Integrarea în școala de masă a copilului cu TSA – 10 sfaturi simple pentru tot atâtea situații complicate

Sintagma „școală incluzivă” este destul de uzitată în ultimul timp, cât să credem cu toții că este o realitate a sistemului educațional românesc. A fost un punct de plecare, o inițiativă lăudabilă pe fond, dar care nu își găsește în mod real un fundament științific în abordarea sistemică a învățământului actual.
Soluții pot fi găsite, mai degrabă adaptate cazurilor speciale care constituie ceea ce numim cerință educativă specială, dar cum actorul principal este cadrul didactic, cel care primește în mâinile sale o personalitate în formare, cu potențial, chiar și mai greu de întrevăzut, atunci, reușita este condiționată de factori precum vocația, dăruirea și implicarea.

Tulburarea de spectru autist este o tulburare de dezvoltare care afectează comunicarea și comportamentul.  Deși poate fi diagnosticată la orice vârstă, i se spune „tulburare de dezvoltare” deoarece simptomele apar în primii doi ani de viață. Manualul statistic și de diagnostic al tulburărilor, DSM-5,  un ghid creat de Asociația Psihiatrică Americană folosit pentru a diagnostica tulburările mentale, stipulează faptul că indivizii cu TSA au dificultăți în comunicare și interacțiune socială, arii de interese restrânse și comportamente repetitive, simptome care afectează abilitățile persoanei de a funcționa adecvat în școală, la muncă sau în alte zone ale vieții.

Autismul este cunoscut ca o „tulburare de spectru”, deoarece există o plajă vastă a tipurilor și a severității simptomatice pe care indivizii o experimentează. TSA  apare în orice grup etnic, la orice rasă sau nivel economic. Deși este o boală cronică, recuperarea poate îmbunătăți simptomele persoanei și abilitățile de a funcționat independent. Indivizii cu TSA au dificultăți în comunicarea și interacțiunea sociala, arii de interes restrânse și comportamente repetitive. Nu toți prezintă aceste simptome, dar cei mai mulți da.

Comunicarea și interacțiunea socială pot include :

• evitarea contactului vizual sau inconsecvență în susținerea acestuia;
• tendința de a nu privi sau asculta persoane;
• lipsa plăcerii de a indica acțiuni sau obiecte altora;
• evitarea sau chiar refuzul de a răspunde la nume sau la alte comenzi de captare a atenției;
• monopolizarea discuției cu un subiect preferat fără a da șansa altora de a se angaja in dialog;
• expresii faciale, mișcări sau gesturi nepotrivite unui anumit context social;
• tonul vocii plat, nemodelat, ca al unui robot;
• dificultăți în a înțelege punctul de vedere al altuia;
• incapacitatea de a anticipa evenimentele sau de a înțelege acțiunile altora.

Comportamentul repetitiv sau restrictiv poate include:

• comportament neobișnuit, repetarea unor cuvinte sau fraze, chiar ecolalia;
• interesul manifestat în anumite subiecte cum ar fi numere, detalii sau fapte;
• interese exprese pentru a manipula obiecte sau părți ale acestora;
• stare de iritare la schimbările cele mai mici în rutina zilnică;
• sensibilitate crescută sau prag ridicat la impactul senzorial cum ar fi lumină, zgomot, haine sau temperatură.

Indivizii cu TSA prezintă tulburări ale somnului și iritabilitate. Ca puncte tari, ei pot fi indivizi interesați de învățarea până la cele mai mici detalii, ale unor subiecte de maxim interes, rețin cu ușurință informații pe termen lung, învățare vizuală de durată. Sunt foarte buni la matematică, știință, muzică sau artă.

Deși nu se cunosc cauzele exacte ale tulburării, cercetările sugerează o fragilitate a genelor combinata cu influențe ale mediului care duc la afecțiunea dezvoltării. Printre riscuri se numără existența bolii la alți frați, părinți cu vârstă înaintată, o anumită predispoziție genetică și greutatea foarte mică la naștere.

În 2013, DSM  a schimbat clasificarea și diagnosticarea autismului astfel:

• tulburarea autistă
• sindrom Asperger
• sindrom pervaziv de dezvoltare nespecificat ( PDD-NOS), toate aflate sub aceeași denumire, tulburare de spectru autist.
  (National Institute of Mental Health)

10 sfaturi simple pentru tot atâtea situații complicate

• Susțineți comunicarea folosind cerințe de tipul „ ce să faci ”

Decodificarea conceptelor și ideilor abstracte pentru persoanele cu TSA reprezintă o dificultate. O modalitate de a le veni în ajutor este de a restructura ideile abstracte prin adăugarea unor informații concrete care ajută în comunicarea socială. De exemplu: schimbați întrebarea „Ce mai faci?” cu afirmația „Pari fericit. Zâmbești. De ce ești fericit astăzi?”

