Metoda proiectelor – între ideal şi realitate

În ultimii ani se vorbeşte mult despre proiecte, dar dându-se acestui cuvânt semnificaţii diferite, de la produsul simplu, asimilabil cu o temă banală, la o serbare sau o activitate complexă. Metoda proiectelor, ca metodă interactivă de învăţare, are numeroase avantaje, deşi uneori în practică nu este aplicată corect. Pentru creşterea eficienţei învăţării, proiectul este o soluţie…

Şi pe platform iTeach, şi la diverse cursuri de formare, este propusă ca metodă de lucru metoda proiectelor. Metoda proiectului pune elevii în situaţia de a alege sau a accepta o temă de cercetare pe care să o analizeze sub variate aspecte. În felul acesta, ei acţionează individual, pe grupe sau în echipe şi nu foloseşte cunoştinţele obţinute doar la o disciplină, ci la mai multe care sunt în relaţie cu tema – deci metoda îi îndeamnă spre o abordare interdisciplinară. Preluăm dintr-un material al profesorului Vasile Molan următoarea prezentare a metodei proiectelor.

Metoda proiectului asigură elevilor următoarele avantaje:

• urmăreşte studierea unei probleme concrete, de viaţă;
• elevul exersează lucrul individual, pe grupe sau în echipă;
• foloseşte cunoştinţe de la mai multe discipline, pe care le subordonează realizării unui scop;
• elevii rezolvă situaţii reale de viaţă;
• exersează elaborarea răspunsurilor la întrebări şi formulare de întrebări;
• îşi formează o expunere liberă;
• este îndemnat la căutare pentru a găsi răspunsuri;
• realizează o sarcină într-un timp determinat;
• lucrul în grup îi ajută pe elevi să asimileze cunoştinţe în mod independent şi să-şi formeze atitudini ca: responsabilitate, iniţiativă, perseverenţă, cooperare etc.;
• finalităţile se concretizează în lucruri importante pentru ei care le creează satisfacţii.

În funcţie de nivelul elevilor cu care lucrăm, de complexitatea temei, de natura activităţii, proiectul poate fi de mai multe tipuri :

• proiect de investigaţie – acţiune (anchete, monografii, culegeri etc.);
• proiecte de acţiune ecologică (de înfrumuseţare a cartierului, a localităţii, de eliminare a poluării, de protecţie a mediului etc.);
• proiecte de activitate manuală (de realizare a unor activităţi practice: îngrijirea florilor, grădinărit etc.);
• proiecte de tip constructiv (confecţionare a unor materiale pentru lecţii, construcţie a unor machete, de strângere a unor materiale pentru organizarea unui muzeu etc.);
• proiecte de tip probleme (rezolvarea unor probleme cu care se confruntă;
• proiecte de tip învăţare (îmbunătăţirea unor practici de instruire);
• proiecte de absolvire (proiecte de semestru, de an).

Dincolo de aceste jaloane teoretice,  practica din şcolile noastre scoate în evidenţă alte aspecte. Proiectul este asimilat cu un material power-point sau chiar o planşă sau un text scurt de câteva pagini.  De multe ori, acestea sunt făcute de adulţi, astfel încât se viciază şi evaluarea corectă a elevilor. Pe de altă parte, realizarea unui proiect presupune mentoratul unui grup mai mic sau al unui individ pe un termen mai lung. Noi nu avem timpul necesar, iar elevii de multe ori încropesc ceva în ultimele zile înaintea termenului sau aduc materiale făcute de părinţi. Un exemplu public în acest sens este concursul Smart Kids. Acesta propune elevilor din toate clasele realizarea unui proiect/soft pe o temă dată, proiect în format electronic care să presupună folosirea de către elevi a „tablei inteligente”. La clasele primare s-a ajuns la o competiţie deschisă a părinţilor în condiţiile în care şcolarul de vârstă mică nu pare să ştie prea multe despre materialul prezentat.

Există de asemenea o confuzie legată de definirea termenului. „Proiect” înseamnă  produsul, de multe ori simplist, dar şi o activitate de tip spectacol, de aici multitudinea de „proiecte” care se rezumă la serbări şcolare. Proiect înseamnă şi demersul complex care presupune muncă de cercetare, de implementare, iniţiativă, cultivare de valori şi atitudini, interes, antreprenoriat.

Deci, metoda proiectelor este recomandabilă? Da, dacă ne asumăm şi noi profesorii mentorarea reală a tinerilor. Da, dacă ne asumăm obiective clare şi indici calitativi, precum şi o evaluare reală. Metoda proiectelor bine aplicată este o modalitate atractivă şi dinamică de a dezvolta competenţele elevilor.

Referința:
Vasile Molan – suport de curs în cadrul proiectului Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii din clasele I-IV, 2012.