Paradoxurile învățării on-line

Învățarea la distanță răspunde unei nevoi de individualizare a învățării și a adaptării acesteia la programul tot mai încărcat al vieții moderne. În acest spirit, cadrele didactice și nu numai acestea trec prin programe de formare continuă care au în componență un număr mai mare sau mai mic de ore on-line. Și aici apare paradoxul: on-line-ul cu reguli (chiar dacă acestea pot fi încălcate, păcălite, după o strămoșească tradiție.)
Acesta trebuia să fie debutul unui articol despre formarea on-line, învățământul la distanță. Scriindu-l, mi-am dat seama că vorbim despre aceleași paradoxuri ale învățământului românesc. Formăm profesorii pentru ca aceștia la rândul lor să devină surse de formare pentru elevi, dar procesul reinițierii cadrelor didactice reia tarele învățământului de masă. Este mult și de o calitate îndoielnică, o abundență de programe de formare care repetă acceeași informație și aceleași tipare, dar care sunt desprinse de realitatea din teren. Cele mai eficiente discuții de la aceste cursuri sunt cele non-formale, din pauze, când oamenii vorbesc despre problemele care îi frământă, când se pun în discuție situații reale și se obțin soluții aplicabile, sugestii reale. Așa că se ajunge la situația ciudată și hilară să se meargă la cursuri pentru pauze.

Revenind la formarea cadrelor didactice – li se cere profesorilor să se centreze pe elev în demersul educațional. Dar, când ei însiși devin învățăcei, profesorii constată că nevoile lor sunt ultimele luate în considerare. Deși sunt numite cursuri de formare continuă, acestea par de multe ori de inițiere, în sensul oferirii unui suport teoretic pedagogic și metodic de bază. (Acest fapt este explicabil și datorită faptului că multe cursuri se bazează pe cursurile de pedagogie din diferite universități.) Se va spune că există tineri care încă nu știu prea multe, având în vedere că formarea pe băncile facultăților a rămas în continuare deficitară, iar celor cu vechime mai mare nu le strică o reamintire a noțiunilor de bază. În realitate nimeni nu mai are timpul de a parcurge un suport teoretic stufos, așa că manualele respective (înfiorător de mari și de groase) rămân doar dovezi ale existenței cursului și ale pregătirii teoretice ale autorilor. În compensație, varianta electronică constă în niște softuri drăguțe, dar cu informație minimală. Cursantul trebuie doar să manevreze niște obiecte, să bifeze unele căsuțe, or pentru aceste lucruri nu este nevoie de un număr mare de ore. Se spune că între două activități gen joc se citesc câteva pagini de curs. Poate, dar atunci de ce să stăm on-line?

O altă componentă a cursurilor on-line sunt forumurile. În aceste zone se presupune că există dezbateri asupra unui subiect de interes. Cele mai interesante sunt însă forumurile cu discuții libere. În rest, formatorul pune o întrebare banală din suportul de curs, iar cursanții copiază răspunsul. Se poate dezbate o întrebare de tipul: ”Care este definiția noțiunii…..?” sau o cerință de tipul: ”Enumerați ……”. Se va spune că inițiatorii unor astfel de cursuri s-au gândit la o implicare reală. Cu siguranță, însă modul în care se organizează învățarea duce totul în derizoriu. Învățarea la distanță presupune libertatea de a alege perioada în care pot și doresc să studiez. De aceea, e absurdă pretenția unor cursuri de a fi prezent on-line între anumite intervale orare. (Motivația e tot administrativă: formatorul trebuie să justifice îndrumarea cursanților timp de câteva ore.)

Ne plângem că elevii se plictisesc și se plâng de irelevanța conținuturilor, deprinderilor și atitudinilor oferite de școală pentru viața reală. Dar același lucru li se întâmplă și profesorilor lor la cursurile de formare. De câțiva ani inițierea IT este o prioritate. La aceste cursuri participă și începători și mai pricepuți, căci cursul nu diferențiază diferite nivele de pregătire ale cursanților. Astfel, se pornește de obicei de la aproape zero pentru a ajunge inevitabil la crearea de ”softuri”, deși majoritatea cursanților și formatorilor știu că, după curs, nimeni nu va mai crea un asemenea soft și nici nu-l va implementa din motive practice și obiective. Rezultatul este o anulare a oricărui rezultat așteptat: începătorul nu a apucat să învețe, inițiatul nu s-a dezvoltat. Nu de puține ori sunt incluși în aceste programe oameni care nu știu să utilizeze un calculator, care nu au adrese de email și care nu doresc sau nu au nevoie de intervenția tehnologiei informatice în viața lor. Consecința este că apelează la ajutorul unor prieteni sau unor tineri dispuși, contra unei sume modice, să parcurgă formarea on-line. Așa că ajung și profesorii să ia modelul copy-paste de la elevi.

Sunt pentru introducerea tehnologiei noi în instruire. Învățarea on-line este extraordinară prin oportunitățile și libertatea pe care ți-o acordă. Mijloacele IT introduse ca suport al învățării sunt de asemenea benefice atât prin simplitatea cu care se pot accesa informații numeroase, cât și prin modalitățile mult mai atractive de abordare a unor conținuturi, de familiarizare cu informații noi. Singura problemă este formalismul, respectiv excesul în a impune oamenilor un anumit program.