Modalități de dezvoltare a creativității elevilor din învățământul primar (Cercetare)

Prezentul studiu s-a realizat ținând seama de aspectul formării elevului ca viitor individ integrat într-o societate activă, în continuă schimbare, globalizare, o societate care nu poate progresa fără găsirea unor soluții eficiente pentru problemele tot mai multe și mai dificile. Ori, tocmai pentru rezolvarea acestor situații, este necesar ca elevii noștri să fie bine pregătiți, să aibă capacități și competențe care să-i ajute să fie creativi, să fie activi și competitivi, fiecare la locul său de muncă sau în societate. Aceste competențe, aceste calități încep să se formeze de timpuriu, dezvoltându-se permanent. Ținând cont de aceste aspecte, am încercat să evidențiez prin cercetarea efectuată, impactul pe care îl au aceste metode, procedee, tehnici prezentate asupra gândirii divergente a elevilor, a imaginației creatoare și a atitudinilor creatoare ale elevilor, în general. Trebuie însă precizat că efectele formativ-educative ale învățământului sunt în raport direct cu nivelul de angajare și participare individuală și colectivă a elevilor în cadrul procesului de învățare și formare.

În conformitate cu tema lucrării și cu obiectivele călăuzitoare, s-au stabilit următoarele obiective ale cercetării:

• identificarea unor strategii eficiente de stimulare a potențialului creativ al elevilor și de învățare creativă;
• cunoașterea influenței evaluării și recompensării atât a rezultatelor activității, cât și a conținutului, calității și a originalității procesului învățării;
• determinarea creșterii nivelului performanței școlare prin dezvoltarea și implicarea forței eului copilului în procesul de automotivare și autoafirmare a personalității sale, prin participare activă și creativă la propria formare;
• evidențierea rolului stimulării și valorificării imaginației creatoare în cultivarea unui stil de gândire divergent, creativ.

Cercetarea s-a efectuat pe parcursul a 7 luni (octombrie 2018 – aprilie 2019). Având în vedere obiectivele propuse  s-a optat pentru următorul mod de eșantionare: două eșantioane, unul experimental și unul de control. S-a efectuat la nivelul claselor a IV-a de la Școala Gimnazială „Sfânta Varvara” Aninoasa și Școala Primară Iscroni, elevii din aceste clase constituind cele două eșantioane. Ele au cuprins în total 34 elevi, din care 11 fete- 32% si 23 băieți – 68%. Eșantionul experimental a fost constituit din 10  subiecți, elevi ai clasei a IV-a – Iscroni, cu care s-a lucrat utilizând metode activ-participative și realizând activități cu un înalt potențial creativ pe tot parcursul cercetării. Eșantionul de control a fost format din 24 de subiecți, elevi ai clasei a IV-a Aninoasa. La nivelul acestui grup s-au utilizat cu preponderență alte metode decât cele activ-participative, precum și lecții și activități obișnuite, în conformitate cu programa școlară.

La începutul lunii octombrie 2018, am selectat, construit și aplicat probe celor 34 elevi din clasele a IV-a I și A în vederea evaluării potențialului lor creativ, atât la Limba și literatura română, cât și la Matematică. Pe baza acestor rezultate, am conceput un model de activități instructiv-educative centrat pe dezvoltarea gândirii divergente, a imaginației creatoare, utilizând strategii cu sporite valențe creative. În cele ce urmează voi prezenta selectiv aceste strategii utilizate la clasa a IV-a I, respectiv, grupul experimental.

În primul rând, este vorba de relația dintre cunoaștere și acțiune, de faptul că orice progres în cadrul cunoașterii conține în el elemente de creație, care, chiar dacă nu sunt vizibile, măsurabile, se concretizează în cultivarea unor capacități. Ca urmare, am căutat să creez o atmosferă propice învățării prin descoperire, prin colaborare și am organizat în așa fel activitățile didactice, încât să asigur participarea activă a elevilor la actul de învățare. În acest scop am introdus o gamă largă de jocuri didactice, dramatizări, joc de rol, concursuri pe diverse teme, mini-procese literare – în cadrul cărora elevii au putut să-și susțină punctele de vedere, să argumenteze sau să contraargumenteze, să compare, să interpreteze date, să improvizeze – apelând la imaginație, gândire, perspicacitate; aceste tipuri de activități i-au mobilizat, trezindu-le dorința de a se pregăti, informa mult mai bine pentru următoarele activități.

