Metode complementare de evaluare

Ca orice altă activitate umană, cea instructiv-educativă prezintă o serie de caracteristici: se desfășoară în baza unor finalități, este pusă în practică prin intermediul unui sistem de metode și procedee, apelează la o serie de mijloace tehnice de realizare, iar rezultatele sunt verificate și evaluate printr-un sistem de strategii specifice. Curriculum-ul școlar integrează într-un mod dinamic toate aceste componente, dintre care un loc important îi revine sistemului de metode care face posibilă realizarea finalităților educaționale formative și informative.

„Dacă un copil nu se poate adapta metodelor noastre de predare, poate ar trebui să ne adaptăm noi cerințelor lui.” – Ignacio Estrada

Etimologic, termenul metodă provine din grecescul „methodos” care înseamnă „drum spre…”, „cale de urmat către…”.  Metodele de învățământ pot fi definite ca „modalități de acțiune cu ajutorul cărora elevii, în mod independent sau sub îndrumarea profesorului, își însușesc cunoștințe, își formează priceperi și deprinderi, abilități, atitudini, concepția despre lume și viață etc”. Pe lângă conceptul de metodă de învățământ, didactica modernă mai aduce în discuție un termen foarte important pentru a înțelege modul de realizare a procesului instructiv-educativ, și anume: procedeul, o parte componentă a metodei care face posibilă realizarea ei. Dacă metoda are un scop propriu (comunicarea de noi conținuturi didactice, consolidarea  celor însușite anterior, fixarea și recapitularea cunoștințelor însușite, verificarea și evaluarea acestora etc), procedeul face posibilă administrarea ei, indicând modul în care poate fi aplicată aceasta în contexte educaționale diferite. Pedagogia postmodernă promovează îmbinarea metodelor  moderne și clasice, pornind de la ideea unității dintre teorie și practică, respectiv dintre cunoaștere și acțiune.

Strategiile și metodele aplicate în clasă influențează calitatea actului educațional, succesul învățării depinzând de comportamentul profesorului, care trebuie să găsească cea mai eficientă cale de a stârni și menține motivația elevilor săi, adaptând metodele didactice specificului fiecărei clase.

Analizând rezultatele evaluărilor inițiale, ale celor de la final de modul, dar și ale celor de la simularea Evaluării Naționale, am costatat că unii elevi întâmpină dificultăți precum: exprimarea greoaie și încălcită; confuzii ale părților de vorbire sau de propoziție; nu respectă, din necunoaştere, neatenţie sau din neglijenţă regulile ortografice ale limbii române (scriu fără cratimă, fără semne diacritice) şi nici regulile de punctuaţie;  nu fac acordul predicatului cu subiectul, al adjectivului cu substantivul determinat, nu folosesc corect modurile şi timpurile  verbelor; nu dovedesc creativitate şi originalitate şi manifestă reţinere atunci când trebuie să exprime un punct de vedere personal, nu citesc suficient de mult.

Prin urmare, am încercat să diversific metodele utilizate la clasă, din dorința de a face atât predarea. cât și evaluarea mai atractive, cu scopul de a remedia dificultățile pe care elevii le întâmpină.

Dintre metodele utilizate, am ales spre exemplificare metoda  R.A.I care are la bază stimularea și dezvoltarea capacităților elevilor de a comunica, prin întrebări și răspunsuri, ceea ce au învățat. Denumirea metodei provine de la inițialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează și se desfășoară astfel: la finalul lecției sau a unei secvențe de lecție, profesorul împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obținute în urma predării-învățării, printr-un joc de aruncare a unei mingi mici și ușoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea pune o întrebare din lecția predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi aruncă mai departe altui coleg, punând altă întrebare. Cel care pune întrebarea trebuie să cunoască și răspunsul, iar elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc. Eliminarea celor care nu au răspuns corect conduce treptat la rămânerea în joc a celor mai bine pregătiți.

Această metodă poate fi utilizată la sfârșitul lecției, pe parcurs sau la începutul activității, când se verifică lecția anterioară, în scopul descoperirii de către profesor, a eventualelor lacune în cunoștințele elevilor. Poate fi aplicată atât în cadrul orelor de limbă și comunicare, cât și în cadrul orelor de literatură, putând fi sugerate întrebări precum: Ce este textul narativ literar? Care sunt personajele textului? Cum definești numeralul? Ce valori morfologice are verbul a fi ?Cum definim numele predicativ? etc.

