Interdisciplinaritate prin activități de educarea limbajului

Interdisciplinaritatea creează punți între ariile curriculare, tinzând către o unitate a cunoașterii. Învățarea activă și interdisciplinară sunt privite dintr-o perspectivă holistică; educatorul trebuie să-și conducă copiii într-o călătorie fascinantă, astfel încât aceștia să cunoască, să exploreze lumea în care trăiesc și pe care să o înțeleagă. Prin jocurile didactice exemplificate în articolul de față, abordate interdisciplinar, consolidăm aptitudinile, capacitățile de comunicare, matematice, psihomotrice, muzicale, de construcții.

Interdisciplinaritatea în contextul educației preșcolare devine un concept cheie, cu ajutorul căruia educatoarea poate realiza un demers educativ centrat pe nevoile copilului, posibilitățile și ritmurile lui de învățare, pe rolurile și demersurile celui ce învăță. Abordarea interdisciplinară a conținuturilor este o necesitate rezultată din nevoia firească a copilului de a explora mediul înconjurător, fizic și social, preocupare ce este pe deplin întâmpinată în condițiile structurării interdisciplinare a curriculumului.

A preda interdisciplinar înseamnă a îmbunătăți elementele învățate anterior, a completa progresiv teme astfel încât să nu devină o repetare monotonă a sarcinilor propuse în cadrul acțiunilor frontale și jocurilor alese. În aceste condiții, activitățile sunt mai atractive, mai eficiente, preșcolarul fiind un subiect al cunoașterii și acțiunii, și nu un simplu receptor.

Învățământul preșcolar modern, formativ, presupune proiectarea și organizarea activităților interdisciplinar. Corelarea cunoștințelor dobândite de copii la diferite arii curriculare contribuie la formarea și dezvoltarea flexibilității gândirii, a capacității de aplicare a acestora în practică.

Pentru realizarea interdisciplinarității în cadrul activităților de educarea limbajului am avut în vedere specificul psihologic al copilului în dezvoltare, urmărind să satisfacem nevoile copilului. Prin jocurile didactice „Ghici, despre ce este vorba?”, „Cine e?”, „Călătorul iscusit”, „Știi cu ce?”, am solicitat alcătuirea de propoziții după ilustrații și de asemenea am îmbogățit cunoștințele copiilor despre mijloacele de locomoție. Copiii au fost solicitați să denumească corect mijloacele de locomoție recunoscute în imagini date, precizând și locul pe unde circulă. Materialul didactic folosit a fost un disc, având pe marginea lui lipite imagini sugestive cu mijloacele de transport. Copilul atins cu o baghetă magică a fost întrebat „Ghici, despre ce este vorba?”. Ca răspuns așteptat, copilul denumește corect mijlocul de locomoție reprezentat în imaginea de pe disc, precizând și locul pe unde circulă. Exemplu: „Aceasta este o mașină. Mașina circulă pe șosea”. Putem complica jocul, întrebând copiii amănunte referitoare la însușirile acestora (cine conduce? ce transportă?), iar pentru ca jocul să fie mai atractiv am imitat și zgomotul produs de aceste mijloace de locomoție.

Prin jocurile didactice „Răspunde corect și puișorul va fi fericit”, „Ajută pisicuța!”, „Căsuța cu surprize”, am verificat și consolidat formularea corectă de propoziții, despărțirea în silabe a cuvintelor, recunoașterea sunetelor inițiale și finale. În cadrul acestui joc, copii au fost împărțiți în două echipe. Fiecare echipă a avut câte un coș, iar la fiecare răspuns corect au primit câte un ou dat de conducătorul jocului – „puișorul”. Copiii au fost solicitați sa recunoască poezia reprezentată de imagini. Cu ajutorul jetoanelor am denumit păsările de curte care se regăsesc în poeziile învățate, am despărțit în silabe cuvinte și am identificat sunetul inițial și final al cuvântului dat. De exemplu: „Rața merge la baltă”, cuvântul „rața” – pasăre de curte. Sunet inițial „r” și sunet final „a”.

Un rezultat deosebit am obținut în cadrul jocului didactic „În excursie”. Am început activitatea prin observarea sălii care a avut un alt aspect. Am pavoazat sala de grupă cu crengi, iarbă, flori, animale, cabana pădurarului, un coș cu alimente, cărți cu imagini despre ocrotirea naturii. Copiii au trebuit să descopere anumite „surprize”, să rezolve cerințele, apoi ne-am deplasat mai departe, în adâncul pădurii până la un alt indiciu. Echipa care a ajuns la „Cabana pădurarului” a fost declarat câștigătoare.

Am abordat interdisciplinar toate jocurile didactice amintite, consolidând aptitudinile, capacitățile de comunicare, matematice, psiho-motrice, muzicale, de construcții. Învăţarea interdisciplinară are un pronunţat caracter activ și aplicativ şi le oferă copiilor o viziune globală şi integrativă, nu secvenţială, asupra fenomenelor studiate în cadrul diferitelor arii curriculare, permiţând aplicarea cunoştinţelor dobândite.

Prin învăţarea interdisciplinară, sunt reactualizate informaţiile achiziţionate deja de copii, în cadrul activităților organizate în grădiniță, aplicate în mediul extraşcolar şi corelate cu noile cunoştinţe. Utilizarea interdisciplinarităţii în procesul educational are un rol deosebit de important în stimularea creativităţii copiilor, în formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii lor şi în atingerea obiectivelor care vizează formare de competenţe.

Bibliografie
• Lucian Ciolan (2008). Învățarea integrata, fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. București: Polirom.
•  Miron Ionescu, Ioan Radu (2004). Didactica Modernă. Cluj-Napoca: Editura Dacia.
• Dumitrana Magdalena (2009). Educarea limbajului în învățământul preșcolar. Ed. Compania.
• www.agir.ro/buletine/83.pdf
• www.academia.edu/9669345/METODICA_ACTIVIT%C4%82%C5%A2ILOR_DE_EDUCARE_A_LIMBAJULUI_%C3%8EN_%C3%8ENV%C4%82%C5%A2%C4%82M%C3%82NTUL_PRE%C5%9ECOLAR