• Strategie comună/ Protocol pentru captarea atenției și furnizarea informației

A iniția și susține contactul vizual, a răspunde la nume și apoi a îndeplini o sarcină pot fi provocări pentru persoanele cu TSA. O modalitatea de a susține acest parcurs de sarcini este existența unui protocol de interacțiune cu persoana. Acesta este un set simplu de reguli de captare a atenției și de furnizare a informației pe care toată echipa îl aplică constant. Acest set conține poziționarea obligatorie la nivelul ochilor, pronunțarea numelui, formularea instrucției/sarcinii și timpul de așteptare pentru răspuns.

• Controlul mediului de comunicare

Există dificultăți în procesarea senzorială a informației, cea care poate ridica bariere în comunicarea cu persoanele cu TSA. Abilitatea de a decodifica mesajul furnizat de o persoană sau mai multe, poate fi afectată de procesarea senzorială a acestuia într-un mediu precum sala de clasă. Persoana care se angajează în dialog trebuie să controleze zgomotele de fundal sau să nu vorbească simultan altei persoane.

• Exercițiul de a face alegeri/ de a lua decizii

Persoanele cu TSA întâmpină dificultăți în a face alegeri, ceea ce reduce considerabil angajarea lor în contexte diferite. Exersarea abilității de a face o alegere reduce comportamentele nedorite, crește motivarea și oferă libertate personală. Exercițiul alegerii pe orice domeniu – alimentație, jocuri, activități etc. – folosind cuvinte sau suporturi vizuale, este esențial.

• Orice comportament este o formă de comunicare

Fără un sistem de comunicare funcțional, indivizii cu TSA este posibil să nu fie capabili sa exprime ceea ce vor, cred sau simt. Ca urmare, ei pot folosi un comportament alternativ care poate fi înțeles greșit de cei din jurul lor. Interpretarea comportamentului ca o încercare de comunicare poate minimaliza frustrarea individului. De exemplu, dacă o persoana cu TSA lovește un coleg, este posibil să încerce să se angajeze într-o interacțiune socială. Furnizându-le o imagine/ suport vizual, cuvinte care să exprime mesajul „să ne jucăm!”, le oferim oportunități de socializare.

• Susțineți comunicarea folosind suport vizual

O imagine face cât o sută de cuvinte. Indivizii cu TSA folosesc învățarea vizuală. Poate fi dificil pentru ei să înțeleagă sau să urmeze instrucțiuni verbale. Adresarea folosind doi stimuli, auditiv și vizual, furnizează informație care rămâne după ce a fost transmisă oral. Dacă persoana cu TSA nu înțelege ce îi spui, scrie sau desenează pentru a transmite un mesaj.

• Acordați timp de răspuns pentru a comunica – regula celor 10 secunde

Mulți indivizi cu TSA au nevoie de mai mult timp pentru  a procesa informația, de a înțelege ce li se cere să facă, și apoi să dea un răspuns sau să acționeze. Timpul de răspuns variază de la individ la individ. Deseori, acesta este mai lung decât se anticipează. Considerați regula celor 10 secunde, prin acordarea a cel puțin 10 secunde înainte de a furniza orice  indicație, cerere sau repetarea sarcinii.

• Reduceți numărul de întrebări/ Utilizați frecvent sarcini punctuale

A răspunde la o întrebare poate fi o provocare pentru individul cu TSA. A răspunde înseamnă înțelegerea întrebării de genul de ce, cum ,cine etc., și cum să formulezi un răspuns corect acestei întrebări. De exemplu, o întrebare care începe cu „cine” presupune un răspuns despre o persoană. A răspunde la mai puține întrebări și a utiliza mai multe indicații de genul E timpul să mergi la culcare, Să ne jucăm!, vor furniza informații concrete care nu îl pun în situația de a discrimina între cine, ce sau unde.

•  Furnizați suportul colegilor

Mulți indivizi cu TSA doresc prieteni, dar nu au abilități de comunicarea socială, ceea ce face dificilă interacțiunea cu colegii sau alte forme de relații sociale. Implicarea acestora în formare poate fi vitală pentru a stabili un mediu social pozitiv. Un altfel de coleg poate lua rolul mentorului în strategii de genul instrucție mediată de un coleg (Peer-Mediated Instruction), modelarea cu ajutorul unui coleg. Proiectarea unui program suport al unui membru/coleg de învățare îmbunătățește rezultatele pentru indivizii cu TSA, dar are de asemenea, un impact pozitiv al acestuia în colectiv.

• Reflectează, reîmprospătează, reîncarcă

Sfârșitul anului școlar este momentul reflecției, reevaluării și a reproiectării pașilor ce urmează a fi înfăptuiți. Reflectați la aspectele pozitive ale colaborării voastre, identificați ceea ce le-a favorizat, ca să conștientizați punctele de plecare într-un nou an școlar.

Bibliografie:
www.ocali.org/project/asd_tip_of_the_month
www.nimh.nih.gov/index.shtml