Predarea limbii engleze într-un mod interactiv

Am participat de curând la un curs în Londra despre tehnicile inovative de predare a limbii engleze la orice vârstă şi am păşit pe un tărâm fascinant. La şcoală, am dorit să îmi îndrum elevii spre acest tărâm minunat, însă la început am fost întâmpinată cu reticenţă şi fără prea mult entuziasm. Care sunt cauzele acestei reticenţe? Natura umană? Faptul că noul întotdeauna sperie? Ruperea de obişnuit şi de rutină? Încă nu ştiu.
Acest articol vizează metodele personale de predare a limbii engleze într-un mod interactiv. Cum putem face ora mai atractivă pentru elevi, cum îi putem implica activ pe aceștia și care este efectul final?

Predau limba engleză la liceu, unor adolescenţi care trăiesc într-o perioadă de mare expansiune tehnologică şi informaţională. Totul se schimbă într-un ritm accelerat iar noi, profesorii, trebuie tot timpul să ţinem pasul cu noile cerinţe. Înainte să predau la liceu, am avut un răgaz pentru a reflecta asupra metodelor pe care le foloseau profesorii mei din liceu, pentru a încerca să aplic tehnici care îmi captau atenţia şi mă ajutau să parcurg materia într-un ritm alert şi intens. Fiind apropiată de vârstă de elevii mei, am dorit să avem o altă relaţie profesor-elev, şi anume una de prietenie.

Cu ce am venit nou? Ora de limba engleză se desfăşoară numai în limba ţintă, foarte rar venind cu completări în limba română. Primul blocaj de la elevi pe care l-am primit a fost cerinţa: „Doamna, mai vorbiţi şi în română!”. Cum este posibil să înţeleagă elevii tot? Completez dându-le sinonime, gesticulând, prin mimică, oferindu-le exemple de situaţii sau descriind cuvântul necunoscut. În plus, le ofer imagini sau le arăt obiecte din clasă. Cum se vede diferenţa? Când am opţional cu 2 grupe, când pun întrebări elevilor cărora le predau şi la alte ore de limba engleză, aceştia îmi răspund în limba engleză; ceilalţi, care fac limba engleză cu alţi profesori, îmi răspund la întrebări în limba română sau îmi traduc întrebarea în limba română.

Cum lucrăm reading? Dacă avem un text, cea mai frecventă metodă pe care o aplic este decuparea textului în fragmente iar elevii, lucrând pe grupe de câte 2, trebuie să le ordoneze. Sau, înainte de citire, le ofer fişe cu expresii sau cuvinte din text care le-ar putea pune probleme elevilor în înţelegerea textului. Cuvintele necunoscute le studiem înainte de citirea propriu zisă. Apoi, neapărat în timp ce elevii citesc textul, le ofer exerciţii pe baza textului. Le ofer cerinţe de rezolvat în timpul citirii, şi nu după citire, deoarece în timpul citirii se activează şi înţelegerea, nu numai citirea mecanică a cuvintelor sau propoziţiilor. Dacă citim şi apoi oferim exerciţii, prima citire va fi mecanică, iar la rezolvarea exerciţiilor elevii vor reacţiona tot mecanic, căutând în text direct răspunsul, şi nu înţelesul.

Cum lucram listening? Ca să fie mai atractiv, combin lecţia de reading+listening sau de grammar+listening. Dacă avem reading, la sfârşitul orei ascultăm şi lucrăm fişe de lucru având ca temă cuvinte din lecţia de zi, sau informaţii învăţate anterior, pentru verificarea cunoştinţelor într-un mod relaxant. Dacă avem oră de gramatică, la începutul orei aduc o melodie, elevii primesc fişe de lucru cu versurile melodiei, aceştia trebuind să completeze spaţiile libere cu problemele de gramatică din lecţia de zi. Astfel, melodiile le folosesc ca material audio dar si material de lead-in, introducere în tematica orei. Melodia se poate folosi și la sfârşitul orei de gramatică, pentru consolidarea cunoştinţelor.

Cum lucrăm speaking? Vorbirea în limba ţintă este prezentă oră de oră. Atât prin citirea enunţurilor, rezolvarea exerciţiilor, răspunderea la întrebări, prin dezbateri sau prezentări de opinii. De exemplu, am avut o lecţie despre avansarea tehnologiei şi am lucrat pe echipe de câte 4 elevi, fiecare echipă trebuia să prezinte 3 aspecte pozitive şi 3 aspecte negative privind avansarea tehnologiei. Echipa cu cele mai bune idei a primit un bonus. Drept temă, au avut de realizat un eseu de opinie despre avantajele şi dezavantajele tehnologiei, drept pentru care toţi elevii au avut note frumoase la aceste eseuri, deoarece au fost activi la oră, au participat şi au învăţat unii de la alţii.

Cum lucrăm writing? De obicei, writingul înseamnă temă pentru acasă, dar dacă învăţăm pentu prima dată cum să scriem o recenzie sau o scrisoare de intenţie, paşii pe care îi parcurg sunt următorii: metoda la care au fost cei mai receptivi a constat în citirea de către profesor a unui exemplu scurt de scrisoare de intenţie pentru un loc de muncă, apoi elevii au trebuit să ghicească despre ce a fost vorba, metodă care activează skill-urile de listening and speaking, cât şi sub-skillul de înţelegere. Dacă elevii nu ghicesc sau nu ştiu despre ce este vorba, încerc să le ofer exemple de situaţii când scriem aceste scrisori. Astfel, elevii au aflat care este tema pe care o vom analiza. Apoi le pun întrebări despre cum trebuie să fie structurată o astfel de scrisoare, ce paşi trebuie să urmeze, ce limbaj să folosim. După ce elevii au notat, profesorul împarte fişe cu scrisori de intenţie pentru studii. Citim şi analizăm scrisoarea, verificăm dacă sunt parcurse toate etapele. În ultimele 15 minute din oră, elevii au de ales între a scrie o scrisoare de intenţie pentru locul de muncă sau pentru studii şi încep să o redacteze. Profesorul îi monitorizează, le răspunde la întrebări, le oferă indicaţii şi sugestii. Ca temă pentru acasă, au de redactat două scrisori de intenţie, pentru domeniile menţionate anterior.

Într-adevăr, este multă muncă, pregătire temeinică din partea profesorului, pentru că este nevoie de timp pentru pregătirea materialelor sau studierea unor noi tehnici de lucru sau a unor tipuri noi  de exerciţii, însă în timp materialele se adună şi munca se uşurează. Este nevoie de timp, răbdare cu reticenţa sau plictiseala elevilor, dar, în acelaşi timp, şi de multă voinţă. Pentru că nu este imposibil!