Intervenția cadrelor didactice în situații de criză: Studiu de caz

Fiecare dintre noi, cadrele didactice, și-a pus toată priceperea, tot arsenalul de cunoștințe formale și informale acumulate în slujba micilor învățacei. Ne dorim cu toții să ajungem să deschidem inimile și mințile copiilor, să ni-i facem prieteni și să devenim surse de inspirație pentru ei. Realitatea se încăpățânează să ne pună de foarte multe ori în mijlocul unor situații de criză în care trebuie să devenim mediatori. În rândurile de mai jos, prezint una dintre situațiile problematice care m-au impresionat. Părți implicate: cadru didactic – elev-elevi

Cauze

Insuficienta intercunoaştere cadru didactic – elevi, testarea limitelor cadrului didactic de către elevi la începutul activităţii împreună, relativa lipsă de experienţă a cadrului didactic în gestionarea unor situaţii problematice cu potenţial disfuncţional întâlnite la clasă/ tinereţea cadrului didactic, absenţa învățătorului clasei din şcoală în momentul conflictului, presiunea grupului (conformarea la normele acestuia).

Manifestare

C. T., relativ tânăr profesor de franceză, intră la ora sa de la o clasă a IV-a. Deschizând ușa clasei, constată că elevul A.N. țipa și îi amenința pe ceilalți colegi care se grupaseră cu toții într-un colț al clasei. Înfierbântat fiind, elevul A.N. nu sesizează intrarea profesorului în clasă și începe să răstoarne băncile și scaunele celorlalți colegi.

Profesorul se apropie de copil pe la spate, fără sa spună un cuvânt, și îi pune o mână pe umăr. În acel moment, elevul se întoarce și, crezând că are de-a face cu un coleg, ridică scaunul cu scopul de a-l  lovi pe profesor în cap. Copilul realizează gravitatea faptei sale, amuțește pentru moment și spoi se refugiază sub catedră. Ceilalți elevi se amuză copios de întâmplare.

Profesorul se duce brusc în faţa clasei şi, renunţând la lecția sa, ţine în picioare elevii toată ora, încercând să ancheteze în stil poliţienesc ce a determinat enervarea și pierderea cumpătului elevului A.N. Nu obţine nici o informaţie, nu reușește să il scoată pe A.N de sub catedră și ameninţă clasa cu o lucrare de control, pe care o va nota pentru toţi elevii. Atunci, „vinovaţii” se predau şi profesorul se duce cu elevii respectivi la învățătoare, cerând pedepsirea acestora și scăderea notei la purtare a elevului A.N.

Soluţii

Învățătoarea a intervenit imediat ce i s-a adus acest conflict la cunoștință: a încercat să îl scoată pe elevul A.N. de sub catedra unde se refugiase. Văzând ca băiatul a realizat gravitatea faptei sale și a refuzat să iasă de sub catedra, a intrat în refugiul improvizat de elev și a început să comunice cu el. Într-un final, a reuși să afle cauza conflictului: un grup de elevi îl necăjeau permanent aducându-i injurii și murdărindu-i rechizitele. Ultimul incident din pauză fusese picătura care umpluse paharul și îl determinase pe  A.N. să se răzbune. Profesorul de limba franceză fusese o victimă colaterală a incidentului.

În acest caz, s-a procedat de către director şi învățător la medierea conflictului dintre cele două părţi. Dând posibilitatea celor două părţi să expună fiecare situaţia conflictuală din propria perspectivă, a reieşit faptul că băieții din clasa a IV a i-au jucat o festă colegului A.N. schimbându-i scaunul de la bancă cu unul cu probleme. A.N. s-a dezechilibrat, a cazut cu scaunul și  a trecut la amenințarea întregului colectiv de elevi. Gestul copilului a fost unul care nu l-a vizat în mod direct pe acest profesor. În momentul respectiv doar că  nu a mai putut gestiona emoțional situația și, crezând ce este ”atacat” pe la spate de un elev mai mare, a luat un scaun și a lovit cu rapiditate adversarul, nerealizând că este un cadru didactic. Conflictul degenerase cu rapiditate, dar, din fericire, cadrul didactic a reacționat prompt și a luat scaunul din mâna elevului într-o fracțiune de secundă.

Cadrul didactic acuza, jenat, atacul resimţit la prestigiul şi autoritatea sa în faţa elevilor, scăderea stimei acestora pentru el, a încrederii clasei în calităţile sale de profesor, iar elevii au recunoscut că erau de-a dreptul speriaţi de ceea ce s-a întâmplat de la un simplu act necugetat, pentru că au vrut doar să facă o farsă unui coleg; elevii acceptau să fie pedepsiţi, dar nu-şi doreau  exmatricularea, iar profesorul dorea recâştigarea autorităţii şi a prestigiului său în faţa întregii clase.

Modalitățile de soluţionare a conflictului, venite atât din partea elevilor, cât şi din partea profesorului, au fost:

• Cererea de scuze publice profesorului de către elevii vinovaţi;
• Munca elevilor în folosul școlii pe timp limitat;
• Scăderea notei la purtare a elevului A.N;
• Aducerea la cunoştinţa părinţilor elevilor a faptelor propriilor copii şi îndrumarea către ședințe de consiliere;
• Implicarea elevilor în activităţi suplimentare la nivelul şcolii, la solicitările cadrelor didactice de la clasa respectivă.

În urma analizei (vezi avantaje/ dezavantaje) fiecărei soluţii propusă anterior, s-a încercat găsirea acelei soluţii care poate să mulţumească cele trei părţi implicate şi să împingem părţile la aplicarea ei, prin semnarea unui acord scris, ce a fost păstrat de către director: s-a ajuns la concluzia că scuzele publice ale elevilor într-un consiliu profesoral şi stabilirea unui set de reguli/ sancţiuni pentru încălcarea lor cu ajutorul clasei pentru buna desfăşurare a orelor de limba franceză este o soluţie mulţumitoare pentru toate părţile.

Monitorizare

Monitorizarea s-a realizat din partea directorului şi a învățătorului, care au avut în această situaţie rolul de mediatori. A fost cooptat şi profesorul de franceză pentru afişarea regulilor respective, în permanenţă, la clasă şi transformarea lor în reguli ale clasei. Chiar dacă nu făcuse parte din acordul de mediere, respectivii elevi au fost cei care de-a lungul anului şcolar s-au oferit singuri să-l sprijine pe colegul lor ori era necesar sau să fie „asistenţii” domnului profesor în toate activitățile organizate de acesta.

Concluzii

Până la sfârşitul clasei a IV-a, ca urmare a acestui conflict, relaţia dintre elevii clasei şi profesorul de franceză adevenit foarte apropiată, profesorul spunându-mi că a învăţat astfel cât de preţios este feed-back-ul oferit de elevi pentru reglarea comportamentului său de predare, iar elevii au învățat să fie mai toleranți cu ceilalți colegi. Elevul A.N. avea o situație materială precară și lua fiecare farsă ca o jignire îndreptată către el și familia sa. De obicei nu reacționa violent, era retras și încerca să se izoleze de restul clasei. Farsa de la ora de limba franceză a reprezentat pentru el picătura care a umplut paharul și l-a metamorfozat într-un justițiar violent.

Fiecare parte si-a învățat lecția: profesorul verbalizează intrarea sa în clasă, elevii au renunțat să îl mai deranjeze pe A.N pentru că și-au dat seama că este un copil sensibil, ușor de rănit, iar A.N. s-a apropiat foarte tare de profesorul de franceză pentru că a realizat că, datorită lui,  a fost acceptat de grupul de elevi al clasei.