Metode creative de predare-evaluare pentru clasele de liceu la limba şi literatura română

La clasele de liceu, cu precădere cele din cadrul Grupurilor Şcolare sau Colegiile Tehnice, eficienţa instruirii presupune nu atât un volum mai mare de muncă dar mai ales determinarea elevilor în a învăţa. Profesorul trebuie să pună accent şi pe identificarea strategiilor de predare corespunzătoare stilurilor individuale de învăţare (vizual, practic, auditiv). Indiferent de anul de studiu, competenţele nu mai vizează însuşirea unor cunoştinţe teoretice ci capacitatea elevilor de aplica pe text noţiuni însuşite. La limba română se dezvoltă competenţele de comunicare, pregătindu-i pe elevi pentru susţinerea interviurilor de angajare, motiv pentru care metodele enunţate devin un preambul pentru viitorii competitori ai unui loc de muncă.
Utilizarea cabinetelor AEL, brainstorming-ul, studiile de caz, Jocul de rol, Jurnalul cu dublă integrare, ciorchinele, cubul sunt metode de lucru compatibile cerinţelor didacticii moderne, în actualul sistem educaţional.

Procesul instructiv-educativ constituie cel mai important factor al educaţiei, în care atât profesorii cât şi elevii trebuie să găsească vectorii de convergenţă cu privire la responsabilitatea instruirii, astfel încât primul să întrevadă resursele şi strategiile de învăţare iar cel de-al doilea să intuiască scopurile, responsabilitatea şi finalitatea acestui proces complex, menit să îl ajute ca pe viitor să se integreze într-un colectiv.

Un rol important în didactica modernă, ca factor al modernităţii, în procesul instructiv-educativ, revine învăţării centrate pe elev, bazate pe creativitatea şi stimularea participativă a acestuia, cu scopul definirii şi implementării potenţialului său creativ.

Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev, este necesară folosirea adecvată atât a mijloacelor tradiţionale cât şi asocierea acestora cu metodele moderne, ceea ce înseamnă că profesorul trebuie să pună accent şi pe identificarea strategiilor de predare corespunzătoare stilurilor individuale de învăţare (vizual, practic, auditiv).
Totul trebuie întreprins în funcţie de etapa de vârstă, anul de studiu, performanţele clasei, interes, pentru a stimula capacitatea de instruire pe durata întregii vieţi, ”cu deprinderea disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice, prin asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice.”

Utilizarea cabinetelor AEL la diferite discipline, în cazul nostru, limba şi literatura română, combate monotonia la orele de curs. Obişnuiţi să utilizeze calculatorul, elevii nu au mai primit informaţia direct, ora va fi una interactivă şi ei nu se vor mai plictisi, gestionând timpul de lucru. Cele câteva ore efectuate ne-au dat speranţa şi ne-au încurajat în a întreprinde şi pe viitor astfel de lecţii.

”Stimularea creativităţii de grup” necesită metode intuitive, respectiv creativitatea elevilor,  brainstorming-ul fiind una dintre cel mai utilizate.
Împărţirea clasei pe grupe facilitează, în primul rând, comunicarea dintre elevi, socializarea, fiecare având şansa de a-şi expune opinia, se respectă ordinea şi timpul de lucru, se fac asociaţii de idei, ceea ce duce la rezolvarea problemei propuse de profesor.
La literatură, studiile de caz (clasa a XI-a şi a XII-a), (Formarea conştiinţei istorice, Dimensiunea religioasă a existenţei, Fronda în literatura interbelică, etc.) sau dezbaterile, (Specificul naţional. Identitate în context european, etc.), ca metode de interacţiune verbală printr-o tematică şi bibliografie anunţate din timp ca şi stabilirea grupelor, dau posibilitatea  utilizării mijloacelor active de lucru (discuţia, controversa, demonstraţia, argumentarea, interpelarea, expunerea unor modele de raţionament inductiv-deductiv, schimb de idei, judecăţi cu valoare personală, etc.).

