Percepția programului zilnic la elevii de clasa a IV-a. O analiză comparativă prin metoda jurnalului structurat

Copilăria este o perioadă marcată de imaginație, visare și descoperire. Echilibrul dintre realitățile zilnice și dorințele copilului reflectă nu doar programul său, ci și nevoile emoționale, creativitatea și motivația sa. Studiul de față are ca scop explorarea diferențelor între activitățile reale și cele dorite de elevii clasei a IV-a, pe parcursul a două săptămâni, prin intermediul unui jurnal zilnic structurat.

Copilăria, ca perioadă fundamentală în dezvoltarea individului, este caracterizată prin tensiunea dinamică dintre structurile impuse de adulți și autonomia progresivă a copilului (Corsaro, 2005). Programul zilnic al elevilor de școală primară este, în mare măsură, rezultatul negocierii între cerințele instituționale (școlare), responsabilitățile familiale și aspirațiile personale ale copilului. Studiile recente în domeniul stării de bine copiilor (well-being) evidențiază faptul că discrepanțele semnificative între activitățile impuse și preferințele personale pot genera stres, demotivare și chiar rezistență față de procesul educațional (Ben-Arieh & Frønes, 2011). În acest context, înțelegerea modului în care copiii percep și trăiesc programul lor zilnic devine esențială pentru adaptarea practicilor educaționale la nevoile reale ale elevilor.

Deși literatura de specialitate subliniază importanța ascultării vocii copilului în educație (UNICEF, 2009; Lundy, 2007), există încă puține instrumente practice de explorare sistematică a perspectivei elevilor asupra propriului program zilnic, în special la nivelul învățământului primar din mediul rural românesc. Prezentul studiu își propune să contribuie la reducerea acestui deficit prin utilizarea metodei jurnalului structurat ca instrument de investigare a experienței zilnice autentice a copilului. Înțelegerea discrepanțelor dintre realitatea zilnică și preferințele elevilor poate oferi informații valoroase cadrelor didactice și părinților pentru optimizarea echilibrului dintre activitățile școlare obligatorii și cele recreative, contribuind astfel la creșterea motivației intrinseci și a bunăstării emoționale a elevilor.

Premise ale demersului investigativ:

• Copiii petrec cea mai mare parte din zi cu activități impuse (teme, școală).
• Visurile copiilor includ mai mult timp liber, joacă, activități recreative.
• Există diferențe clare între modul în care decurge o zi și modul în care și-ar fi dorit să decurgă.

Obiectivele cercetării

• Identificarea și categorisirea tipurilor de activități zilnice desfășurate efectiv de elevii clasei a IV-a.
• Identificarea și categorisirea preferințelor elevilor privind activitățile zilnice dorite.
• Compararea frecvenței și tipologiei activităților reale cu cele preferate de elevi, pentru a determina principalele arii de discrepanță.
• Determinarea paternurilor emoționale asociate activităților zilnice reale, raportate de elevi.
• Evaluarea potențialului metodei jurnalului structurat ca instrument de autoobservare la elevii de clasa a IV-a.

Metodologie

Participanți: 18 elevi din clasa a IV-a.

Durata cercetării: 2 săptămâni (10 zile școlare).

Instrument: Tabel-jurnal zilnic completat de fiecare elev.

Structura tabelului:

Data	Ce am făcut azi (realitate)	Cum aș fi vrut să fie ziua (vis)	Emoția dominantă
20 mai	Am fost la școală, am făcut teme, mă joc 30 min pe tabletă	Aș fi vrut să merg la piscină și să văd un film	Plictisit

Elevii au completat tabelul zilnic, sub ghidajul cadrului didactic.

Rezultate

• Activități reale frecvente: mers la școală, teme, joc pe tabletă, ajutor în casă.
• Activități visate frecvente: excursii, joacă nelimitată, mers la mall, petreceri.
• Emoții dominante: plictiseală, oboseală, entuziasm (când visul se apropia de realitate).

Rezultatele au confirmat ipotezele: copiii și-ar dori mai multă libertate și varietate în activități. Mulți elevi au menționat dorința de a petrece timp în aer liber sau de a fi cu prietenii. Activitățile reale sunt percepute ca repetitive, iar cele visate sunt adesea asociate cu emoții pozitive.

 Concluzii

Studiul a demonstrat că jurnalul zilnic poate fi un instrument eficient pentru a stimula autoobservarea și exprimarea gândurilor la copii. Copiii și-ar dori un program zilnic mai echilibrat, cu activități mai apropiate de interesele lor. Rezultatele pot fi utile pentru cadrele didactice și părinți în adaptarea programului zilnic și crearea unui mediu educațional mai apropiat de nevoile copiilor.

Bibliografie

Ben-Arieh, A., & Frønes, I. (2011). Taxonomy for child well-being indicators: A framework for the analysis of the well-being of children. Childhood, 18(4), 460-476. https://doi.org/10.1177/0907568211398159

Corsaro, W. A. (2005). The Sociology of Childhood (2nd ed.). Pine Forge Press.

Hofferth, S. L., & Sandberg, J. F. (2001). How American children spend their time. Journal of Marriage and Family, 63(2), 295-308. https://doi.org/10.1111/j.1741-3737.2001.00295.x

Larson, R. W., & Verma, S. (1999). How children and adolescents spend time across the world: Work, play, and developmental opportunities. Psychological Bulletin, 125(6), 701-736. https://doi.org/10.1037/0033-2909.125.6.701

Lundy, L. (2007). ‘Voice’ is not enough: Conceptualising Article 12 of the United Nations Convention on the Rights of the Child. British Educational Research Journal, 33(6), 927-942. https://doi.org/10.1080/01411920701657033

Punch, S. (2002). Research with children: The same or different from research with adults? Childhood, 9(3), 321-341. https://doi.org/10.1177/0907568202009003005

UNICEF. (2009). Child Friendly Schools Manual. United Nations Children’s Fund.