Studiu privind formarea corectă a deprinderilor motrice de bază la copii cu vârste de 5-6 ani prin programe de kinetoprofilaxie

Obiectivul studiului a fost formarea corectă a deprinderilor motrice de bază prin programe de profilaxie. Alte obiective kinetoprofilactice au vizat: întărirea stării de sănătate, antrenarea şi perfecţionarea marilor funcţiuni organice, dezvoltarea musculaturii corpului, pentru a crea raporturi de echilibru şi coordonare între musculatura agonistă si antagonistă a segmentelor corpului şi a organismului în ansamblu, formarea unei ţinute corporale corecte în toate poziţiile (stând, şezând, deplasare), învăţarea unei respiraţii corecte şi complete şi prevenirea respiraţiei bucale.

Kinetoprofilaxia studiază procesul de optimizare a stării de sănătate şi de prevenire a îmbolnăvirilor organismului cu ajutorul exerciţiilor fizice (Crăciun, D. 2002). Kinetoprofilaxia aplicată în scopul prevenirii formării unor deprinderi motrice incorecte, instalării unor deficienţe fizice sau apariţiei unor decompensări fizice poartă numele de kinetoprofilaxie primară. Kinetoprofilaxia primară a copiilor vizează stimularea şi consolidarea procesului natural de creştere şi dezvoltare activă psiho-somatică.

Vârsta preşcolară mare este foarte importantă pentru dezvoltarea motricităţii şi prevenirea deficienţelor fizice, deoarece copiii se subordonează cu uşurinţă adulţilor. Grupul pe care s-a realizat studiul a fost format din 15 copii cu vârste cuprinse între 5 şi 6 ani, selectaţi dintr-o grupă mare din Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 29 din Bacău.

Mijloacele kinetoprofilaxiei primare utilizate au fost: exerciţii de gimnastică analitică, din poziţii cu suprafaţă mare de sprijin, exerciţii pentru dezvoltarea şi consolidarea deprinderilor motrice de bază (mersul, alergarea pe distanţe scurte, săritura, aruncarea şi prinderea), jocuri de mişcare, care au vizat pe lângă deprinderile motrice şi dezvoltarea calităţilor motrice, stimulând competiţia atât la nivel individual cât şi la nivelul unor grupuri mici, trasee aplicative.

Studiul s-a desfăşurat pe parcursul unui an şcolar. Metodele de cercetare folosite au fost: metoda documentării teoretice, metoda anchetei, metoda observaţiei, metoda experimentală, metoda măsurarii şi evaluarii, metoda înregistrării şi prelucrării statistice a datelor.

S-au folosit resursele materiale oferite de sala de sport a Grădiniţei cu Program Prelungit nr. 29 Bacău: bănci de gimnastică, coşuri de baschet, tobogan mare, tobogane mici, balansoare, mingi de diferite mărimi, corzi, seturi de popice, cercuri din material plastic.

Evaluările s-au realizat pe baza unei fişe de evaluare sintetică privind aprecierea gradului de realizare a obiectivelor specifice educaţiei fizice – SDF 3/6 propusă de autorii Sabău, E., Drăgoi, C. şi Sabău, L. în lucrarea “Educaţia fizică la preşcolari” (1989).

Programele de profilaxie s-au desfăşurat de două ori pe săptămană, fiecare activitate având o durată de 30-35 de minute și au respectat structura specifică: pregătirea organismului pentru efort, antrenamentul aerob propriu-zis şi revenirea organismului după efort.

Rezultate și interpretare

Rezultatele obţinute la evaluările finale au evidenţiat faptul că desfăşurarea unor programe de kinetoprofilaxie cu copii de vârstă preşcolară de 5-6 ani contribuie la formarea corectă a deprinderilor motrice de bază.

Deprinderea	Testarea iniţială	Testarea finală
Mers	77.00%	97.00%
Alergare	72,66%	95,33%
Săritură	73,86%	94,33%
Aruncare şi prindere	65,96%	93,20%

Mers. Valorile cele mai bune s-au înregistrat la deprinderile mers pe călcâie, mers pe vârfuri şi mers cu păşire peste obstacole (100%), iar cele mai mici la mersul spre o direcţie indicată (94,67%).

Alergare. Cele mai bune rezultate s-au obţinut în cazul alergării în ritm variat (97,33%), valori mai mici înregistrându-se la alergarea spre o direcţie indicată (93,33%).
Săritura. Cele mai bune rezultate au fost obţinute la săritura în adâncime (98,67%), faţă  de 92% la săritura cu desprindere de pe ambele picioare.
Aruncare şi prindere. Rezultatele cele mai bune s-au înregistrat la aruncarea şi prinderea mingii cu ambele mâini de jos (98%), valorile cele mai mici înregistrându-se la aruncarea si prinderea mingii cu ambele mâini de la piept (90%).

Prezintă importanţă şi următoarele aspecte, care contribuie la integrarea copiilor cu uşurinţă în şcoală: creşterea autonomiei personale, a responsabilităţii individuale şi a încrederii în forţele proprii prin implicarea copiilor timizi în activităţi de grup şi asumarea cu uşurinţă a unor responsabilităţi, adoptarea ţinutelor corecte în toate poziţiile corpului (stând, şezând, deplasare) şi corectarea poziţiei corporale a celorlalţi copii din grupă de către copiii din grupul de lucru.

Experienţa ultimilor ani în grădiniţele cu program prelungit a evidenţiat existenţa unui număr mare de copii cu probleme motrice. Având în vedere că aceşti copii petrec aproape toată ziua în grădiniţă, crearea unor cabinete de kinetoterapie în grădiniţe ar conduce la identificarea din primul an de grădiniţă a problemelor de natură motrică şi, în colaborare cu educatoarele şi profesorii psihologi, kinetoterapeuţii ar contribui la dezvoltarea lor armonioasă din punct de vedere psihomotric şi implicit la integrarea cu succes în şcoală.

Bibliografie
1. Sabău, E., Drăgoi, C. şi Sabău, L., Educaţia fizică la preşcolari”, Bucureşti, E.D.P., 1989.
2. Mârza, Doina, Kinetoprofilaxie primară, Iaşi, Editura Tehnopress, 2005.