Metode interactive pentru optimizarea relațiilor interpersonale

Din experienţa celor 24 de ani la catedră și în analizele efectuate, am constatat că majoritatea elevilor au dificultăți pe parcursul şcolarizării, confruntându-se cu lipsa sau slaba dezvoltare a unor abilităţi de relaţionare şi adaptare şcolară. Chiar dacă sunt integraţi într-o formă de învăţământ, mulţi elevi provin din familii care se confruntă cu probleme sociale şi financiare, cu carenţe în educaţia elementară privind comunicarea şi comportamentul social (relaţii interpersonale). Absenţa acestor abilităţi de viaţă a condus la eşecul integrării lor socio-profesionale.
Abilităţile de relaţionare reprezintă, în formarea elevilor, puntea de legătură necesară pentru transpunerea performanţelor dobândite în şcoală, la condiţiile specifice din realitate.

Cu toţii avem obiective profesionale şi personale. Fiecare dintre noi doreşte să aibă succes şi să obţină performanţe în ceea ce întreprinde. Nu putem reuşi în viaţă fără ajutorul celor din jur, iar stabilirea unor relaţii pozitive poate fi o provocare. Practic, cunoaştem reuşita în mare măsură prin intermediul relaţiilor pe care le stabilim cu ceilalţi. Inteligenţa relaţiilor devine, tot mai evident, o calitate esenţială fără de care nu ne vom putea descurca în nici un domeniu de activitate, fiind necesară în orice activitate profesională.

Abilitatea de a relaţiona cu ceilalţi este determinantă pentru potenţialul nostru succes. Elevul, în condiţiile vieţii şcolare, nu trăieşte izolat, ci într-un angrenaj social, viaţa sa afectivă, activitatea intelectuală şi nu mai puţin cea profesională, desfăşurându-se în interiorul şi în interdependenţă cu mediul socio-şcolar înconjurător sau în condiţiile date de acesta. Relaţiile copilului cu grupurile sociale în care se va integra de-a lungul existenţei sale, vor exercita o influenţă deosebită atât asupra evoluţiei sale, ca persoană în permanentă devenire, cât şi asupra randamentului activităţii desfăşurate.

Impactul dezvoltării relaţiilor interpersonale se reflectă mai bine pe termen mediu şi lung-în gradul de coeziune a claselor, în conduita fiecărui elev în parte atât în mediu şcolar, cât şi în cel familial şi în integrarea optimă socio-profesională a tinerilor formaţi. Educarea, formarea şi exersarea abilităţilor de viaţă se realizează permanent, într-un mod organizat şi structurat sau în mod spontan.

Dezvoltarea/ optimizarea relaţiilor interpersonale este o formă particulară de educaţie non-formală, participativă, de stimulare şi de dezvoltare personală. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de viaţă implică metode de predare şi de învăţare participative, menite să asigure tinerilor atât experienţa practică, cât şi încrederea în propria capacitate de a răspunde corect la problemele vieţii independente.

Metodele interactive contribuie eficient la dezvoltarea în mod integrat a cunoştinţelor, deprinderilor, atitudinilor, valorilor de viaţă, precum şi la sporirea motivaţiei tinerilor pentru optimizarea relaţiilor interumane. Avantajele specifice ale acestor metode, utilizate pentru dezvoltarea/optimizarea relaţiilor interpersonale, includ următoarele: implică direct şi activ tânărul în propriul proces de învăţare; sporesc percepţiile/reflecţiile participanţilor despre sine şi despre alţii; promovează, mai degrabă, cooperarea între participanţi, decât competiţia; asigură oportunităţi membrilor grupului de a-şi recunoaşte şi a-şi pune în valoare potenţialul individual şi a-şi spori respectul de sine; permite participanţilor să se cunoască reciproc şi să extindă relaţiile; promovează deprinderi de ascultare activă şi de comunicare eficientă între participanţi; promovează toleranţa, înţelegerea şi acceptarea necesităţilor proprii şi ale altora; facilitează formarea/ dezvoltarea comportamentelor corecte vizavi de problemele sensibile; încurajează inovaţiile şi creativitatea, elevii fiind determinaţi să descoprere, să-şi imagineze, să construiască şi să redefinească sensurile, filtrându-le prin prisma propriilor personalităţi şi nevoi.

