Particularitățile dezvoltării biomotrice în legătură cu conținutul și metodica educației fizice la clasele primare

Din punct de vedere biologic (morfologic și funcțional) dezvoltarea copiilor de vârstă școlară se realizează neuniform, marcând perioade de dezvoltare uneori mai lente, alteori mai rapide. În general, există o mare fluctuație în evoluția calităților motrice (la fel ca în cazul indicilor somatici), care se manifestă diferit de la copil la copil. Cunoașterea acestor aspecte îi va permite profesorului de educație fizică să propună exerciții adecvate pentru influențarea dezvoltării corecte și armonioase a organismului copiilor.

Statura elevilor prezintă o evoluție ascendentă neuniformă, marcând salturile cele mai ridicate, aproximativ,  în clasa a III-a. La fete, acest nivel de creștere apare mai devreme, în clasa a II-a. Aceste creșteri  se referă în general la membrele inferioare. O evoluție ascendentă neuniformă prezintă și greutatea, care înregistrează creșteri importante în clasa a III-a. Oasele se dezvoltă mult mai repede decât țesutul muscular. Din cauza eventualelor carențe în depunerea sărurilor  de calciu în oase, a pozițiilor asimetrice din timpul statului în bănci, la birou, a purtării greșite a unor greutăți în mâini sau în spate (de exemplu, ghiozdanul, rucsacul etc.), la această vârstă pot apărea cifozele, lordozele, spatele rotund etc. favorizate și de faptul că la vârsta de 6 ani, fibrele musculare sunt slab dezvoltate, iar țesutul muscular este bogat în apă; musculatura extensoare, de astfel, se prezintă mai puțin, dezvoltată comparativ cu cea flexoare, de unde și tendința copilului de a sta într-o atitudine ușor cifotică. De asemenea, musculatura membrelor este mai slab dezvoltată decât aceea a trunchiului.

Consider că trebuie să ținem cont de aceste particularități referitoare la dezvoltarea țesutului muscular și osos în lecția de educație fizică, astfel încât să acționăm în sensul fortificării musculaturii extensoare, pentru a preveni instalarea erorilor de postură, să ne concentrăm pe dezvoltarea musculaturii membrelor superioare și inferioare, favorizând dezvoltarea armonioasă a musculaturii întregului corp. Trebuie să acordăm o atenție deosebită  corectării permanente a posturii greșite din timpul executării exercițiilor, a mersului, în repaus, a poziției statului în bancă etc.

În ceea ce privește  dezvoltarea funcțiunilor aparatului respirator și circulator, trebuie să avem în vedere că viteza de circulație a sângelui este de trei ori mai mare, comparativ cu a adulților, arterele copiilor și capilarele fiind și acestea mult mai largi. Frecvența cardiacă se situează în medie la circa 90 pulsații pe minut. Din cauza nivelului scăzut de dezvoltare a centrilor nervoși care reglează activitatea inimii, aceasta are o instabilitate accentuată. Funcția respiratorie este slab dezvoltată. În timpul eforturilor, posibilitatea de mărire a cutiei toracice fiind redusă, creșterea amplitudinii mișcărilor respiratorii se realizează, îndeosebi, prind deplasarea diafragmului. Frecvența respiratorie prezintă 30 de respirații pe minut, apropiindu-se de 24 de respirații abia la vârsta de 12 ani. Perimetrul toracic prezintă creșteri continue de la an la an, atât în băieților, cât și al fetelor (la cele din urmă, fiind mai intens). Elasticitatea toracelui (diferența dintre inspirație și respirație forțată) marchează valori mai ridicate la eleve.

Așadar, este recomandat ca eforturile solicitate elevilor să fie dinamice, pe o durată scurtă de timp, asigurând între acestea pauze relativ lungi. Sunt contraindicate contracțiile statice, exercițiile de forță cu greutăți necorespunzătoare, cele de rezistență cu ritm accelerat ori variabil, ci în tempo moderat.

De asemenea, trebuie să acordăm o atenție considerabilă formării ritmului respirator și dezvoltării musculaturii intercostale, toracele copiilor fiind într-o stare de destindere permanentă.

Evoluția dezvoltării calităților motrice la elevii din clasele primare expune ritmuri diferite.  Astfel, rezistența generală la eforturile de durată, uniforme și în tempo moderat, forța musculaturii extensoare a brațelor, viteza și îndemânarea, marchează creșteri continue. Mobilitatea, forța musculaturii flexoare a brațelor și a spatelui evoluează sinuos. La fel se întâmplă și cu forța musculaturii abdominale și a spatelui, iar dacă profesorii nu acordă atenția necesară tonificării acestor importante grupe musculare, va conduce la ivirea deviațiilor de coloană.

În general, există o mare fluctuație în evoluția calităților motrice (la fel ca în cazul indicilor somatici), care se manifestă diferit de la copil la copil. Putem spune că dezvoltarea fizică a copiilor din clasele primare se realizează într-un ritm lent și plin de cotituri.

Referitor la înălțime, creșterea este evidentă ( aproximativ 4-5 cm pe an), însă încetinită în comparație cu vârsta anterioară, osificarea scheletului nefinalizată, dezvoltarea musculaturii lungi fiind mai pronunțată decât cea a musculaturii scurte, calitățile motrice dezvoltate cu precădere pe seama disponibilităților native, capacitatea pulmonară și debitul cardiac fiind reduse.

Ca urmare a unor activități întâmplătoare, neorganizate și nedirijate, la elevii din clasa pregătitoare și clasa I, bagajul motric este redus, deprinderile sunt lipsite de precizie și finețe, reliefând lacune și erori în experiența motrică. De exemplu, deprinderile motrice de bază cum sunt: mersul, alergarea, aruncarea, prinderea și săritura sunt greșit însușite, fiind nevoie de multă muncă pentru corectarea acestora. La aceste clase, cele mai frecvente greșeli din cadrul celor mai uzuale deprinderi sunt: mersul legănat, nediferențierea mișcării de azvârlire, lansare, împingere, faptul că nu cunosc tehnica împingerii în momentul bătăii pe un picior, toate acestea trebuie  corectate  în timp util.

Trebuie să acordăm mai multă atenție întăririi musculaturii spatelui (mai ales la clasa pregătitoare și clasele I-III) și a abdomenului ( la clasele II-III), pentru a preveni deformările de coloană care se pot produce la această vârstă fragedă.

În concluzie, pe lângă preocuparea de lărgire a bagajului motric al elevilor, profesorul de educație fizică trebuie să manifeste atenție deosebită și corectării deprinderilor defectuoase cu care elevii vin la școală.