Jocurile didactice şi învăţarea biologiei

Prin specificul ei, biologia este pentru elevi atât o disciplină frumoasă şi interesantă, cât şi o disciplină cu multe noţiuni greu de însuşit. Este de datoria noastră, a dascălilor, de a face tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a facilita însuşirea cunoştinţelor biologice de către elevi, într-o manieră plăcută şi durabilă. Jocuri didactice precum turnirul enunţurilor, turnirul întrebărilor şi jocul de rol ne oferă această posibilitate, facilitând procesul de predare-învăţare-evaluare, atât la gimnaziu cât şi la liceu.

Integrarea jocurilor didactice în lecţiile de biologie, oferă elevilor posibilitatea de a-şi însuşi, fixa, sistematiza şi aplica într-un mod atractiv cunoştinţele dobândite. Din multitudinea jocurilor didactice aplicabile în lecţiile de biologie, am ales spre exemplificare trei jocuri ce şi-au dovedit utilitatea atât la elevii de gimnaziu cât şi la cei de liceu.

1. Turnirul enunţurilor. Este un joc care poate fi aplicat cu succes atât la gimnaziu cât şi la liceu şi are menirea de a facilita învăţarea şi fixarea cunoştinţelor de către elevi.

Spre exemplu, la clasa a XI-a, pentru fixarea cunoştinţelor privind scheletul uman, li se acordă elevilor 10 minute pentru formularea a cel puţin trei perechi de enunţuri despre schelet, de forma: stern – osul pieptului şi notarea lor pe câte o foaie de hârtie.

După expirarea celor 10 minute, se alege un prezentatorul, un juriul şi un grup de colectori. Li se acordă 5 minute colectorilor, pentru a aduna cele mai bune enunţuri şi a le înmâna prezentatorului, după care începe desfăşurarea turnirului.

Cu această ocazie, echipele concurente vin în faţa juriului, iar prezentatorul citeşte câte un enunţ pentru fiecare concurent. În situaţia în care un concurent nu răspunde corect, răspunsul poate fi formulat de către un alt membru al echipei, însă echipa va primi doar jumătate din punctajul alocat.

Pe parcursul turnirului, juriului îi revine misiunea de a contoriza răspunsurile corecte şi de a acorda grupei concurente punctajul corespunzător răspunsului dat (1 punct dacă răspunsul a aparţinut  membrului căruia prezentatorul i-a adresat întrebarea sau 0,5 puncte dacă răspunsul aparţine unui alt membru al grupei).

La final, juriul afişează punctajul acumulat de fiecare echipă concurentă şi anunţă echipa câştigătoare.

2. Turnirul întrebărilor. Este un joc care îi determină pe elevi să adreseze diferite de întrebări pornind de la un text ştiinţific, să coopereze, dar şi să concureze.

Turnirul întrebărilor poate fi utilizat la clasa a IX-a pentru însuşirea cunoştinţelor legate de  „Diviziunea celulară”. Acest joc presupune următorii paşi:

• împărţirea lecţiei în două jumătăţi: Mitoza şi Meioza;
• pregătirea materialele necesare pentru documentare;
• împărţirea clasei în grupe de câte şase elevi;
• atribuirea unui număr de la 1 la 4 pentru fiecare grupă;
• stabilirea grupele ce vor concura între ele (grupa nr. 1 cu grupa nr. 3 şi grupa nr. 2 cu grupa nr. 4);
• repartizează materialele necesare pregătirii temei „Mitoza” pentru grupele 1 şi 3, respectiv „Meioza” pentru grupele 2 şi 4;
• acordarea unui timp de 15 minute pentru ca membrii grupelor să citească materialele documentare şi să noteze pe o foaie separată cât mai multe întrebări şi răspunsuri în legătură cu tema dată. Se va menţiona faptul că întrebările formulate de ei vor fi adresate grupei concurente, precum şi faptul că o întrebare utilizată de o grupă nu mai poate fi utilizată de cealaltă grupă.

După scurgerea timpului alocat, se solicită echipelor concurente să se aşeze faţă în faţă şi  să citească pe rând câte o întrebare pentru echipa adversă. Profesorul ascultă, evaluează şi notează fiecare răspuns corect, dar şi fiecare întrebare corect formulată.
După ce primele două echipe au epuizat listele de întrebări, intră în turnir celelalte două echipe.

La sfârşit, în funcţie de numărul de puncte obţinute, profesorul stabileşte ierarhia echipelor şi se anunţă echipa câştigătoare.

3. Jocul de rol.  Are menirea de a asigură verificarea şi consolidarea într-un manieră plăcută şi relanxată a cunoştinţelor elevilor, dar şi însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi noi.

Spre exemplu, pentru consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor despre „Disfuncţiile endocrine” (clasa a XI-a), li se comunică din timp elevilor faptul că vor simula o vizită la medicul endocrinolog, ocazie cu care fiecare va trebui să joace atât rolul bolnavului cât şi pe cel al medicului.

Ca urmare, fiecare elev va trebui să-şi reactualizeze cunoştinţele referitoare la bolile endocrine şi modul de manifestare al acestora, dar şi pe cele legate de structura şi funcţiile glandelor endocrine studiate.

În urma aplicării acestor jocuri la clasă, doresc să menţionez faptul că sunt întâmpinate cu mare plăcere de elevi, au o eficienţă ridicată şi pot fi utilizate cu succes în orice moment al lecţiei, atât în etapa de fixare şi sistematizare, cât şi în etapa de transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe.

Repere bibliografice:
1. Lazăr V., Căprărin D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei, Craiova, Editura Arves, 2008.
2. Dulamă M. E., Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2002.