Limba și literatura română în context interdisciplinar

Predarea interdisciplinară este un concept modern, ce presupune integrarea cunoștințelor și metodelor din mai multe discipline pentru a crea o învățare coerentă, aplicabilă și ancorată în viața reală. În cadrul orelor de limba și literatura română, predarea interdisciplinară devine o punte între arta cuvântului și alte domenii creative: muzica, artele vizuale, tehnologia, științe. Interdisciplinaritatea înseamnă mai mult decât îmbinarea a două domenii: este despre a crea legături firești între cunoștințe, astfel încât elevii să înțeleagă că arta nu are granițe.
Relația dintre interdisciplinaritate și competențele secolului XXI este una directă și profundă, pentru că interdisciplinaritatea este, de fapt, una dintre cele mai eficiente metode de a dezvolta aceste competențe.

Competențele secolului XXI sunt abilități esențiale pentru viitorul elevilor în societatea actuală, axându-se pe gândire critică, creativitate, colaborare, comunicare, alfabetizare digitală, rezolvarea problemelor, capacitatea de a învăța continuu și adaptabilitatea.

Cum ar trebui să gândească un profesor un demers interdisciplinar care să vină în sprijinul elevului?

Un profesor care construiește o activitate interdisciplinară este, înainte de toate, un arhitect al punților între lumi. Își privește elevii nu ca pe simpli ascultători, ci ca pe tineri creatori în devenire, dornici să descopere legături acolo unde școala clasică le-a pus ziduri.

Un demers interdisciplinar pornește de la o întrebare simplă: „Ce poate face un elev cu ceea ce învață? Cum îl pot ajuta să simtă că școala vorbește pe limba vieții?”

Profesorul nu caută să predea lecții separate, ci împletește cunoștințele ca firele unei tapiserii: o idee din literatură devine culoare în artă, ritm în muzică, mișcare în dans, emoție exprimată în cuvânt. El caută un fir roșu — un motiv care atinge sufletul elevilor. Fie emoția, fie frumusețea, fie curiozitatea. Îi invită să exploreze, să aleagă, să compare, să creeze, să fie liberi.

Își imaginează lecția nu ca pe o listă de conținuturi, ci ca pe o călătorie: unde versurile devin sunete, cuvintele se așază pe portativ, ritmul poeziei bate ca o inimă, iar elevii se întreabă: „Ce simt? Ce aud? Ce spun prin alegerea mea?”.

La final, totul trebuie să capete formă: o transpunere pe portativ, o prezentare, o mică scenă, un proiect comun. O amintire din care elevul pleacă acasă spunând: „Azi, am învățat altfel. Azi, am fost creativ.”.

Un profesor care gândește astfel devine un deschizător de drumuri, un om care plantează în mintea și sufletul elevului curajul de a vedea lumea nu pe bucăți, ci ca pe o armonie.

Cum s-ar putea implementa o învățare autentică în cadrul unei activități dedicate poeziei? Prin intermediul unui proiect care să aibă ca punct comun ideea Poeziei pe portativ, de exemplu, implicând concomitent clase diferite, care să se regăsească prin finalități comune. Sugestiile pot viza asocierea silabelor cu valori ritmice, folosirea aplicațiilor digitale (Noteflight, Flat.io) și exprimarea emoției artistice într-un limbaj muzical și vizual. Elevilor li se pot indica poezii semnate de George Bacovia, Ana Blandiana, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Lucian Blaga, cărora să le fie semnalate particularitățile și să analizeze versurile din perspectivă muzicală: unde simt pauza, unde au senzația de crescendo, care sunt accentele, ce note ar putea sugera versul. O altă alternativă se concentrează pe ideea că poezia este „vie” atunci când rezonează cu cititorul la nivel fizic și emoțional, transformându-se într-un „corp” plin de sensuri și trăiri, dar și în „suflet” prin impactul său asupra percepției și sensibilității sau elevul va alege o poezie și va asocia fiecare vers cu o notă muzicală și un gest. În cadrul unei reflecții finale, elevii pot discuta ce au învățat despre impactul poeziei asupra simțurilor și despre cum aceasta poate „trăi” în diferite forme artistice.

O altă activitate literară interdisciplinară se axează pe ideea de „multivers” – o teorie conform căreia există multiple universuri paralele, fiecare cu propriile sale realități. Universurile paralele reprezintă diferite interpretări ale unui text. Conceptul de „multivers” în poezia românească contemporană, explorează multiple universuri paralele care se pot naște dintr-un text. De exemplu, un poem despre iubire poate deveni, într-un univers distopic, un poem despre pierderea umanității, iar în alt univers, același poem poate explora o formă de iubire transcendentă sau spiritual. Pentru acest proiect, se vor alege poezii contemporane care explorează teme ale realității și ale percepției, exemple fiind poeziile lui Claudiu Komartin, Radu Vancu, Svetlana Cârstean, Ana Blandiana și Ruxandra Novac. Fiecare vers va fi considerat un punct de plecare pentru explorarea unui „univers paralel” sau altei realități poetice.

Pentru a încuraja exprimarea creativă și colaborativă, rezultatele vor fi expuse într-o expoziție – un „perete al ferestrelor” – fiecare vers va fi prezentat într-o „fereastră” diferită, ce reprezintă o interpretare alternativă a aceleași idei poetice. Elevii vor explica alegerea stilului și modificările aduse versului original. Acest perete al „universurilor paralele” va fi o modalitate de a vedea diversitatea abordărilor literare și de a înțelege cum o poezie poate căpăta sensuri și viziuni diferite în funcție de contextul în care este plasată. elevii vor fi încurajați să reflecteze asupra procesului de creație și asupra modului în care au abordat rescrierea poeziei. Aceste reflecții vor fi însoțite de o evaluare bazată pe creativitate, originalitate și coerența rescrierilor.

În acest mod pot fi atinse competențe transversale precum: utilizarea tehnologiei în scop creativ, colaborarea, comunicarea argumentativă și exprimarea artistică.
Impactul este unul major: elevii  înțeleg că poezia poate fi nu doar citită, ci și auzită și trăită, iar ora de română să devină un laborator artistic.

Interdisciplinaritatea, din perspectiva acestui proiect, răspunde nevoii elevilor de a învăța în contexte flexibile, unde creativitatea și autonomia sunt încurajate. În plus, astfel de activități dezvoltă gândirea critică, capacitatea de sinteză și deschid apetitul pentru învățarea aplicată, pe care o cer astăzi angajatorii și societatea.

Bibliografie
1. https://rocnee.eu/programe-scolare-liceu
2. Key Competences for Lifelong Learning — European Reference Framework (2019), eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32019H0605(01)