Jocul didactic și implicațiile sale pedagogice în dezvoltarea proceselor psihice la elevi

Ca educatori, avem datoria de a nu fi doar simplii transmiţători de informaţii, avem datoria de a cerceta şi de a experimenta cele mai adecvate structuri şi formule pentru a asigura pregătirea temeinică pentru muncă şi viaţă a tinerelor vlăstare ce ne stau înainte. Utilizarea jocului didactic în activitatea de predare-învăţare-evaluare poate fi eficientă în vederea creşterii performanţei şcolare.

Se ştie că jocul este mai intens la vârsta copilăriei şi adolescenţei deoarece el ajută la dezvoltarea psihică a copiilor dezvoltând imaginaţia şi creativitatea. El poate fi considerat un sprijin în educaţia copiilor în special în momentul când are ca finalitate dezvoltarea personalităţii. În sistemul de educaţie, acesta ocupă un loc central, fiind elementul esenţial în dezvoltarea psihică a copilului, în satisfacerea cerinţelor vitale ale acestuia. Este implicată activitatea senzorială, intelectuală şi afectivă. Jocul presupune un plan, stabilirea unui scop, fixarea regulilor, toate acestea având o finalitate ce poate să producă satisfacţie sau nu. Elevul va învăţa să suporte eşecul cu demnitate sau se va bucura de succesul său.

Prin joc, se afirmă personalitatea copilului și totodată se produc schimbări în conţinutul şi structura proceselor cognitive. Această activitate îl angajează total pe elev în dorinţa de autodepăşire şi perfecţionare. Elevii din şcoala românească de astăzi ştiu că activitatea lor are ca rezultat notele, acestea se transformă în medii la disciplinele de învăţământ şi mai apoi în medii generale. Acesta este rezultatul final pe care ei îl cunosc. Ceea ce ei nu cunosc este faptul că aceste rezultate nu ilustrează obiectiv posibilităţile lor de învăţare sau bagajul de cunoştinţe. Jocul le oferă îmbogăţirea tuturor cunoştinţelor, le măreşte capacitatea de înţelegere şi asimilare de noi cunoştinţe, care nu se bazează neapărat pe experienţele lor anterioare. Toate acestea sunt mijloace prin care creativitatea şi independenţa gândirii sunt stimulate.

Considerat principalul stimulent al dezvoltării psihice, jocul are un rol deosebit de important în dezvoltarea gândirii deoarece copilul este constrâns să raţionalizeze, să găsească soluţii. Atenţia elevului este captată şi menţinută de desfăşurarea jocului didactic. Elevul depune un efort fizic şi mental chiar şi atunci când jocul este unul simplu. Unele sunt complicate, altele nu. În funcţie de acest lucru şi eforturile pe care elevii le canalizează sunt amplificate. Unii depun eforturi pentru a înţelege cerinţele jocul şi pentru a face faţă, pentru alţii jocul poate părea foarte simplu şi automat îşi pierd interesul. Copiii cu personalitatea mai puternică sunt antrenaţi şi dornici să-ţi etaleze puterile cu ceilalţi participanţi. Aceştia consideră lecţiile interesante, materialele puse la dispoziţie, atractive. Astfel de activități dezvoltă spiritul de competiție și, în aceeași măsură, dezvăluie noi trăsături de caracter. Competiţia generează întrajutorarea în cadrul echipei. Aceste relaţii din cadrul grupului contribuie la o bună socializare, la dezvoltarea limbajului şi a relaţiilor interpersonale.

Se dezvoltă prin joc atitudini faţă de muncă şi învăţare, dar şi trăsături de caracter precum hărnicia, capacitatea de a învinge obstacole şi simţul datoriei care este cel mai important. Luarea deciziilor şi asumarea responsabilităţilor contribuie la dezvoltarea personalităţii elevului. De asemenea, jocul contribuie la perfecţionarea senzaţiilor şi percepţiilor, dezvoltarea spiritului de iniţiativă, de echipă, de competiţie, exersarea atenţiei şi a imaginaţiei. Totodată, conduita civilizată a elevilor este modelată prin respectarea regulilor jocului. Astfel este influenţat comportamentul copiilor.

Utilizat în cadrul lecţiilor, jocul dobândeşte funcţii psihopedagogice importante, sporind interesul elevilor pentru cunoaştere, pentru nou, asigurând participarea activă a celor implicaţi. Jocul sporeşte atractivitatea lecţiei, asigură bună dispoziţie şi sentimentul de destindere. El fortifică energiile intelectuale şi fizice, constituind o variabilă indispensabilă în munca cu şcolarul. Jocul didactic nu are un rol foarte însemnat în transmiterea noilor cunoştinţe, ci accentuat în prezentarea, consolidarea, adâncirea, sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor. El furnizează multiple situaţii de învăţare, care sunt deosebit de eficiente pentru achiziţiile elevului.

Rezultatele învăţării, cele pe cere le aşteptăm, dar pe care nu ştim dacă le vom obţine, sunt specificate de obiectivele de referinţă ce urmăresc dezvoltarea competenţelor şi a cunoştinţelor de la an la an. Pentru atingerea obiectivelor propuse se pot organiza activităţi diferite în care trebuie incluse strategii didactice variate – jocuri didactice, exerciţii, exerciţii-joc, rebusuri etc. Accentul trebuie pus pe activizarea elevilor prin antrenarea lor în procesul de explorare-investigare, dar şi pe motivarea acestora.

Pentru ca elevul să fie implicat în actul învăţării, se poate folosi jocul didactic ca element central al unei strategii didactice interactive, centrată pe elev.

Realizarea obiectivelor propuse la lecţii prin utilizarea jocurilor didactice se va atinge cu succes numai dacă se cunosc foarte bine particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. Antrenat în joc, şcolarul va învăţa mai mult deoarece este stimulat de satisfacţiile pe care i le asigură jocul. Din punct de vedere psihologic, se declanşează o motivaţie intrinsecă. Învăţarea devine activă, însuşirea este conştientă. Interesul, aspiraţiile, voinţa, dorinţa de câştig, perseverenţa şcolarilor se pot desprinde din modul cum aceştia se comportă şi evoluează în timpul jocului, după ritmul mai rapid sau mai lent pe care îl impun, după modul în care ei cooperează şi îşi duc la bun sfârşit sarcinile.

Utilizarea acestui element în cadrul procesului de învăţare este benefică şi ni s-a demonstrat că prin joc am ajuns să ne cunoaştem mai bine elevii şi chiar ei să se descopere pe sine, am aflat mult mai uşor şi mai repede cum gândesc ei, am putut modela logica gândirii lor. Gândirea copiilor este mereu solicitată, fiind în permanentă formare. Randamentul este mai mare, procesul instructiv-educativ făcându-se într-un mod mult mai plăcut, activ şi temeinic. Jocurile formează creativitatea copiilor, dezvoltă spiritul de observaţie, de analiză, de judecată, comunicarea devine permisivă. Ele înlătură rutina, monotonia, stereotipia. În joc, copilul devine mai curajos, mai relaxat, spiritul de iniţiativă se dezvoltă mult mai mult.