Documentarea elevului, investigaţia, proiectarea materialului sunt etape ce permit atât desfăşurarea unor ore active cât şi posibilitatea profesorului de a compara obiectiv nivelul claselor pe acelaşi an de studiu, în vederea găsirii unor soluţii cât mai convenabile la clasele cu un potenţial creativ,  intelectiv sau interes mai scăzut.

Feed-back-ul se poate obţine, indiferent de tipul orei,  printr-o concluzie la care s-a ajuns la finalul lecţiei. Profesorul şi elevii vor întocmi un tabel cu privire la ceea ce s-a discutat, au înţeles şi trebuie să îşi fixeze, respectiv: ştiu/ vreau să ştiu/ am învăţat/ , formulându-se, pe grupe, sau cu întreaga clasă, ceea ce se ştia, ceea ce s-a însuşit, fiind o oportunitate pentru studiul elevilor dornici de a cunoaşte mai mult despre o temă deja finalizată.

La aceiaşi ani de studiu sau chiar la clasele de liceu-ruta progresivă este util Jocul de rol, îndeosebi la predarea- evaluarea interviului de angajare. Elevii pot fi puşi în postura de candidat sau angajator, motiv ce va determina luarea în serios a unui posibil pretendent al unui loc de muncă şi va trebui să respecte condiţiile impuse într-o astfel de situaţie. O altă metodă utilă pentru stilurile de învăţare este Jurnalul cu dublă integrare, prin care se stabileşte relaţia dintre text şi propria curiozitate, asociată experienţei dobândite cu lucrul pe text.
Metoda este utilă şi la efectuarea exerciţiilor de pe Fişele de lucru, atunci când, spre exemplu, după predarea unui roman, la clasa a X-a sau a unei unităţi la clasa a IX-a (Joc-joacă), pe baza unui text, elevii au de ales prin întrebări cu alegere multiplă sau, pornind de la o cerinţă, răspunsul corect, argumentat.

În acest caz este binevenită şi metoda ciorchinelui, compatibilă îndeosebi brainstorming-ului, prin care elevilor li se cere să realizeze conexiuni între ei, pornind de la un termen dat.

O altă metodă eficientă care îmbină practica tradiţională cu metodele moderne, mai ales vizual şi practic, este aceea a cubului. Profesorul desenează un cub la tablă, pe feţele căruia se vor regăsi cuvinte rezultate din obiectivele operaţionale propuse la începutul orei: descrie, compară, analizează, asociază, argumentează.
Aceste tipuri de exerciţii se utilizează, cu succes, mai ales la clasele a XII-a, la orele de recapitulare pentru examenul de bacalaureat, proba scrisă, fiind un mijloc util de recapitulare a cunoştinţelor.

Cu siguranţă că practica pedagogică a demonstrat utilitatea şi eficienţa metodelor tradiţionale (comunicarea catehetică, euristică, prelegerea, exerciţiul, problematizarea) prin adaptarea lor la cerinţele didacticii moderne. Odată cu apariţia, implementarea şi utilizarea calculatorului sau a videoproiectorului, s-au diversificat şi îmbunătăţit mijloacele de lucru, facilitând accesul deopotrivă al elevilor şi al profesorului la tehnici de performanţă.

Activitatea celor doi parteneri de dialog, profesor-elev, va deveni eficientă în măsura în care ambii vor conştientiza necesitatea efortului conjugat, cu scopul de a face din ora de curs, indiferent de disciplină, ţelul şi scopul său pentru administrarea timpului în colectiv.

Bibliografie selectivă:

1. Brăduţă, Vasile, Valenţele formative ale educaţiei, Formarea prin Educaţie, Editura CONPHYS, Rm. Vâlcea, 2002, p. 8.
2. Stoica, Ion, Creativitatea elevilor, Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 42.
3. Curs de formare regională  – Materiale  didactice pentru învăţarea centrată pe elev (Program PHARE RO 0108 – 01)