Pentru a facilita dezvoltarea/ optimizarea relaţiilor interpersonale putem folosi următoarele metode şi tehnici: instruirea directă, organizatorii grafici, brainstorming, discuţia, activitatea de grup, jocul de rol, studiul de caz, metoda ciorchinelui, învăţarea pe grupe mici etc. În continuare, sunt descrise câteva dintre acestea, ce pot fi aplicate cu succes la activităţile de dezvoltarea/optimizarea relaţiilor interumane.

Brainstorming (asalt de idei) Este o metodă interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuţiile purtate între mai mulţi elevi, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulţime de sugestii. Rezultatul acestor discuţii se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii de rezolvare a situaţiei dezbătute. Brainstorming-ul se poate practica oral sau în scris. Desfăşurare:

• Stabiliţi tema brainstorming-ului şi formulaţi-o ca întrebare
• Stabiliţi intervalul de timp necesar
• Faceţi cunoscute elevilor regulile brainstorming-ului:
  • Exprimaţi orice idee care poate să vă vină în gând, chiar dacă vi se pare neobişnuită, îndrăzneaţă sau „trăsnită”
  • Gândiţi-vă la cât mai multe idei. Astfel, creşte şansa de a găsi ideile utile.
  • Evitaţi să judecaţi ideile ca bune sau rele
• Profesorul sau un elev va nota pe tablă/ pe afişe toate ideile generate în ordinea rostirii lor
• Introduceţi „generatoare de idei”când energia sau entuziasmul se epuizează; încurajaţi participarea tuturor
• Când ideile par să fi „secat”, opriţi exerciţiul şi treceţi la etapa analizei, evaluării critice şi a optării pentru soluţia finală.

Analiza şi selecţia vor fi făcute cu toţi participanţii. În cazul practicării brainstorming-ului scris, elevii clasei sunt împărţiţi în grupuri a câte 10 persoane. Fiecare grup se aşează în jurul unei mese. Fiecare participant are în faţă o foaie albă, iar în centrul mesei se află o foaie suplimentară. După enunţarea temei/ problemei, fiecare elev îşi notează pe foaie o idee. Cel care a terminat primul, înlocuieşte fila de pe masă cu foaia lui şi enunţă altă idee, pe foaia de pe masă. Între timp, altul a terminat şi face acelaşi lucru cu foaia de pe masă, pe care găseşte, de aceasta dată, o idee. El trebuie să adauge alta, inspirându-se, eventual, din ceea ce este scris în filă. Dacă doreşte, poate dezvolta ideea de pe foaie. Jocul continuă până profesorul decide încetarea lucrului.

Exemplu de exerciţiu la tema „Abordarea conflictelor în mod constructiv”: Cum se poate rezolva în mod eficient un conflict?

Discuţia este o tehnică prin intermediul căreia se realizează majoritatea metodelor interactive şi prin care tinerii se pot informa în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale, îşi pot exersa deprinderile de ascultare şi exprimare şi îşi pot manifesta atitudinea faţă de problemele ce-i preocupă. Desfăşurare:

• Expuneţi tema clar şi incitant pentru elevi
• Explicaţi sarcinile, problema, rolul participanţilor etc. Stabiliţi prin consens regulile discuţiei, astfel ca fiecare elev să se simtă încurajat să participe. Este binevenit ca regulile să fie afişate în clasă.
• Eficacitatea unei discuţii reclamă conceperea şi respectarea unor condiţii, în primul rând ale dialogului, adică ale întrebărilor şi răspunsurilor. Pentru a concepe întrebările, ar fi necesar să aveţi în vedere că:
  • întrebarea bine formulată determină o bună parte din răspunsul ce trebuie dat
  • întrebările trebuie să stimuleze schimbul de idei între elevi, spiritul critic, să-i provoace să judece, să nu ceară răspunsuri logice simple (da/nu) sau doar să reproducă faptele. În acest sens, ar trebui să folosiţi întrebări care încep cu: de ce? pentru ce? cu ce scop? în ce caz? etc.
  • întrebările nu trebuie să inducă în eroare elevii
• Rezervaţi suficient timp pentru ca elevii să-şi poată expune părerile vizavi de problema pusă în discuţie
• Evaluaţi activitatea cu ajutorul elevilor.