Relația învățător-elevi, în condițiile prezentate anterior, a devenit una de colaborare, învățătorul încurajându-i pe copii, intervenind atunci când erau în impas sau când cereau ajutor, dirijând din umbră demersurile, organizând împreună cu copiii, democratic, activitățile. Treptat, elevii au început să colaboreze tot mai eficient și în cadrul echipelor, să-și distribuie sarcini și roluri în funcție de preferințe, abilități – toate acestea în favoarea succesului grupului din care făceau parte.

Mai mult decât atât, au început să-și ajute colegii care întâmpinau greutăți la matematică. În cadrul lecțiilor de Științe ale naturii i-am încurajat să adreseze întrebări, să fie activi atât în acțiunea de completare a colțului viu al clasei, cât și în îngrijirea acestuia și să se informeze din diverse surse bibliografice, indicate sau nu, inclusiv de pe internet, demers ce a antrenat și unii părinți- ceea ce a sporit interesul copiilor – apoi să completeze cunoștintele din cadrul lecțiilor prezentând cele aflate prin efort propriu (efortul fiindu-le răsplatit cu un calificativ F.B.). Efectuând diverse experimente, interesul și dorința de participare a elevilor la construirea propriilor cunoștinte competențe au sporit. Au participat în număr mare  la Concursul Internațional Formidabilii, Concursurile naționale Comper și Performer, obținând de asemenea rezultate bune și foarte bune, aceasta fiind o dovadă în plus că perseverența, perspicacitatea, gândirea divergentă – necesare în rezolvarea tipurilor de exerciții și probleme propuse în cadrul concursurilor amintite – caracterizează pe majoritatea elevilor clasei aflate în studiu.

În orele de Educație plastică și Abilitati practice, după mai multe etape de formare a unor priceperi și deprinderi, de prezentare a unor tehnici de lucru și a unor obiecte, lucrări realizate, dar și de discuții privind gama largă de materiale ce pot fi utilizate, elevii au realizat lucrări individuale sau colective deosebite, manifestându-și priceperea, dar și imaginația creatoare și originalitatea,  prin care au reușit – utilizând diverse materiale din natură sau reciclabile- să obțină obiecte cu valoare estetică ce înfrumusețează sala de clasă, sau care au constituit decorul în cadrul serbărilor școlare.

Chiar și teme din cadrul disciplinei Limba și literatura română au fost realizate ca adevărate „opere de artă”: Afișul, Felicitarea, Invitația – fiind tot atâtea ocazii de a-și pune în valoare priceperea, imaginația, talentul, inspirația- lucrând individual sau în echipă.

În cadrul Curriculumului Național, literatura, gramatica și compunerea nu mai sunt considerate „discipline separate de studiu”, ci se studiază integrat în cadrul orelor de Limba și literatura română. Astfel, în ceea ce privește compunerea apar doar lecții speciale pentru formarea și dezvoltarea deprinderilor, capacităților și competențelor de scriere și exprimare corectă, care aparțin domeniului complex numit comunicare. Cu toate acestea, orele de compunere continuă să prezinte același mare interes pentru cadrele didactice datorită importanței majore pe care acestea le au în realizarea obiectivelor cadru stabilite de noua programă.

Valoarea lecțiilor de compunere constă, în primul rând, în faptul că oferă condiții optime pentru punerea elevilor în situația de a exersa în mod sistematic actul exprimării. Activitatea elevilor la aceste lecții angajează în mod evident capacitatea lor intelectuală și de creație.

Ca urmare, în luna martie 2019, s-a mai efectuat o testare a celor două eșantioane  (clasele a IV-a I si a IV-a A – adică 34 elevi). Testul a constat în realizarea unei compuneri cu titlul „O zi de neuitat”. Rezultatele obținute au fost următoarele:

Punând în relație rezultatele obținute în cadrul experimentului cu conținutul fiecăreia dintre ipotezele susținute ca punct de plecare în cercetare, putem concluziona  că acestea s-au confirmat:

Ip.1 – Dacă se utilizează metode activ-participative în cadrul activităților cu elevii din învățământul primar, se contribuie la dezvoltarea creativității lor.
Din datele obținute în urma testelor s-a constatat că elevii din grupul experimental cărora li s-au aplicat strategii didactice bazate pe metode activ-participative în cadrul activităților școlare, au obținut rezultate mai bune decât cei din grupul de control în direcția creativității, a gândirii divergente și a imaginației (cu aproximativ 15-30%).

