Orientări actuale privind activitățile matematice în grădinița de copii

Cunoștințele matematice sunt construcții sociale cu reguli și convenții în care dialogul și critica joacă un rol important, iar învățarea acestei discipline se face prin construcția de cunoștințe. Ideal ar fi ca educatorii să formeze copiilor dragoste pentru această disciplină care îi va ajuta pe tot parcursul vieții, deoarece matematica nu se învață pentru a ști, ci pentru a folosi, pentru a se aplica în viața de zi cu zi. Acest articol pune accent pe noile abordări ale educației preșcolare în ceea ce privește activitățile matematice.

„Educatoarea trebuie să vadă în matematică nu numai disciplina care-i învață pe copii cu regulile necesare pentru a găsi rezultatele exacte, ci știința ce se înscrie în viață cu același titlul ca hrana, îmbrăcămintea, relațiile sociale, limbajul.” (Someșanu, 1977, p. 53) Se consideră astfel că matematica este un element de cultură generală absolut necesară în orice domeniu, fiind în același timp o activitate mintală ce antrenează gândirea și perfecționează raționamentul logic.

Schimbările și modificările care au loc în structura învățământului preuniversitar vizează corelarea interdisciplinară a anumitor aspecte comune mai multor obiecte de învățământ. Reforma în învățământul preșcolar are drept scop reamplasarea accentelor, de pe volumul informațional pe formarea și dezvoltarea capacităților și abilităților.

Modul de prezentare a cunoștințelor, folosirea unui material didactic adecvat, aplicațiile făcute, munca independentă a copiilor trebuie să conducă la atingerea obiectivului major privind predarea-învățarea-evaluarea, adică atingerea obiectivelor prevăzute în curriculum de către toți copiii.

Educatoarea are rolul de a proiecta, organiza și nu în ultimul rând de a desfășura activitățile matematice astfel încât să stimuleze implicarea preșcolarilor, participarea lor directă la activități prin joc, manipulare de obiecte, observare directă a situațiilor concrete. Tot ea are datoria de a identifica acele strategii care să răspundă necesității vârstei preșcolare de a învăța pe baza acțiunii concrete cu obiectele, de a participa activ la propria formare, dar și obiectivelor matematice aflate în interdependență cu particularitățile de vârstă.

Noile accente prezente în curriculum revizuit cad pe :

• Diversificarea strategiilor de predare- învățare- evaluare;
• Mediul educațional;
• Rolul familiei;
• Importanța domeniilor de dezvoltare ale copilului.

Strategiile didactice sunt diversificate, accentul căzând pe :

• Metodele activ-participative;
• Joc;
• Evaluare.

Metodele activ-participative au rolul de a plasa copilul în situația de a explora și de a deveni independent. Activitățile și situațiile de învățare trebuie să corespundă diferențelor individuale în ceea ce privește diferențele, capacitățile copilului. Activitățile trebuie proiectate în așa fel încât să dezvolte stima de sine la copil și un sentiment pozitiv față de învățare. Simultan, predarea trebuie să țină cont de experiența anterioară a copilului, să pornească de la cunoștințele pe care acesta deja le deține și să îl conducă la altele noi prin descoperire.

Bineînțeles că jocul este activitatea centrală a copilului, dar și formă de învățare cu importanță decisivă pentru dezvoltarea și educația copilului. Un fin observator al jocului copilului poate obține informații prețioase, pe care ulterior le poate utiliza în proiectarea activităților de învățare.

Evaluarea are ca scop urmărirea progresului copilului cu el însuși, progresul trebuie monitorizat, notat, discutat periodic cu părinții. Evaluarea trebuie să îndeplinească cele trei funcții:

• Măsurare („Ce a învățat copilul?”);
• Predicție („Este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru a trece la stadiul următor?”);
• Diagnoză („Ce anume frânează dezvoltarea copilului?”).

Evaluarea eficientă este completată de observarea sistemică în diferite momente ale jocului liber al copilului, în activitățile comune, în discuțiile cu părinții, analiza portofoliului etc.

Pe lângă importanța mediului educațional, se vorbește în reforma noului curriculum de implicarea părinților, transformarea acestora în parteneri la educația propriilor copii. Implicarea acestora nu se rezumă doar la sprijin financiar, ci și la luarea deciziilor din cadrul grupului, participarea efectivă la activități alături de copii lor, la activități extrașcolare etc.

Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanța domeniilor de dezvoltare a copilului. Pregătirea copilului pentru școală și pentru viață trebuie să aibă în vedere nu doar competențe academice, ci și capacități, deprinderi, atitudini ce țin de dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea fizică.

Activitatea integrată se pare că e o soluție pentru o mai bună corelare a activităților de învățare cu viața societății, noțiunile matematice putând astfel fi învățate, în mod integrat, cu celelalte domenii experiențiale.

În cadrul jocurilor de rol se poate foarte ușor realiza corespondența de unu la unu, încă din primele zile de grădiniță, în cadrul rutinelor (fiecare copil are un scaun, o măsuță, un creion etc.). O metodă de familiarizare a copilului cu numărul este numerotarea scaunelor la Întâlnirea de dimineață, folclorul copiilor cuprinde o serie de „numărători” („Hai să zicem una…”).

Învățarea adunării și scăderii cu 1-2 unități se poate realiza prin manipularea obiectelor în cadrul jocurilor de rol, jocurilor de construcții, chiar și în cadrul activităților din domeniul limbă și comunicare („Ridichea uriașă”).

Introducerea figurilor geometrice poate apărea ca parte a jocurilor și activităților copiilor (activități de desen, tehnica Tangramului).

Observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activităților integrate cu conținut matematic permite o evaluare corectă a progreselor înregistrate de copil în dezvoltarea gândirii, dar mai ales în sfera operațiilor de analiză, sinteză, comparare, observare și formularea unor aprecieri asupra evoluției probabile a copilului, cu posibilitatea intervenției în aspectele deficitare.

Întrucât domeniile experiențiale devin instrumente de atingere a obiectivelor cadru și de referință am încercat, pe cât posibil, să găsim soluții în desfășurarea activităților integrate cu conținut matematic pentru a-i determina pe copii să participe activ și afectiv, să creez momente și dificultăți care îi pun pe preșcolari în situația de a gândi asupra unor căi de rezolvare a unor sarcini, situații problemă, de a fi atenți sau amabili cu cei din jur, de a-și stăpâni unele porniri nefirești.

Bibliografie
[1] Someşanu, E. (1977). Matematica în grădiniţă. Bucureşti: EDP.
[2] Cucoş, C. (2006). Pedagogie. Iaşi: Polirom.
[3] Dinuţă, N. (2009). Metodica activităţilor matematice în grădiniţă. Pitești: Ed. Universităţii din Piteşti.