Poezia – confesiune, trăire, interpretare

Profesor titular de limba și literatura română. Este preocupată de nou și de metode moderne de predare-învățare. A absolvit numeroase cursuri de perfecționare. Este implicată în proiecte și activități extrașcolare. A publicat în domeniul ariei curriculare limba și literatura română. A obținut premiul I la concursul de proiecte didactice Magistes CLASS.

SCOALA CU CLASELE I-VIII TUDOR VLADIMIRESCU TARGOVISTE ()

În abordarea textului literar, trebuie să se țină cont de elementele de teorie și să se valorifice și potențialul creator al elevului. Cerințele pe un text la prima vedere, în cadrul orei de literatură pot varia, dar toate trebuie să țină cont de anumite elemente specifice. Astfel, argumentarea apartenenței la o anumită specie, impune cunoașterea trăsăturilor, argumentarea opiniei impune utilizarea unor conectori. Compunerile trebuie să țină cont de structură, să fie o unitate a compoziției. Opera lirică impune și o interpretare dincolo de structură, și conectori, impune îelegerea și valorificarea mesajului, pornind de la cuvintele simbol.

O poezie expresivă, de o mare trăire și care transmite sentimente variate este Ochiul închis, de Ana Blandiana.

Ochiul închis

Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii
de teamă
să nu zdrobesc între pleoape lumea,
să n-o aud sfărmându-se cu zgomot
ca o alună între dinţi.
Cât timp voi mai putea fura din somn?
Cât timp o voi mai ţine-n viaţă?
Privesc cu disperare
şi mi-e câineşte milă
de universul fără apărare
ce va pieri în ochiul meu închis.

Un adevărat univers al sentimentelor este poezia, formă a sufletului în splendoarea lui strălucitoare. Poezia contemporană, transmite trăiri în formă variată, în limbaj simplu, dar plin de conotații.

În abordarea textului liric, se ține seama de prezența Eului liric, formele și ipostazele acestuia, de mijloacele expresive care apar de-a lungul textului și de elementele de versificație.

O poezie în care se conturează gradat comuniunea om–natură, contopirea cu frumusețea ei și teama de a pierde eternitatea frumosului, este Ochiul închis, de Ana Blandiana. Splendorile naturii, ale lumii îi trezesc eului liric admirator sentimente diverse și antitetice.  Acestea sporesc misterul poeziei și tensiunea trăirii. Prezența eului liric este evidențiată direct prin persoana I: nu îndrăznesc, să nu zdrobesc, să n-o aud, voi mai, Privesc.

Confesiunea poetică și întrebările retorice accentuează tensiunea sufletească. Cuvintele simbol ajută la conturarea tensiunii sufletești: nu îndrăznesc, de teamă, să n-o aud, cu disperare, milă.

Cuvintele simple accentuează starea, trăirea sufletească. Întrebările retorice: Cât timp voi mai putea fura din somn?/ Cât timp o voi mai ţine-n viaţă?, trădează tensiunea trăirii frumosului care poate să dispară.

Cuvântul cheie, simbol al poeziei este ochiul, care apare încă din titlu Ochiul închis, într-o metaforă ce aduce în prim plan frumusețea trăirii și spaima posibilității dispariției acestei frumuseți odată cu asocierea lui cu închis. Cuvântul închis redă dispariția, ruperea de tot ce reprezintă frumosul-lume, redusă la micime și fragilitate să nu zdrobesc între pleoape lumea, să n-o aud sfărmându-se cu zgomot/ ca o alună între dinţi.

În abordarea textului liric, trebuie să se țină cont de: semnificația titului, de cuvinte cheie, simbol, de mărcile eului liric, de mijloace expresive. Cerințele pot fi variate: eseu argumentativ, opinia despre mesajul poetic, semnificația mesajului. Toate aceste cerințe îmbină teoria cu posibilitatea de a interpreta mesajul poeziei, din abordări diverse.

Cea mai frumoasă aplicație poate fi utilizarea în cadrul orei a jurnalului de lectură, care dă posibilitatea elevului de a-și exprima trăirile și de a pătrunde mesajul poetic.

O altă variantă de abordare  a textului liric este aceea de a scrie impresiile pe un jurnal și apoi să treacă pe la ceilalți elevi pentru a se schimba opinii și a se completa cunoștințele. La final, se poate alcătui pornind de la impresiile culese, interpretarea mesajului operei.
În acest fel, elevii sunt antrenați în discuții, pot să își exprime opiniile, să se simtă mai aproape de text, de mesajul textului literar.

Se  impune ca textul să fie unul apropiat de ceea ce trăiesc elevii să fie și ei îndemnați, la rândul lor să scrie, dacă se simt atrași de creație. Se poate pleca de la temă și se pot realiza versuri individual sau cu clasa, conturându-se asftel, o poezie.

Referință:
Ana Blandiana – Ochiul închis. Online: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ochiul.php

Cuvinte cheie:
Accesări: 14.729