Memorizările şi desenul ca activităţi integrate

Psihologii au pus în evidenţă, pe baza unor experienţe interesante, faptul că memorarea preşcolarilor e legată de imagini concrete, cu caracter analitic, detaliat sau situativ (bazat pe relaţii de contiguitate).
Pornind de la aceste considerente, foloseam în cadrul activităţilor de memorizare planşe care, privite în ansamblu, erau adevărate picturi din care copilul înţelegea  la un moment dat ceea ce voia el, referitor la textul poeziei.
Aveam de multe ori eşecuri în povestirea textului poeziei pe baza acestor planşe şi de aceea am revăzut capitolele din psihologie referitoare la rolul imaginii în învăţarea verbală şi înţelegerea mesajului prin intermediul imaginii.

Spre exemplificare, prezint planşa folosită la memorizarea poeziei ”Primăvara”, de V.Alecsandri:

„Ca sistem generalizat de semnificaţii imaginile beneficiază de faptul că nu cunosc graniţe lingvistice, asigurându-şi astfel un important atu în raport cu cuvintele”, dar cuvântul însoţit de o imagine ajută copilul în mod real, scurtându-i drumul spre cunoaştere, trezindu-i dorinţa de şti, de a descoperi, de a descifra şi înţelege, după care să emită judecăţi exprimate în plan verbal şi ulterior comportamental.

Aşa am renunţat la planşă şi odată cu recitarea textului, am schiţat pe tablă principalele elemente ale versului, reuşind în final un „portret” colorat al poeziei – un scris pictografic al textului.
Acesta este „portretul” poeziei „Primăvara”, după  metoda  mea de predare:

PRIMĂVARA
V. Alecsandri

A trecut iarna geroasă,
Câmpul iată-l înverzit,
Rândunica cea voioasă
La noi iarăşi a sosit.

Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben aurit
Salutare primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se-ngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Şi pe harnica albină
Din flori miere adunând.

Cântă cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit,
Salutare primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!

La început, de teamă că nu voi reuşi să desenez elementele din text atât de corect, am schiţat în pauză elementele în ordinea versurilor şi, în momentul recitării, am afişat planşa-schiţă, care nu a trezit prea mult interes, nu i-a mobilizat în recitare-memorare. Lecţia a avut un caracter lent, pot spune apatic, nu a însufleţit grupa ca atunci când desenam şi recitam simultan. Aşa am ajuns la concluzia că, recitând versurile şi desenând în faţa lor, i-am mobilizat, le-am trezit curiozitatea şi interesul pentru memorizarea poeziei, iar comentariul meu cu privire la execuţia cam nereuşită a unor desene le-a trezit „pofta” de a încerca acel desen-element.

Am folosit această metodă la grupe diferite de vârstă şi am ajuns la următoarea concluzie:
Copiii sunt receptivi şi antrenaţi în memorizare numai dacă pictograma se face sub ochii lor odată cu recitarea textului. Mişcarea cretei pe tablă, gestica, mimica şi muzicalitatea versurilor îi antrenează în memorarea textului. Jocul apariţiei rimei pe tablă îi antrenează până şi în execuţia desenelor individuale.

Această metodă simplă, atractivă, care a prins repede la copii şi prin care am evitat memorarea mecanică a cuvintelor necunoscute, pentru că prin desen imaginea „vorbeşte” şi uşurează funcţionalitatea memoriei, am folosit-o în etapa familiarizării cu textul poeziei.
Lesne s-a întipărit în mintea copiilor cuvântul şi imaginea – care au format textul poeziei indiferent de numărul strofelor care au compus-o. Acest fapt l-am observat în cazul memorizării poeziei ”Balada unui greier mic”, de G. Topârceanu, o poezie lungă, cu un început descriptiv, al cărui final era accesibil grupei mijlocii, întreaga poezie fiind învăţată numai la grupa mare. Am reuşit memorizarea poeziei mai sus menţionate şi la grupa mijlocie, cu ajutorul scrisului pictografic. Am asociat versurilor desene în ordinea dată de strofe şi, totodată am explicat cu uşurinţă cuvintele, am scos în evidenţă frumuseţea expresiilor artistice pe care copiii le-au înţeles cu uşurinţă.

