Inovarea în educație în zilele noastre

Este profesor de religie ortodoxă și predă la trei scoli: Școala Gimnazială din Băuțar, Școala Gimnazială Traian Lalescu din Cornea, Școala Gimnazială Trandafir Tămaș din Marga, judetul Caraș-Severin. Are o vechime de 19 ani în învătământ și gradul didactic I. Este absolvent al Liceului Pedagogic C.D. Loga din Caransebeș, promoția 1999, secția Filologie. A urmat apoi cursurile Universității Eftimie Murgu din Reșita, Facultatea de Științe Economice și Administrative, specializarea Teologie Ortodoxă Didactică și Istorie, absolvind în anul 2003. A absolvit un masterat la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Sociologie și Psihologie, domeniul Sociologie și Psihologie și Comportament Organizațional. Are o bogată activitate didactică, publicistică, premii personale dar și cu elevii săi în urma participării la diverse festivaluri și concursuri. Este editor la reviste de religie ortodoxă, a publicat un auxiliar de religie ortdoxă și un CD cu colinde de Crăciun. A organizat un festival de colinde și pictură religioasă. Are în lucru o monografie a localității Vălișoara din județul Caraș-Severin.

Școala Gimnazială, Băuțar (Caraş-Severin)

Conceptul de inovare definește evident introducerea noului. Să găsim noul și să îl introducem în educație este o preocupare a celor care conduc destinele învățământului românesc, de la ministru al educației la secretari de stat și ajungând la nivelul cel mai de jos, profesorul de la catedră. Actualmente trăim într-o perioada de tranziție accentuată, ce este marcată de transformări complexe, profunde în toate domeniile.
Ajungem din nou la o altă întrebare: care sunt principalele motivații ale organizației pentru a inova?

Răspunsul ar putea fi următorul:

  1. Ameliorarea calității produselor educaționale.
  2. Creșterea cotei de piață – creșterea imaginii pozitive a școlii.
  3. Cucerirea de noi piețe – atragerea populației școlare de calitate din alte zone ale localității.
  4. Lărgirea gamei de produse-activități.
  5. Înlocuirea produselor învechite.

Avem și caracteristici ale inovației în învățământ:

  1. inovația presupune o ameliorare care putem să o măsurăm, mă refer aici la creșterea nivelului de educație al populației, a ratei de participare școlară, a rezultatelor, performanțelor educaționale obținute de elevi la diferite examene, teste naționale, sau internaționale.
  2. inovația trebuie să fie durabilă, aici este vorba despre descentralizarea învățământului.
  3. inovația are o acțiune deliberată, care evident contribuie foarte mult la reușită școlară a unui număr foarte mare de indivizi – este vorba despre prelungirea duratei obligatorii de școlarizare, doar așa reducem abandonul școlar, ne implicăm prin programe educaționale incluzive a persoanelor cu dizabilități, dar și a celor defavorizați din mai multe puncte de vedere: socioeconomic, familial, al adulților.

Un bun proces de schimbare în educație în bine pornește de la faptul că noi înșine conștientizăm necesitatea schimbării, avem dorința de a schimba în bine învățământul românesc.

Este nevoie de o reforma managerială în sistemul de învățământ românesc și această presupune trei mari obiective:

  1. democratizarea conducerii instituțiilor educaționale;
  2. formarea managerială adecvată;
  3. acces și reușită școlară.

Analiza procesului de inovare în învățământ este direct legată de structura și organizarea acestuia: învățământ centralizat sau învățământ descentralizat.

Ce înseamnă descentralizare în sistemul de educație?

Descentralizarea învățământului presupune transferul total sau parțial al unor responsabilități, pornind de la finanțe, recrutare, salarizare personal, curriculum, de la nivel local, sau chiar la nivel de instituție de învățământ. Descentralizarea presupune implicarea și altor factori în inovarea sistemului de educație românesc, este vorba de implicarea mai activă a părinților elevilor în viată școlii, a O.N.G.-urilor, asociații de părinți, firme care reprezintă mediul economic.

