Metode de evaluare la ora de Limba și literatura română

Articolul își propune să sublinieze importanța diversificării și a alternării metodelor de evaluare, utilizând în acest scop exemple din experiența de predare a autoarei. Este menționată importanța evaluării în procesul didactic și sunt prezentate diverse cauze ce generează distorsiuni subiective în evaluare, precum și metode de evitare a acestor erori, incluzând: creşterea ponderii evaluării formative, corelarea evaluării formative cu cea sumativă, asigurarea anonimatului probelor scrise, introducerea unor bareme de notare, utilizarea probelor standardizate şi a testelor docimologice, verificarea ritmică a elevilor şi informarea operativă asupra lacunelor sau progreselor înregistrate, dezvoltarea la elevi a capacităţii de autoevaluare. Autoarea prezintă diferite exemple legate de aplicarea și de succesul unor metode de evaluare precum autoevaluarea și interevaluarea.

Evaluarea este o componentă esențială a activității de învățământ în general și a procesului didactic în special. Scopul ei nu este de a ajunge la anumite date, ci de a perfecționa procesul educativ. În general, evaluarea are o mare încărcătură morală, deoarece prin intermediul ei se realizează clasificări și selecții, se dau verdicte, se hotărăște parcursul profesional al unor oameni.

Practica docimologică scoate în evidenţă numeroase disfuncţii şi dificultăţi în evaluarea corectă şi obiectivă a rezultatelor şcolare. Dintre cauzele care generează distorsiuni subiective în evaluare putem aminti: alegerea defectuoasă a metodelor şi a strategiilor de evaluare în raport cu obiectul sau cu obiectivele evaluării, unele particularităţi ale relaţiei dintre profesor şi elevi, influenţe datorate contextului pedagogic în care se efectuează evaluarea (nivelul general al clasei, politica şcolii în materie de evaluare, salvgardarea ,,imaginii” şcolii etc.).

Alte erori sunt provocate de specificul disciplinei de învăţământ la care se realizează evaluarea. De exemplu, cele riguroase se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele socio-umane, printre care putem include și Limba și literatura română, predispun la aprecieri subiective din partea evaluatorului.

Pentru corectarea şi eliminarea acestor erori din apreciere-notare se impune o metodologie de evaluare adaptată complexităţii procesului de învăţământ prin:

• creşterea ponderii evaluării formative;
• corelarea evaluării formative cu cea sumativă;
• asigurarea anonimatului probelor scrise;
• introducerea unor bareme de notare;
• utilizarea probelor standardizate şi a testelor docimologice;
• prelucrarea statistic-matematică a rezultatelor, reprezentarea grafică şi interpretarea lor adecvată;
• prezentarea criteriilor şi a grilelor de corectare;
• verificarea ritmică a elevilor şi informarea operativă asupra lacunelor sau progreselor înregistrate;
• dezvoltarea la elevi a capacităţii de autoevaluare.

Personal, am aplicat la clasele la care predau (clasele 9-12) diferite metode de evaluare, care au avut un efect benefic asupra elevilor și asupra dinamicii clasei, efect demonstrat în timp.

De exemplu, la clasele a XI-a și a XII-a, care se pregătesc pentru Simularea, respectiv pentru Examenul de Bacalaureat propriu-zis, am propus ca metodă de evaluare formativă rezolvarea subiectului al II-lea de la acest examen, constând (de exemplu) în identificarea a două trăsături ale unui curent literar/ cultural într-un text literar la prima vedere. Elevii au putut vizualiza pe tablă baremul de notare, adaptat după baremul de bacalaureat. Ei și-au redactat răspunsurile fiind atenți în permanență la barem; la finalul orei, au apreciat că notarea de la proba de Limba și Literatura Română poate fi obiectivă, în condițiile respectării riguroase a baremelor.

O a doua etapă a evaluării a constat, desigur, în discutarea, la ora următoare, a testelor respective. Elevii au înțeles mult mai repede punctele tari și punctele slabe ale analizelor redactate și au plecat de la oră cu o senzație de satisfacție, nu de frustrare.

O altă metodă de evaluare pe care am aplicat-o la aceste niveluri (clasele a XI-a, a XII-a) a constat în primirea unei teme ce trebuia rezolvată pe o foaie separată, fără ca elevul să își treacă numele pe ea. Baremul aferent rezolvării temei (subiectul I B de la Bacalaureat, respectiv redactarea unui text argumentativ) a fost afișat pe tablă și copiat de elevi în caiete. La ora următoare, toți elevii au predat foile conținând tema, iar acestea au fost amestecate și redistribuite aleatoriu (fiecare elev a primit o temă rezolvată, alta decât a lui). Elevii au fost anunțați că vor fi profesori pentru o oră și că vor corecta temele primite, urmând cu rigurozitate baremul deja cunoscut.

Inițial, s-au amuzat, dar apoi și-au luat în serios noul rol. Au avut la dispoziție 30 de minute pentru corectură, iar ultimele 15-20 de minute ale orei au fost alocate citirii a trei lucrări și verificării de către profesor a modului în care subiectele au fost rezolvate și notate. Surprinzător a fost faptul că unii dintre elevi au fost mai severi decât profesorul însuși în procesul de notare, existând diferențe de 1 – 2 puncte între cele două evaluări. Feed-back-ul primit la final a fost și de această dată pozitiv.

O a treia metodă utilizată este autoevaluarea. La sfârșitul fiecărui test/ al fiecărei sarcini rezolvate în clasă, elevii mei sunt încurajați să se autoevalueze, utilizând baremul care se găsește, în permanență, scris pe tablă sau pe foaia de lucru. La început, li se părea frustrant să piardă puncte pentru mici erori de punctuație sau de ortografie (lipsa unei virgule, a ghilimelelor, a alineatelor etc.), apoi, cu timpul, au înțeles importanța acestora și și-au ajustat așteptările, devenind din ce în ce mai obiectivi în apreciere.

Concluzia? Elevii noștri sunt inteligenți, ușor adaptabili, dornici să primească responsabilități, să fie ascultați, să știe că părerea lor contează. Mi se pare esențial ca ei să înțeleagă în mod corect eforturile pe care le-au depus în rezolvarea unei sarcini de lucru și să fie capabili de o autoevaluare obiectivă; de aceea, alternarea metodelor de evaluare este mai mult decât binevenită. Să nu uităm că, la finalul unei evaluări, trebuie să se schimbe ceva – atât în evaluarea profesorului și a elevului, cât și în procesul de instruire ca atare.