Toate articolele din categoria: Didactica religiei
Elemente de metodică a predării educației religioase în grădiniță
Educația religioasă în cadrul învățământului preșcolar ocupă un loc aparte în ansamblul demersului educațional, contribuind la formarea personalității copilului prin cultivarea valorilor morale, a dimensiunii afective și a unei prime deschideri spre transcendență. Specificul acestei etape de vârstă impune o abordare pedagogică particulară, în care accentul nu cade pe transmiterea unor cunoștințe teologice formale, ci pe formarea treptată a unei atitudini interioare bazate pe respect, iubire, empatie și deschidere către valorile spirituale fundamentale.
În literatura de specialitate, educația religioasă este definită drept un proces formativ care are ca scop dezvoltarea dimensiunii spirituale a copilului, în sensul construirii unei relații de încredere și afecțiune față de Dumnezeu, a asumării valorilor morale creștine și a formării unei conduite etice adecvate. La această vârstă fragedă, copilul este extrem de receptiv la stimuli afectivi, simbolici și narativi, ceea ce creează un cadru favorabil pentru integrarea unor practici educaționale cu încărcătură spirituală și morală profundă.
Importanța educațională a paradigmei religiilor lumii
Recent, creșterea pluralității religioase în societatea internațională a fost considerată drept principala legitimare a deciziilor de politică educațională referitoare la didactica educației religioase neconfesionale. În numeroase regiuni ale lumii, o consecință a fost că orele de religie au fost înlocuite cu lecții de studii religioase, care au fost integrate în studiile de științe naturale și sociale, fiind obligatorii pentru toți elevii. Pe parcursul unor evoluții similare în Europa, paradigma religiilor mondiale a devenit definitorie discursului educațional și continuă să influențeze puternic educația religioasă. În context creștin, acest concept a permis analiza religiilor necreștine, fiind recomandată de organizații europene și internaționale precum UNESCO, OSCE și Consiliul Europei, ca fiind utilă pentru formare.
Contexte postmoderne ale muzicii religioase în educație
Tot mai frecvent, în ultimii ani, apar noi accente, idei și paradigme educaționale ce vin să susțină cadrele didactice în adaptarea la noile cerințe, prin utilizarea în practica didactică a unui spectru divers de strategii moderne de educație. Astfel, paradigme precum școala adaptivă și școala incluzivă par a-și defini un contur conceptual modern într-o societate informațională și un mediu multicultural din ce în ce mai divers, în care se impune ca necesitate primară evidențierea unor identități personalizate sau de grup, a beneficiarilor direcți ai actului educațional pentru a facilita un înalt grad de inserție socială a acestora. În tot acest spectru multimodal și politonal al dimensiunii psiho-sociale a educației postmoderne, o repriză concertantă a unor concepte laitmotivice punctează insistent importanța și necesitatea înțelegerii realității.
Da, digimodernismul de astăzi ne transpune într-un spațiu metric deschis al unei sfere a vieții, percepând o altfel de trăire, ceva modificat față de ce știam a fi educația! Și mai mult de atât, aflat într-o permanentă evoluție prin așa numiții vectori ai schimbării, care cu ușurință, prin mici artificii, ne pot transpune într-un nou spațiu, vectorial de data aceasta, cu anumite ținte de atins și norme de verificare impuse (Goleț & Cismas, 2014, pp. 2–4).
Manualele școlare. Perspectiva educației religioase
Ce sunt manualele școlare, care sunt funcțiile lor și cum pot fi realizate manualele școlare? Iată câteva întrebări care se doresc a fi lămuritoare pentru cei care doresc să se încumete la această muncă frumoasă, bazată pe ani de experiență didactică, care poate lăsa urme frumoase în conștiința celor care vor studia din aceste manual, care nu sunt altceva decât lumini aprinse pe cărări de mult bătătorite de atâtea și atâtea generații de tineri studioși. Manualele școlare sunt produse curriculare secundare/ auxiliare, care detaliază, structurează și operaționalizează în mod sistematic conținuturile recomandate de programa școlară, la fiecare obiect de studiu şi pentru fiecare clasă, organizându-le și sistematizându-le pe capitole, subcapitole, teme.
Articol integral →Se poate și în pandemie. Credința mereu există!
Acest articol este realizat în urma lansării Platformei Naționale „Resurse educaționale deschise – Religie”. Scopul realizării platformei a fost de ai sprijinii pe profesorii care predau disciplina Religie. Platforma conține lecții pentru fiecare clasă de la clasa pregătitoare până la clas a 12-a, exerciții de consolidare realizate în diferite aplicații, resurse suplimentare (versete sau citate) fișe de evaluare la fiecare unitate de învățare, manuale digitale, suporturi didactice și ghiduri metodice pentru fiecare clasă.
Articol integral →Rolul familiei și al școlii în educația moral-religioasă a copilului
Biserica, familia și școala sunt cei trei factori esențiali care participă la dezvoltarea armonioasă a copilului, atât din punct de vedere educațional, cât și spiritual sau moral-religios. Acești trei factori pot reprezenta mediul cel mai propice, cel mai curat și cel mai prolific pentru un copil în ceea ce privește formarea sa personală ca ființă religioasă, dar și profesională de mai târziu.
Articol integral →Despre educaţie
Pedagogii şi filozofii au fost, de-a lungul timpului, animaţi de un adevărat optimism pedagogic, susţinând puterea educaţiei în formarea personalităţii umane. Pornind de la premisa că omul este format din trup şi suflet, reputatul pedagog şi organizator de şcoală, Onisifor Ghibu, în volumul „Despre educaţie”, arată că şcoala, în calitatea ei de institut de educaţie şi instrucţie, trebuie să asigure omului o educaţie completă, care să se îndrepte atât spre trupul cât şi spre sufletul copilului. El acordă educaţiei locul cel mai important în formarea şi dezvoltarea personalităţii omului. Afirmă că în şcoală, deşi educaţia şi instrucţia trebuie să meargă în paralel, totuşi importanţa cea mai mare dintre acestea o are educaţia, sau buna creştere. Omul este o fiinţă religioasă, deschisă transcendentului, graţie sufletului său spiritual şi nemuritor. Acesta este un adevăr, chiar dacă printre oameni există şi atei. Din acest motiv, între educaţia morală, civică şi educaţia religioasă există o legătură indisolubilă.
Articol integral →Literatură și religie – dimensiunea religioasă a operei lui Ion Creangă
În contextul dezbaterilor privind oportunitatea studierii religiei în școală, mi-am propus să readuc în atenție un studiu realizat cu ceva timp în urmă, împreună cu doamna profesoară Elena Tărziman, asupra valorilor creștine din opera lui Ion Creangă, a felului în care scriitorul, deși prezintă situațiile de viață într-o notă plină de umor, se raportează la dimensiunea moral creștină a existenței românești.
Articol integral →
Ministerul Educaţiei