Exemplu de exerciţiu la tema „Cine sunt prietenii mei?”:
1. Rugaţi elevii să noteze individual 10 calităţi pe care vor să le găsească într-un prieten. Propuneţi-le să formeze perechi, să compare listele alcătuite şi să facă una comună, din 10 calităţi.
2. Rugaţi perechile să formeze echipe din două perechi, aşa încât fiecare grup mic să fie compus din patru persoane. Acum participanţii vor face liste de 10 calităţi ale prietenilor, dar le vor aranja după importanţa lor. Propuneţi grupurilor să-şi împărtăşească ideile cu ceilalţi.
3. Discutaţi cu toţi participanţii despre problemele care pot apărea între prieteni (de ex.: bârfe, activităţi nepotrivite etc). Alcătuiţi o listă de lucruri care îi pot ajuta în depăşirea acestor neînţelegeri.

Jocul de rol. Într-un joc de rol, două sau mai multe persoane joacă părţi ale unui scenariu în legătură cu o temă de dezvoltare/ optimizare a relaţiilor interpersonale.

Jocul de rol îi ajută pe tineri să înţeleagă mai bine propriul rol şi rolurile celor din jur, dezvoltându-şi capacitatea empatică, gândirea critică şi capacitatea de decizie; le dezvoltă capacitatea de a-şi planifica stategii alternative de acţiune, foarte utile în viaţa lor de fiecare zi; pune în valoare legătura dintre atitudinea, opiniile şi valorile tinerilor. Desfăşurare:

• Stabiliţi tema/ scenariul. Pregătiţi actorii astfel încât să înţeleagă rolul lor şi situaţia pe care urmează să o pună în act. Dacă o parte din tineri vor fi spectatori, indicaţi-le ce trebuie să urmărească pe parcursul scenei.
• Acordaţi participanţilor timp să intre în rol
• Observaţi cum decurge jocul de rol. Pe parcursul desfăşurării jocului de rol pot fi necesare întreruperi pentru a explica respectivul comportament sau pentru a interacţiona cu spectatorii; în cazul medierilor sau negocierilor puteţi interveni în grupuri pentru a acorda ajutor sau pentru a da un feed-back adecvat.
• Respectaţi emoţiile şi sentimentele fiecărui participant; încercaţi să nu le impuneţi punctul d-voastră de vedere sau să-i lăsaţi să se simtă neputincioşi faţă de gravitatea şi complexitatea problemelor reale.
• Evaluarea. După prezentări se pot discuta următoarele aspecte:
  • Cum s-au simţit participanţii în rolurile respective?
  • De ce au tratat în modul respectiv situaţia sau personajul? • Au prezentat soluţii la situaţia-problemă?
  • Ce au învăţat din experienţa trăită?
• Concluzionaţi; spuneţi elevilor că a fost doar un joc de rol.

Exemplu de exerciţiu la tema „Comunicarea eficientă”: „Statuile” emoţiilor. Câţiva elevi voluntari vor putea avea trei roluri: de sculptor, statuie şi observator. Elevul care şi-a ales rolul de sculptor alege un card cu o emoţie, îşi caută un elev care şi-a ales rolul de statuie şi va încerca să „modeleze” statuia în funcţie de emoţia pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială, postura. Elevul care are rolul de observator va nota toate modalităţile prin care elevul „sculptor” încearcă să exprime emoţia. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia exprimată de elevul cu rolul de „statuie”.