Ip.2 – Dacă se asigură un climat favorabil unei conlucrări fructuoase elevi-învățător, se realizează o participare activă și creativă a elevilor la propria formare.
Atitudinea elevilor din grupul experimental, curajul, încrederea în forțele proprii, dorința de a realiza activități, de a se implica în organizarea lor vin să confirme ipoteza enunțată. Rezultatele vizibil mai bune obținute la evaluări dovedesc cele afirmate. Chiar și elevii care au obținut rezultate mai slabe ( între 5% si 10%), au dovedit totuși o ameliorare a situației școlare, o creștere a dorinței de participare la lecții și activități, ceea ce ar putea conduce la obținerea unor rezultate mai bune în viitor.

Ip.3 – Dacă elevii au cunoștințe, priceperi și abilități într-un domeniu, pot îndeplini  în mod creativ sarcini ce solicită utilizarea acestora într-un mod inovator.
Amintind doar proba de compunere a problemei pe baza unui exercițiu  complex dat, putem afirma că și această ipoteza s-a confirmat,  61% dintre elevii din lotul experimental reușind să compună problema ( 40% obținând calificativul F.B.), având cunoștințele, priceperile și deprinderile necesare, în timp ce, prin comparație, doar 9,2% dintre elevii din lotul de control au reușit  să îndeplinească aceasta sarcină școlară.

Ip. 4.- Dacă elevii sunt îndrumați să participe activ și creator la construcția propriilor cunoștințe, se  stimulează dorința de a învăța, de a avea inițiativă și de a realiza  unele activități în școală și în afara  școlii, sporind încrederea în forțele proprii.
Așa cum s-a putut constata din prezentarea cercetării, elevii din grupul experimental au manifestat o puternică dorință de a învăța activ, în acest sens informându-se, propunând subiecte și activități, învingând teama, neîncrederea și adăugând deseori umor în ceea ce au întreprins, chiar o doză de nonconformism, fără a depăși limitele unui comportament rezonabil. Toate acestea vin să confirme justețea ipotezei în discuție. În plus, participarea cu entuziasm la diverse activități, bucuria de a veni la școală, zâmbetul de pe chipul lor, ca și manifestarea preferinței de a lucra în echipă, de a colabora în realizarea unor lucrări, proiecte, portofolii, de a împărți bucuria lor cu alți copii, din școală sau din alte școli, cu care s-au realizat parteneriate, dovedesc valabilitatea  ipotezei în cauză.

Rezultatele, observațiile și concluziile  îndreptățesc continuarea activității în aceeași manieră, dar ținând cont de următoarele recomandări:

• Ocolirea stereotipurilor, a mentalităților și a ideilor preconcepute ;
• Revizuirea programelor școlare este absolut necesară pentru a deplasa accentul de pe informație spre formativ, creativ;
• Pregătirea corectă și completă a cadrelor didactice care utilizează metode de stimulare a creativității, pentru evitarea improvizațiilor ineficiente sau chiar cu efect negativ;
• Menținerea unui standard calitativ ridicat al activităților școlare;
• Alinierea tehnicilor, metodelor și strategiilor de dezvoltare a creativității la situația concretă din clasă;
• Abordarea continuă a modalităților de dezvoltare a creativității elevilor, fără a minimaliza conținuturile științifice și educația moral-civică și comportamentală;

Creativitatea ar putea fi calea pentru un învățământ calitativ și competitiv.

BIBLIOGRAFIE
1.  Allport, Gordon, G.W. (1937) apud. Anca Munteanu,1994;
2.  Amabile, T.M. (1997) Creativitatea ca mod de viata, Editura Științifică si Tehnica,
Bucuresti;
3. Anastasi, A. (1969) – Psichological testing, New York, MacMillan;
4.  Anucuta, L., Anucuta, P. (1997) – Jocurile de creativitate, Ed. Excelsior, Timisoara.