Avantajele ei:
-Uşurează foarte mult memorarea, dar şi explică cuvintele necunoscute, pentru că preşcolarii pot asocia aceloraşi imagini cuvinte sinonome. De exemplu, în poezia „Bunica”,de O. Cazimir, în text se întâlneşte cuvântul”divan” iar prin desen acest cuvânt este asociat imediat cu imaginea patului; deci cuvântul este explicat prin însăşi imaginea de pe tablă;
-„Povestirea” textului poeziei se face mai liber, fără abateri de la conţinutul textului, copiii având tendinţa de a specifica lucruri pe care şi le imaginează, dar care nu sunt în text;
– numărul copiilor care au memorat poezia la sfârşitul activităţii a fost mult mai mare, iar în repetarea poeziilor am sesizat că aveau tendinţa de a se uita la tablă dacă erau în impas şi se corectau repede singuri, ori îşi aminteau cuvântul sau versul, cu toate că tabla era curată;
– nu au mai întâmpinat greutăţi în redarea succesivă a strofelor, această ordine fiind dată de scrisul pictografic pentru că, de obicei, ei reţin versurile care le plac din cauza sonorităţii şi sar peste alte versuri neintenţionat;
– am observat o schimbare, un salt calitativ în executarea desenelor, întotdeauna le-am cerut să deseneze, repetând textul poeziei;
– încrederea copiilor în forţele proprii creşte pe parcursul activităţii şi nu o dată am avut surpriza să constat că mai mult de jumătate din cei prezenţi ştiau poezia pe de rost, iar toţi copiii au reuşit să-mi spună cu cuvintele lor despre ce este vorba în poezie.

Procedând astfel, copiii încep să-şi dea seama de conţinutul celor însuşite, să gândescă asupra celor observate, să facă legături între reprezentările anterioare şi cele nou dobândite.
Descifrarea bine organizată a textului stimulează o serie de procese intelectuale şi afectiv-voliţionale, sensibilitatea şi imaginaţia creatoare.

Cuvântul însoţit de imagine ajută copilul în mod real, scurtându-i drumul spre cunoaştere, trezindu-i dorinţa de a şti, de a descoperi, de a descifra şi înţelege, de a simţi, după care să poată emite judecăţi exprimate în plan verbal, ulterior comportamental.

Învăţând şi recitând versuri, copiii descoperă în cuvinte sensuri noi, neaşteptate, îşi însuşesc expresii literare, care, odată intrate în vocabularul lor, îl colorează, îl nuanţează. În acelaşi timp, în măsura în care copiii au înţeles versurile, intenţia şi sentimentele poetului, învaţă să recite expresiv, să respecte pauzele gramaticale, logice şi psihologice marcate de punctuaţie, de sensul propoziţiei sau al frazei rimate.

Bibliografie:
PUFAN, P. –„General şi particular în gândirea copiilor”, Bucureşti, EDP, 1968.
SLAMA CAZACU, T. – „Relaţiile dintre gândire şi limbaj în ontogeneză”, Bucureşti, EDP, 1975.
VERZA, E –„Limbaj, învăţare, personalitate la preşcolari” in „Educaţia intelectuală a preşcolarilor”. Bucureşti, EDP, 1981.
WALD, H. –„Realitate şi limbaj”, Bucureşti, Editura Academiei, 1968.
ZLATE, M. – „Secretele memoriei”, Bucureşti, ESP, 1979.
CERGHIT, I –„Metode de învăţământ”, Bucureşti, 1982.
* „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă”, Bucureşti, 1983.
PĂUNESCU, C. –„Limbaj şi intelect”, Bucureşti, 1973.