Metoda ciorchinelui. Prin această metodă, se încurajează participarea întregului grup. Reprezintă o modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de oferi noi sensuri ideilor însuşite anterior. Desfăşurare:

• Propuneţi tema ce va fi discutată
• Fiecare elev va avea o foaie pe care va construi propriul „ciorchine”; acesta este completat şi de conexiunile făcute de colegi. Nu se judecă/ evaluează ideile propuse, ci doar se notează până se epuizează toate ideile care vin în mintea participanţilor.
• Insistaţi până apar idei noi şi cât mai variate conexiuni între idei; nu limitaţi numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dinre acestea. Cuvintele sau ideile vor fi legate prin linii de noţiunea centrală sau, dacă este cazul, de una din cele propuse de elevi.
• Se realizează diagrama de noţiuni
• După rezolvarea sarcinii de lucru, participanţii vor folosi noţiunile şi legăturile create pentru a dezvolta idei concrete despre „Conceptul propus”. Schema ce rezultă va fi comentată de elevi.

Exemplu de exerciţiu la tema „Încrederea în sine”: Elevii sunt solicitaţi să realizeze următoarele sarcini de lucru:
1. Faceţi o listă cu toate numele colegilor şi scrieţi sub acestea lucrurile speciale pe care le apreciaţi la persoanele respective
2. Scrieţi-vă numele în mijlocul cercului şi desenaţi atâtea raze câţi colegi sunt în clasă
3. Fiecare elev scrie câte ceva despre colegi pe foaia lor de hârtie, trecând pe la fiecare
4. Timp de 3-5 minute, citiţi ceea ce aveţi pe propria foaie
5. În grupuri de câte patru persoane împărtăşiţi-vă cum vă simţiţi când citiţi ceea ce au scris ceilalţi despre voi.

Exemplu de exerciţiu la tema „Calitatea relaţiilor sociale”: Ai numărat vreodată câte legături ai cu oamenii din jurul tău sau în câte relaţii te afli? Desenaţi „Schema relaţiilor mele” pentru a identifica unele dintre relaţiile din viaţa voastră.

Activitatea de grup. Este procedeul cel mai indicat în realizarea metodelor interactive. Oferă elevilor posibilitatea unei implicări mai responsabile şi a unei cooperări mai eficiente, dezvoltă abilităţi de comunicare interpersonală. Îi ajută pe participanţi să înţeleagă şi să rezolve unele diferenţe dintre ei; îi face să înţeleagă necesitatea distribuirii rolurilor într-o echipă şi în ce măsură depinde eficienţa unei echipe de asumarea corectă a fiecărui rol, de îndeplinirea corectă a sarcinilor corespunzătoare rolului respectiv.

Metode de grupare a elevilor

Grupul de discuţie. Elevii sunt împărţiţi în prechi sau grupuri de trei persoane. Scopul este împărtăşirea opiniilor referitoare la o problemă specifică, precis delimitată, în vederea creşterii gradului de implicare a participanţilor în activitate, concentrarea atenţiei pe o anumită temă, verificarea modului de înţelegere a unui concept etc.

Exemplu de grupare a elevilor la activitatea cu tema „Relaţii de intercunoaştere în clasa de elevi”: Acest exerciţiu vizează înţelegerea noţiunii de microgrup şi posibile caracterisici ale acestora. Fiecare elev îşi va nota numele în dreptul unei categorii de caracteristici, în tabelul de mai jos: Am mulţi prieteni în clasă Îmi place să învăţ Am iniţiativă Particip activ la activităţi Mi-e greu să comunic cu colegii Interacţionez cu toţi colegii
La finalul exerciţiului, se vor trage concluzii cu privire la caracteristicile comune ale microgruplui, cât şi ale colectivului de clasă, ca grup formal.

Acvariul. Clasa este împărţită în două grupe: un grup va avea de rezolvat o sarcină, altul va avea rol de observator. Rolul observatorilor poate să fie clar definit de o fişă de observare a unor fenomene clar precizate sau îşi notează ideile care sunt expuse de către membrii activi şi elemente de dinamică a grupului. După ce grupul activ a terminat sarcina şi şi-a expus soluţiile/ concluziile, observatorii vin cu completări.

Exemplu la tema „Comunicarea nonverbală”: Prezentaţi o situaţie de comunicare nonverbală. Identificaţi comportamentele ce trebuie evitate pentru o comunicare eficientă.

