceea ce privește dezvoltarea armonioasă a copilului, realizând armonia trup-suflet, deprinderea cu un mod de a gândi și de a trăi care au dus la poruncile divine și sentimentul religios. Dacă Biserica transmite familiei neîncetat harul și binecuvântarea, familia veghează și călăuzește copilul spre a deveni o ființă morală și iubitoare. Armonia care există în familie, pacea, liniștea, respectul între soți, viață religioasă a părinților, vor crea un univers de frumusețe morală pentru copil, la care acesta se va raporta toată viața.

Este importantă studierea orei de religie în educația moral-religioasă a copilului, care, chiar dacă are uneori mai mult aspect informatic si îl introduce pe copil într-o lume de modele autentice, de exemple biblice și patristice, de unde va înțelege că sfințenia este un ideal uman întâlnit în toate timpurile și potrivit cu firea umană., după cum ne îndeamnă și psalmistul David: „Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalm 33,8).

Ora de religie, ora de cateheză vine în completare și urmărește aspectul formativ; în cadrul programului catehetic parohial copilul și părintele se poate implica în multe activități si mini-proiecte de auto-descoperire, de cunoaștere a aptitudinilor sau nevoilor propriilor copii, ativități sociale, prin care-și vor manifesta grija și iubirea față de familie și față de semeni. Tot ceea ce învață la Biserică, în familie, își va pune amprenta asupra caracterului moral al copilului, asupra seriozității cu care va  trata școala, asupra responsabilității sale față de performanțele școlare, asupra relațiilor de prietenie pe care le dezvoltă cu colegii.

Scopul educației este acela de a-i face pe copii să devină oameni morali, educați, să gândească și de aceea considerăm că educația ar trebui să înceapă pentru fiecare copil de acasă, apoi de la Biserică, plecând de la dragostea pentru copil și a familiei pentru Dumnezeu, până la educația moral-religioasă și spirituală ceea ce va netezi drumul copilului spre idealul educațional.