Limba română – încă este la modă

Român… Pământ românesc… A vorbi românește… ROMÂNIA. Pentru unii români, aceste cuvinte nu mai spun nimic, ”s-au desemantizat”, nu-și mai au rostul în contextul globalizării. Pentru alții, au devenit o rușine, nu-i mai reprezintă. Pentru cei mai mulți dintre noi însă, aceste ”vorbe” ne definesc ca indivizi și ca popor.
Într-un context caracterizat prin globalizare pe toate planurile, limba maternă – în cazul nostru, limba română – riscă să își piardă farmecul în uzul vorbitorilor, care fie nu o mai utilizează în mod corect, fie preferă o limba-surogat.

Vasile Alecsandri amintea faptul că ”limba este cartea de noblețe a unui neam”. Nichita Stănescu îl completează și se definește pe sine spunând că ”A vorbi despre limba în care gândești este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.”

Asistăm, astăzi, la un fenomen, dureros, de ”uitare” a limbii române autentice, o limbă melodioasă prin sonoritățile ei, originală și matematică prin complexitatea ei arborescentă. Acasă, la serviciu, la școală, în cadrul rețelelor de socializare, în conversațiile telefonice, în mediul academic al universităților chiar, în lumea politică, în comunitatea ”de cartier”, în mass-media, ne exprimăm într-o limbă din ce în ce mai străină de ceea ce se numește, prin definiție, limba română. Ne este mai ușor, ni se pare mai ”expresiv”, este ”mai la modă” să folosim: cuvinte și expresii preluate, mai mult sau mai puțin calitativ, din limbile engleză, spaniolă, italiană etc. (”OK”, ”trendy”, ”job”, ”party”, ”remember”, ”mucho”, ”guapo”, ”grazie”, ”buon giorno” etc.); elemente verbale aparținând vulgului și chiar cuvinte și expresii lipsite de sens, dar ”indicate” a fi folosite, pentru că ”dau bine”, reușesc să te scoată în evidență sau te aliniază la”standard” (”e beton”, ”ce mai caterincă…”, ”e belea”, ”ștab”, ”m-a ginit” etc.).

În acest context, am decis ca, împreună cu elevii claselor a V-a A și a VII-a D, din cadrul Școlii Gimnaziale nr. 149, să încercăm să reanimăm limba română (pentru a evita situația, de nedorit, ca, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, să fim considerați snobi, cu ”fițe”, atunci când vorbim corect limba română în propria țară).

Astfel, în mod constant, fiecare elev observă și notează într-un carnețel cuvinte, expresii, forme de exprimare care sunt sau par a fi greșite, aspecte găsite în mass-media, la școală, între colegi sau în dialogul cu profesorii. Exemple: ”Lucrurile se mai așează puțin”,  ”Ce ne facem dacă din greșală am cumpărat un automobil furat”, ”Frigiderele și aragazurile vor pierde statutul de vedetă a magazinelor de electrocasnice”, ”O să vă conversați mai mult în contradictoriu”, ”Ca și coleg, cere-i părerea”, ”Este o perioadă critică din punctul de vedere moral”.

Observațiile sunt discutate apoi în clasă, în cadrul orelor suplimentare de limba română. Elevii caută în DOOM2 și în alte lucrări normative pe care le consultăm la bibliotecă  (”101 greșeli gramaticale”, de Isabela Nedelcu; ”MDA – Micul dicționar academic”; ”DEX – Dicționarul explicativ al limbii române” etc.) și identifică formele corecte de exprimare.
De asemenea, fiecare greșeală de exprimare este ”sancționată” verbal sau scris în momentul în care este identificată, indiferent de persoana care folosește eronat limba română (fie că e vorba de mine, ca profesor de limba și literatura română, fie că e vorba de elevi).

Dintre observațiile efectuate în cadrul orelor de limba și literatura română amintim: ”Eu, părerea mea este că…”, ”Eu în textul ăsta am înțeles…”, ”Titlul poeziei ca semnificație a titlului…”, ”Miroase a miros crud de nuci…”, ”Acest vers semnifică coacerea strugurilor…”, ”firavitate”, ”Epitetul se referă la extinderea albinei în căutarea polenului…”, ”Tema poeziei este munca pe care o albină atât de mică precum o albină o poate face”; variante corecte sugerate: ”Eu consider că…/ Părerea mea este că…/ Părerea mea constă în…”, ”Eu am înțeles din textul acesta…/ Mesajul acestui text este…”, ”Titlul poeziei semnifică…/ Titlul poeziei are ca semnificație…/ Semnificația titlului este reprezentată de…”, ”Miroase a nuci…/ Se simte un miros crud de nuci…/ Miroase a nuci crude…”, ”Acest vers descrie/ redă momentul coacerii strugurilor…”, ”corp firav/ gingășie”, ”Epitetul subliniază efortul albinei în căutarea polenului…”, ”Poezia redă munca depusă de o albină…”.

Încercăm,  în acest fel, ca, treptat, să ne perfecționăm exprimarea în limba maternă și să îi ajutăm și pe cei din jurul nostru să conștientizeze importanța folosirii ”graiului” românesc, precum și necesitatea de a vorbi corect în limba română.