Predarea ca o poveste – metodă de predare în biologie

Orice disciplină se poate învăţa şi din poveşti, doar că acest gen de poveşti trebuie să fie mai speciale. Povestea trebuie să ascundă în spatele ei o proiectare didactică riguroasă, metode moderne de predare şi testare şi o strategie pedagogică menită să asigure că, la finalul aventurii, elevii au învăţat cu adevărat.
Prin intermediul poveştilor, elevii fac cunoştinţă într-un mod plăcut şi uşor cu tema generală, temă care va cuprinde elemente din mai multe discipline. În cadrul activităţii, elevii învaţă să comunice şi să se simtă în largul lor.
Este o nouă abordare a predării şi curriculum-ului în şcoală.
Este o formă de comunicare emoţională prin care lumea reală, adevărată, poate fi percepută mult mai bine decât cu ajutorul înţelegerii, raţiunii, comunicării abstracte.

Idealul, atât al cadrelor didactice, cât şi al elevilor este ca lecţia să fie o corelaţie armonioasă interdisciplinară, să fim surprinşi de momente de “poveste în poveste” care să fie o completare a ideii de la care am pornit, să realizăm împreună un compendiu de referinţă, o poveste, în care elevii să se implice activ, să fie actorii principali, remarcaţi şi încurajaţi să descopere tainele  prin formarea unor competenţe, dar mai ales a unor valori şi atitudini esenţiale pentru viaţa cotidiană în societatea actuală iar profesorul să aibă satisfacţia întăririi afirmaţiei lui Eduard Claparede şi anume că “lecţia trebuie să fie un răspuns!” al tuturor întrebărilor.

Povestea se supune pedagogiei, iar naraţiunea, provocările, întreaga aventură servesc obiective didactice precise, similare celor pe care un cadru didactic şi le propune la clasă. Intriga incitantă, grafica plină de culoare sunt în fapt moduri prin care elevii sunt stimulaţi să înveţe, să rezolve probleme dificile mai repede, mai bine.

Accentul cade, de fiecare dată, pe înţelegere, şi nu pe memorare.

Copiii sunt dornici de a afla cât mai multe lucruri interesante despre animale, locuri, oameni, civilizaţii, scriitori celebrii, personaje religioase.

Se utilizează cu mai multă eficienţă în predarea biologiei la clasele gimnaziale mici (a V-a şi a VI-a), în funcţie de conţinuturi, poate rezolva multiple sarcini didactice. Urmăreşte atât înfăţişarea unor evenimente, procese, fenomene biologice îndepărtate în spaţiu şi timp, cât şi surprinderea unor elemente cauză-efect în acestea, care au asupra elevilor o înrâurire afectivă. Povestea poate stimula la elevi imaginarea unor evenimente dincolo de lumea lor concretă, devenind o sursă importantă de creştere a creativităţii lor.

Am folosit această metodă venind în sprijinul elevilor cu dificultăţi de învăţare şi a elevilor cu cerinţe educative speciale.

Activitatea trebuie să fie planificată, organizată, cunoscând posibilităţile de dezvoltare psihoindividuale  ale copiilor, capacitatea lor intelectuala, cadrul didactic trebuie să ţină cont de puterea de concentrare a atenţiei copiilor, de durata procesului audierii, elevii inervin cu întrebări, fac completări.

Povestea poate fi modernizată prin folosirea de planşe, imagini, filmuleţe, întrerupând astfel firul acţiunii pentru a plasa o explicaţie. Prin intermediul materialului şi claritatea exprimării ideilor, povestea prezentată asigură însuşirea unui fond de reprezentări vii şi clare, incită la analiză şi comparaţii, înlesneşte înţelegerea lucrurilor şi desprinderea esenţialului.
Pentru ca povestea să fie atractivă, trebuie să fie citită cu intonaţie, talent, însoţită de gestică, ton adecvat.
Predarea ca o poveste nu poate fi folosită decât în strânsă legătură cu descrierea, explicaţia care au rol de a înfăţişa direct aspectele relatate, care sunt un suport de analiză şi argumentare a cunoştinţelor noi.

Cu ajutorul întrebărilor, copiii au reuşit să să-şi însuşească noţiunile de bază, să enunţe asemănări şi deosebiri între cele două specii (dovleac şi viţa-de-vie), importanţa acestora în viaţa omului, etc.
Rolul cadrului didactic este foarte important, el trebuie sa găsească soluţiile optime care să creeze condiţiile favorabile de captare a atenţiei, interesului  şi curiozităţii copiilor.