Descentralizarea sistemului de învățământ a permis introducerea disciplinelor opționale, a curriculumului la decizia școlii, demers prin care cea ce presupune oferta educațională să fie adaptată nu numai nevoilor individului, dar și a comunității. Astăzi putem spune că avem parte de inovare în educație, s-a introdus disciplina TIC în învățământ, avem laboratoare aproape la fiecare disciplină, sala de calculatoare, unele școli practică și cinematograful educativ, sunt foarte multe școli care au sala unde pot încăpea cel puțin 200-300 elevi pentru a vedea un film, pentru a participa la o scenetă, pentru a cânta, a face un debate între elevi aparținând aceleiași clase, sau clase care vin din exteriorul școlii, fie că sunt din aceleași oraș, județ, sau din alte județe.

De asemenea, se simte și implicarea Patriarhiei Române. În procesul instructiv educativ românesc, prin proiectele derulate la cel mai înalt nivel, avem un proiect intitulat „Hristos împărtășit copiilor”, dar și alte proiecte educative pe care noi profesorii de religie ortodoxă le facem, le-am implementat și altele pe care le vom implementa în viitor.

De asemenea în școlile românești au fost introduse tablă interactivă, ecrane mari cu plasmă unde putem urmări scenete din filme, în scop educativ, cântece, sau exerciții aplicative, rebusuri de rezolvat, desene tehnice după care elevii se pot inspiră să facă și ei unul sau mai multe desene.

Inovarea a ajuns și printre profesori, învățători, directori, inspectori ISJ – cu toții gândesc un sistem performant în binele instituției pe care o reprezintă, în folosul școlilor, părinților, comunității, și evident în folosul învățământului românesc.

Astăzi, ne mândrim cu rezultate notabile la olimpiadele școlare, naționale și internaționale, avem elevi excelenți, pe aceștia sistemul de învățământ românesc trebuie să îi ocrotească mai mult, să le propună să lucreze în România în diversele domenii – familii ocupaționale, resursă țării nu trebuie înstrăinată, materia cenușie nu trebuie vândută, iar dacă elevul- elevii aleg să își facă o, carieră în străinătate, atunci ar fi bine că factorii de decizie să intervină cu proiecte m programe atractive, doar așa nu ne vor mai pleca cei mai buni, sau dacă pleacă, vor pleca foarte puțini, aceia care au părinții în străinătate, etc.

Sunt multe de făcut în sistemul de învățământ românesc, ce este bun să rămână așa, să nu se mai schimbe de la un an la altul cu ceva mai prost, iar ce nu este bine să fie eliminat și să se introducă inovarea.

Avem acum acces la tot felul de platforme educaționale, elearning, google classrom, meet, moozabook, kahoot, edumagic, prin care ducem educația la un alt nivel în ceea ce privește inovarea, cu aceste platforme și cu altele care sunt și vor mai apărea, învățământul românesc a progresat în bine, elevii noștri au parte de o educație aleasă, mai ales că la clasa sunt acum cei mai buni profesori. Cu ajutorul platformelor educaționale urmărim progresul elevilor, actele lor creative, îi încurajăm să devină mai buni de la o zi la altă, mai competitivi, să își urmărească progresul, să își îmbunătățească lacunele, să învețe ce este competiția între elevi, în școală, societate, să învețe să aprecieze pe alții atunci când ei nu au câștigat.

Bibliografie
Popescu, Maria – Managementul inovării, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2016
Neagu, Gabriela – Inovație în învățământ, Revista Calitatea Vieții, 2009
Druker, Peter – Inovația si sistemul antreprenorial, Ed. Enciclopedica, Bucursti, 1993.
Baloiu, L.M. – Managementul inovatiei, Ed. Eficient, 1995.
Hassenforder, J. – Inovația în învățământ, București, Editura Didactica si Pedagogica, 1976.
Bush, T. – Leadership si management educațional. Teorii si practici actuale. Științele educației, Editura Polirom, 2015.

 

Cuvinte cheie:
Accesări: 531