Învățarea matematicii prin activități practice. Exemple de bune practici pentru atragerea copiilor la școală, pentru prevenirea și reducerea absenteismului

Natura inovatoare a muncii în toate domeniile și necesitatea adaptării constante a omului la noi situații, procese și provocări profesionale evidențiază importanța dublă a educației. Școala trebuie nu doar să transmită informații, ci și să cultive abilitățile intelectuale, autonomia și creativitatea în gândirea elevilor. Este esențial ca, începând cu primii ani de școală, să se stimuleze intelectul copiilor, gândirea lor logică și raționamentul matematic. Scopul este de a transforma matematica într-o disciplină captivantă și plăcută, care să contribuie la dezvoltarea gândirii analitice, a creativității și a capacității de a lucra independent.

Conform principiului că atitudinea pozitivă faţă de matematică este o condiţie esenţială în reuşita şcolară, cadrul didactic din învăţământul primar are o mare  responsabilitate. În primele clase se naşte la copil atractivitatea, dragostea sau repulsia pentru matematică. Dacă elevul simte că pătrunde în miezul noţiunilor matematice, dacă gândirea lui este stimulată sistematic, făcând un efort gradat, iar el simte că la fiinţa lui se adaugă ceva, dacă el a trăieşte bucuria fiecărui succes mare sau mic, atunci se cultivă interesul şi dragostea pentru studiul matematicii. Înţelegerea conceptelor matematice contribuie astfel la construirea  unei atitudini  pozitive faţă de această disciplină.

În ciuda faptului că matematica este ştiinţa conceptelor celor mai abstracte, de o extremă generalitate, majoritatea copiilor îndrăgesc matematica şi aşteaptă cu plăcere aceste ore. Nu este mai puţin adevărat că dascălul are rolul, locul şi menirea sa de a-i motiva pe elevi să o studieze cu plăcere şi de a o face accesibilă şi puternic ancorată în realitate, de a le explica utilitatea şi aplicabilitatea ei în viaţa de zi cu zi.

Folosirea aplicatiilor practice constituie o tehnică atractivă de explorare a realităţii. Ilustrările, explicaţiile şi generalizările care se aduc în procesul predării pot să se constituie ca metode susceptibile să-i conducă pe elevi la surprinderea esenţei matematice.  La nivelul copiilor din ciclul primar, orice rezolvare de situaţii problematice constituie în acelasi timp o manifestare a creativităţii gandirii lor. Principala caracteristică a gândirii creative la elevi este noutatea sau originalitatea soluţiei găsite, a ideii emise. Compunerea problemelor în care elevul îmbină cuvinte cu numere exprimând relaţii între cantităţi stimulează gândirea la o activitate intensă şi de creaţie. Orice act creativ presupune un material care să fie prelucrat în mod inedit, cunoştinţele pe care le posedă elevul, gradul de stăpânire a lor, constituie condiţia esenţială a creativităţii micului şcolar.

Clasa: a II-a
Unitatea de învățare: Numerele naturale de la 0 la 100

1.  Subiectul lectiei: Exerciții cu numere naturale de la 0 la 100
Obiectiv fundamental: exerciții de formare, citire, scriere, compunere, descompunere, comparare și ordonare a numerelor naturale de la 0 la 100
Obiective operaționale:
– să formeze cu riglete patru numere: 17; 28; 35; 41;
– să ordoneze numerele crescător si descrescător;
– să compare numerele.
Descrierea activității: Cei 24 de elevi sunt împărţiţi în 6 grupe, fiecare grupă având pe masă rigletele corespunzătoare zecilor și unităților. Elevii au rezolvat cerința, prin care s-a precizat să formeze numerele care sunt scrise pe biletele de hârtie. Numerele au fost apoi analizate prin întrebări de tipul: Câte zeci are numărul 17? Câte unități are numărul 28? De câte ori s-a folosit rigleta zecilor în numărul 41?
După formarea numerelor, elevii să ordoneze crescător si descrescător numerele.
La compararea numerelor elevii au folosit semnele <(mai mic),  >(mai mare). Numerele au fost scrise la tablă și în caiete.
Secvența pedagogică: Fixarea cunoștințelor

2. Subiectul lectiei: Scăderea numerelor formate din zeci și unități
Obiectiv fundamental:  exerciții de scădere fără trecere peste ordin a numerelor formate din zeci și unități.
Obiectiv operațional:
-să rezolve o problemă prin operația de scădere.
Descrierea activității :
Pe flip-chart este  scrisă următoarea problemă: Bunica are în curte 15 găini si 12 rațe. Cu cât are mai multe găini decât rațe? Li s-a cerut elevilor să rezolve problema pe baza unui suport imagistic: 15 buline albastre  simbolizează numărul de găini si 12 buline roșii  simbolizează numărul de rațe. Problema a fost apoi analizată prin stabilirea părților (mărimii) cunoscute  si a părtii (mărimii) necunoscute. Mărimile cunoscute au fost comparate. Fiecare găină a format  pereche cu o rață. Au observat faptul că 3 găini au rămas fără pereche. Deci, putem spune că bunica are cu 3 găini mai multe decât rațe. Se stabilește și operația prin care aflăm cu cât are mai multe găini  decât rațe: 15-12=3 . Se scrie rezolvarea pe flip-chart și în caiete.
Secvența pedagogică: obținerea performanței.

Dezvoltarea atitudinii pozitive și a interesului pentru matematică în primii ani de școlaritate este fundamentală pentru succesul academic și cognitiv al elevilor. Această abordare implică o responsabilitate majoră pentru cadrele didactice din învățământul primar, care au rolul esențial de a cultiva nu doar cunoștințele matematice, ci și gândirea logică, creativitatea și autonomia intelectuală a copiilor.

Cercetările în domeniul psihopedagogiei sugerează că expunerea timpurie la experiențe matematice pozitive și stimulative contribuie semnificativ la formarea unei atitudini favorabile față de această disciplină. Acest lucru se realizează prin:

1. Adaptarea conținutului și metodelor de predare la nivelul de înțelegere al copiilor.
2. Stimularea sistematică a gândirii, prin provocări graduale și adecvate.
3. Cultivarea sentimentului de realizare și progres la elevi.
4. Transformarea matematicii într-o disciplină atractivă și relevantă pentru viața de zi cu zi.

În consecință, abordarea pedagogică centrată pe înțelegerea conceptelor și pe dezvoltarea raționamentului matematic, mai degrabă decât pe memorarea mecanică, joacă un rol crucial în formarea unei atitudini pozitive durabile față de matematică. Această atitudine pozitivă devine, la rândul său, un factor determinant pentru succesul școlar și pentru dezvoltarea competențelor cognitive esențiale în era contemporană, caracterizată de schimbări rapide și nevoia constantă de adaptare și inovare.

Bibliografie
Bontaş Ioan – „Pedagogie” – Editura All, 1998
Jinga I., Negret I. – „Invăţarea eficientă” – Editura Edilis, Bucureşti, 1994
Joiţa E. – „Eficienţa instruirii” – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999
Neacşu, Ion – „Metode şi tehnici de învăţare eficientă” – Editura Militară, Bucureşti, 1990
Iucu, Romiță B. – „Instruirea şcolară – Perspective teoretice şi aplicative” – Editura Polirom, Iaşi, 2001