Avantajele acestei metode constă în faptul că este o metodă eficientă de evaluare, dar și de învățare interactivă; transformă demersul didactic evaluativ într-o activitate plăcută, atractivă și stimulativă; promovează interevaluarea și interînvățarea; contribuie la formarea și consolidarea deprinderii de ascultare activă; formează și dezvoltă competențe de evaluare și autoevaluare, dar și capacități argumentative.Dezavantajele metodei se referă la faptul că este o metodă cronofagă; se primesc răspunsuri incomplete și incorecte; există dezinteres, neseriozitate manifestată de unii elevi; se ivește o aparentă dezordine în sala de clasă etc.

Am folosit cu succes Tehnica 3-2-1 pentru a aprecia rezultatele unei activități didactice. Denumirea acestei metode provine de la faptul că elevii scriu: 3 termeni ( concepte) din ceea ce au învățat; 2 idei despre care ar dori să învețe mai mult în continuare; o capacitate/ pricepere/ o abilitate pe care consideră că au dobândit-o în urma activității de predare-învățare. Avantajele utilizării acestei metode se referă la: conștientizarea și responsabilizarea elevilor cu privire la demersul instructiv-educativ; creșterea implicării elevilor; este o bună modalitate de autoevaluare; oferă un răspuns rapid și eficient la activitatea de predare-învățare, având rol de feedback.

Fiind o modalitate alternativă de evaluare, are scop ameliorativ, nu de sancționare. Este o metodă ce poate fi aplicată atât la finalul orelor de literatură, cât și la finalul orelor de limbă și comunicare, iar funcțiile pe care le îndeplinește sunt de constatare și sprijinire continuă a elevilor.

O altă metodă foarte utilizată la clasă este jocul didactic, consemnat în sistemul metodelor de învățământ ca metodă de simulare, din categoria metodelor de învățare prin acțiune practică, dar și ca metodă activă de instruire. Jocul didactic reprezintă o activitate atractivă și accesibilă prin care, într-o atmosferă de bună dispoziție, antrenantă, motivantă, se realizează sarcini instructiv-educative complexe. Jocul didactic este caracterizat de faptul că include învățarea în contextul ludicului și asigură un pronunțat caracter formativ. Acesta permite instalarea unui climat psihologic favorizant dezvoltării armonioase a copilului și contribuie la conturarea tuturor dimensiunilor educației: intelectuală, morală, estetică etc. Având multiple valențe formative jocul didactic îndeplinește importante funcții pedagogice: cognitivă, motivațională, formativ-educativă, organizatorică, de socializare. Instruirea asistată de calculator este o nouă cale de învăţare eficientă, ce utilizează jocul ca experiență definitorie pentru copii. În timpul jocului, elevii își dezvoltă abilităţile emoţionale şi cognitive, îşi antrenează motricitatea şi percepţia senzorială, îşi dezvoltă încrederea în forțele proprii și competențele de relaționare, devin creativi. Jocurile digitale pot viza învăţarea cognitivă, vizuală sau auditivă. În activitățile instructiv-educative se pot utiliza softuri educaţionale pentru elevi, platforme specializate sau RED-uri realizate de cadrele didactice pe teme diverse.

În cadrul orelor de limba și literatura română, am folosit de cele mai multe ori jocurile de pe platforma wordwall.net pe care le-am integrat în diferite etape ale lecțiilor pentru obținerea unor contexte educaționale interactive, care să susțină învățarea diferențiată și autonomia elevilor, răspunzând intereselor acestora prin captarea atenției și oferirea unui feedback prompt. Eficiența jocului este cu atât mai mare, cu cât se realizează o concordanță între procesul de cunoaștere și acțiunea de joc, între componenta instructivă, educativă și distractivă, copilul fiind dirijat de la joc la învățare. Metodele și strategiile alese trebuie adaptate contextului, cadrul didactic având rol de moderator și facilitator de idei, care stimulează motivația și creativitatea elevilor săi prin conținutul educațional propus.

Bibliografie
Bradea Adela, Elemente de didactică generală, Editura Universității din Oradea, 2014
Orțan Florica, Pedagogie și elemente de psihopedagogie, Institutul European, Iași, 2021
Pânișoară Ion-Ovidiu, Enciclopedia metodelor de învățământ, editura Polirom, București, 2022