Modalități de realizare a educației estetice în cadrul orelor de arte vizuale și abilități practice

Formarea unei personalități armonios dezvoltate presupune orientarea demersurilor instructiv-formative și asupra dimensiunii estetice a acesteia, între estetic și celelalte laturi ale dezvoltării personalității existând raporturi de interdeterminare tot mai consistente.
Articolul evidențiază câteva strategii didactice și demersuri acționale la care am apelat în vederea realizării educației estetice prin orele de „Arte vizuale și abilități practice” în învățământul primar.

Obiectivele educației estetice în școală sunt axate atât pe dezvoltarea sensibilității și a receptivității față de fenomenul estetic și valorile pe care acesta le înglobează, respectiv – formarea unei atitudini estetice, dar și pe dezvoltarea potențialului de creație estetică a copilului, de generare a frumosului sub toate formele sale de manifestare – frumosul în natură, artă, viață.

Atitudinea estetică include în structura sa mai multe elemente intercorelate:

• sensibilitatea față de frumos: stimulăm elevilor abilitatea de a sesiza frumosul sub toate aspectele și de a relaționa diversele elemente ale realității naturale sau artificiale cu expresii adecvate ale limbajului artistic împletit cu trăiri afective corespunzătoare;
• gustul estetic: formăm elevilor un set de preferințe și opțiuni individuale prin care ei se raportează selectiv la diversele manifestări ale frumosului;
• judecățile estetice: deprindem elevii cu judecăți estetice de valoare prin realizarea, în cunoștință de cauză, de selecții și ierarhizări la nivelul universului estetic. Elevii trebuie să cunoască, spre exemplu, cum pot separa arta autentică de kitsch.
• sentimentele estetice: susținem elevii să-și constituie un suport motivațional propice unor noi receptări estetice sau chiar pentru dezvoltarea creativității estetice;
• idealul estetic: elevii trebuie să cunoască anumite principii, norme, valori care ghidează creația spirituală specifică unei anumite epoci istorice, să cunoască ceea ce este dominant în diversitatea gusturilor estetice.

În învățământul primar, disciplina Arte vizuale și abilități practice este o disciplină integrată la nivelul ariilor curriculare Arte și Tehnologii. Conținuturile sunt organizate pe domenii de studiu: desen, pictură, modelaj, textile și hârtie, construcții, foto-video, machete și modele. Competențele generale, așa cum se regăsesc ele în programa școlară,  „explorarea de mesaje artistice exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte familiare” și „realizarea de creaţii funcţionale şi / sau estetice folosind materiale şi tehnici elementare diverse” (M.E.N., 2013, p.3) pot fi atinse pe parcursul celor cinci ani de studiu printr-o varietate de activități de învățare corespunzătoare competențelor specifice.

Spre exemplu: competența specifică 2.2. –  exprimarea ideilor și trăirilor personale, în aplicații simple (la clasa pregătitoare) și prin utilizarea liniei, punctului, culorii și formei (la clasele I și a II-a) a fost pusă în practică astfel:

Lucrări realizate de elevii clasei I, Noapte înstelată – tema plastică Punctul – redat prin atingerea suprafeței de lucru (hârtie, carton colorat) cu diferite instrumente (carioca, penson, pix), prin stropire și dactilopictură:

Principalele strategii didactice și demersuri acționale la care am apelat în vederea realizării educației estetice prin orele de AVAP au fost:

• exerciții-joc de dezvoltare a acuității vizuale, de asociere a culorilor cu elemente din natură, de descoperire a nuanțelor și tonurilor culorilor, de descoperire a procedeelor de colorare (fuzionare, tușare, stropire etc.):

• contemplarea estetică dirijată: elevul devine „critic de artă” ce surprinde progresiv, cu sprijinul profesorului, a structurii și  a caracteristicilor evidente sau subtile ale obiectului estetic. El verbalizează observațiile înregistrate, emoțiile estetice trăite, realizează comentarii estetice – expuneri ce includ opinii personale, mesaje artistice, emoții etc.
• metoda demonstrației și a explicației asigură suportul concret a activității de învățare, informațiile se primesc atât vizual, cât și auditiv. Elevii asistă  la procesul efectiv de producere a unui obiect estetic, surprinzând gama acțiunilor implicate, succesiunea acestora, modul în care dificultățile survenite sunt depășite.

Spre exemplu, în vederea obținerii tonurilor unei culori, elevii au ales și aranjat progresiv (de la roșu închis spre roșu deschis) hârtia colorată – Umbreluța colorată sau au realizat o compoziție în tonurile culorii albastru – Zi ploioasă, valorificând astfel potențialul expresiv al elementelor de limbaj plastic:

• analiza și abordarea comparativă a diverselor obiecte estetice urmărește deprinderea elevilor de a evidenția asemănări și deosebiri din punct de vedere al conținutului, a modului de realizare, a mesajului artistic vehiculat; operele de artă se completează reciproc în efortul de generare al fenomenului estetic.
• dezvoltarea și cultivarea  potențialului creator al elevilor s-a realizat prin activități specifice: modul de predare-învățare, solicitarea gândirii divergente, teme pentru acasă ce solicită imaginația și creativitatea, accent pus pe manifestarea creativității de expresie, procesuală, de produs.

Eficiența realizării educației estetice depinde „de luarea în considerare a principiilor specifice educației estetice, care ghidează și orientează realizarea ed. estetice” (C.Cucoș, 1996, p. 148): principiul înțelegerii și situării contextuale a fenomenului estetic;principiul receptării creatoare a valorilor estetice; principiul asigurării receptării globale, unitare și integrative a conținutului și formei obiectului estetic; principiul realizării educației estetice pe baza și în temeiul valorilor autentice.

Bibliografie:
1. Berbecaru, A., (2018), „Educația artistico-plastică; metodica predării ed. plastice și a act. din domeniul Estetic și creativ” –note de curs, P.I.P.P., U.B.B. Cluj-Napoca
2. Cucoș, C., (1996), „Pedagogie”, Iași: Polirom
3. M.E.N., (2013), „Programe școlare pentru AVAP”, București
4. Stan, C., (2001), „Teoria educației. Actualitate și perspective”, Cluj-Napoca:  Presa Universitară Clujeană.