Cafeneaua. Elevii se împart în 3-4 grupe, având un număr egal de membri (minim 4 în fiecare grupă). Fiecare grupă primeşte anumite sarcini de realizat. Sarcinile pot fi aceleaşi sau pot fi diferite. În prima etapă, fiecare grupă îşi realizează sarcinile primite. După terminarea sarcinilor, grupele îşi deleagă fiecare câte un reprezentant (denumit vizitator pentru ca să se deplaseze în vizită la o altă grupă) care se va aşeză la mesele celorlalte grupe:
– Grupa I trimite câte un reprezentant la Grupele II, III şi IV
– Grupa II trimite câte un reprezentant la Grupele I, III şi IV
– Grupa III trimite câte un reprezentant la Grupele I, II şi IV
– Grupa IV trimite câte un reprezentant la Grupele I, II şi III

Membrii rămaşi, adică cei care nu se deplasează nicăieri (gazdele), prezintă aspectele pe care le-au definitivat până în momentul respectiv. Vizitatorii reţin aspectele cele mai importante şi pun întrebări lămuritoare (nu prezintă ce au realizat în grupele lor). Ei revin în grupele lor şi în funcţie de informaţiile primite de la colegii din celelalte grupe, îşi perfecţionează şi dezvoltă materialul.

Exemplu de exerciţiu la tema „Regulile de grup”: Se împarte colectivul clasei în 4 grupe după metoda numerelor de la 1 la 4.
– Fiecare grupă primeşte ca sarcină să stabilească regulile pe care toţi elevii să le respecte pe tot parcursul activităţilor şi sancţiunile pentru nerespectarea acestora.
– După finalizarea sarcinii, gazda fiecărei grupe prezintă regulile şi sancţiunile stabilite şi negociază, cu gazdele celorlalte grupe, păstrarea acestora în cele 5 zile ale săptămânii sau pe o perioadă determinată.
– În final, sunt trecute pe coli de flipchart şi afişate în sala de clasă regulile şi sancţiunile stabilite.

Desfăşurare:

• Stabiliţi criteriul de grupare (conform intereselor, preferinţelor, anotimpurilor, zilelor de naştere etc.) şi a numărului de participanţi în grup. Membrii unei echipe tind să încheie înţelegeri şi să răspundă unul dorinţelor celuilalt, în triade se dezvoltă mai bine idei noi. Un număr de cinci membri reprezintă mărimea ideală pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât creşte numărul membrilor, cu atât creşte complexitatea obiectivelor care pot fi urmărite, dar scade gradul de participare individuală.
• Elaboraţi împreună cu elevii un regulament care ar facilita realizarea cu uşurinţă a sarcinilor de grup. Fiecare regulă trebuie să reprezinte un comportament pozitiv, care fiind respectat va crea o atmosferă sigură şi prietenoasă pentru participarea tuturor elevilor. De exemplu, membrii grupului:
  • vor fi respectuoşi, exprimându-şi opinia pe rând şi ascultându-se reciproc
  • vor fi activi, propunând idei şi implicându-se în realizarea sarcinilor de grup
  • vor fi uniţi, acceptând persoanele şi ideile acestora
  • vor critica ideile fără a învinui şi judeca persoanele etc.
• Propuneţi elevilor să repartizeze roluri şi responsabilităţi în cadrul grupurilor mici
  • secretarul-notează opiniile membrilor
  • raportorul-prezintă rezultatul activităţii grupului
  • moderatorul-se asigură că toţi membrii îşi pot exprima opiniile
  • timerul – urmăreşte timpul
  • observatorul-evaluează activitatea elevilor din grup etc.
• Menţineţi atenţia participanţilor asupra obiectivelor stabilite; încurajaţi activitatea individuală sau a grupului
• Rezumaţi împreună cu elevii participanţi desfăşurarea activităţii.

Bibliografie:
1. Giblin, L. (2000). Arta dezvoltării relaţiilor interumane. Editura Curtea Veche. Bucureşti
2. Maxwell, J.(2007). Câştigă cu oamenii. Editura Amaltea. Bucureşti
3. M.E.C.T.S., Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. (2011). Metode şi instrumente pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă la clasă. Editura Paralela 45. Piteşti.