Pregătirea eficientă prin teme bine alese, în vederea obținerii unor rezultate bune la evaluarea națională

În cele ce urmează, vom urmări demersurile făcute de profesorul de matematică în „lupta” sa de a îmbunătăţi rezultatele obţinute de elevi la Evaluările Naţionale, prin modalităţi constructive de organizare a învăţării la matematică şi soluţii practice care pot genera îmbunătăţirea învăţării şi implicit a rezultatelor evaluării.
Orice profesor de matematică îşi doreşte ca activitatea didactică pe care o desfăşoară să fie una eficientă, menită să formeze la elevi cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, care să permită identificarea şi rezolvarea în contexte variate a unor probleme caracteristice matematicii.

Profesorul ar trebui să conducă realizarea învăţării prin cooperare, să devină partener în educaţie cu elevul, să-l motiveze pe acesta din urmă să rezolve sarcini de lucru diverse care să-l ajute la propria formare, să evalueze vizând progresul în învăţare, punând accentul pe elemente de ordin calitativ. Pentru ca activitatea didactică să fie eficientă, aceasta trebuie proiectată în avans şi adaptată situaţiei concrete din clasă.

Pentru a obține un traseu educaţional optim este necesară o interpretare personală a programei şcolare. Înţelegerea şi interpretarea programei presupun corelarea competenţelor specifice (De ce se învaţă?) cu conţinuturile (Ce se învaţă?) şi cu activităţile de învăţare (Cum se învaţă?).

Pentru recuperarea elevilor care au abilităţi matematice insuficient dezvoltate trebuie alese activităţi de învăţare adecvate şi cât mai diversificate pentru a oferi fiecărui elev posibilitatea de a se manifesta. De asemenea pentru ca demersul didactic să fie eficient, trebuie reorganizate unitățile de învăţare care nu trebuie să grupeze mai mult de 3-7 lecţii, număr suficient şi optim pentru a depista din timp nivelul de achiziţii al elevului. În cazul în care se constată rămâneri în urmă la majoritatea elevilor se poate interveni asupra temelor identificate ca dificil de asimilat şi încercarea divizării acestora în subteme, în acest fel unităţile de învăţare vor avea alocate mai puţine ore ceea ce va permite evaluări sumative mai dese.

Proiectarea unităţilor de învăţare trebuie făcută astfel încât să nu constituie o supraîncărcare pentru elevi în încercarea lor de a asimila corespunzător conţinuturile programei fiind foarte importantă în asigurarea eficienţei demersului didactic. De asemenea proiectarea unei lecţii, după structura generală, însă cu particularităţile specifice fiecarei clase are un rol important în formarea competenţelor la elevi. În cazul în care se constată rămâneri în urmă ale elevilor, ar trebui acordat mai mult timp acelei etape a lecţiei ce vizează reactualizarea cunoştinţelor anterioare. Pentru aceasta se poate folosi o organizare grafică a ceea ce trebuie repetat.

Un alt aspect important pe care fiecare profesor ar trebui să-l urmărească în activitatea didactică centrată pe achiziţiile elevilor este dinamizarea învăţării prin metodele de învăţare. Se ştie că un elev reţine 10% din ceea ce citeşte, 20% din ceea ce aude, 30% din ceea ce vede şi aude în acelaşi timp, 80% din ceea ce spune şi 90% din ceea ce spune, făcând un lucru la care reflectează şi care îl interesează, ceea ce înseamnă că învăţarea devine eficientă doar atunci cînd îl punem pe elev să acţioneze.

Pentru elevi este suficient ca în cadrul unei ore să asculte explicaţiile profesorului sau să vadă o demonstraţie. Ar fi mult mai eficient dacă elevii ar participa activ la procesul de învăţare: discuţia, argumentarea, investigaţia, experimentul devin metode indispensabile pentru învăţarea eficientă şi de durată.

În ceea ce priveşte activitatea de evaluare a elevului de clasa a VIII-a, aceasta trebuie să vizeze atât progresul şcolar cât şi pregătirea pentru examenele naţionale. Din acest motiv profesorul trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: proiectarea unor teste de tipul celor propuse la examenele anterioare, proiectarea unor teste cuprinzând tipuri variate de itemi, pregătirea cognitivă şi afectivă a elevilor pentru susţinerea unui examen, aplicarea sistematică pe parcursul anului şcolar a tipurilor de teste menţionate anterior, analiza sistematică a rezultatelor obţinute, folosirea unor teste de autoevaluare ca modalitate de conştientizare a elevului asupra progreselor sale şcolare.

Prezint în continuare câteva sugestii menite să orienteze activitatea profesorului, astfel încât acesta să-i ajute pe elevi să rezolve cu succes diferite tipuri de teste aplicate în evaluarea curentă sau în condiţii de examen. Propunerile sunt organizate în pereche: dificultate întâmpinată – sugestii de remediere.

Elevii nu sunt familiarizaţi cu forma testului, cu modul de completare a răspunsului, cu utilizarea unor foi de răspuns. Daţi elevilor să exerseze rezolvarea a diferite tipuri de teste, cu tipuri variate de itemi. Pe parcursul clasei a VIII-a este necesar ca la sfârșitul unei unităţi de învăţare, ca şi la sfârşit de capitol, elevii să fie verificaţi printr-un test cuprinzând itemi standard în forme variate. Obişnuiţi-i pe elevi să utilizeze tehnica excluderii la itemii cu alegere multiplă.

Evaluarea prin teste îi poate face pe unii elevi să aibă impresia că trebuie să facă faţă unor cerinţe foarte înalte. Încurajaţi-i pe elevi să privească testul doar ca un mod de a arăta ceea ce au învăţat. Amintiţi-le elevilor să nu se necăjească dacă au întâlnit un item care nu le este familiar. Poate fi avantajos să sară peste acel item, să revină la el mai târziu, sau să încerce ghicirea soluţiei.

Elevii nu sunt pregătiţi mental şi/ sau fizic pentru a fi testaţi. Informaţi părinţii asupra condiţiilor testului. Încurajaţi-i pe părinţi să creeze copiilor o atmosferă de calm şi încredere în preajma testului şi să se asigure că aceştia s-au odihnit suficient. Asiguraţi-vă că elevii au toate materialele necesare pentru test (creion, gumă, riglă etc.) Nu daţi impresia că testul este mai important decât este în realitate. În această situaţie, elevii devin mult mai anxioşi şi stresaţi.

Majoritatea elevilor săvârşesc greşelile tipice. Analizaţi în mod continuu în clasă greşelile elevilor. Comentaţi aceste greşeli, atenţionaţi asupra condiţiilor de apariţie a lor şi asupra căilor de remediere. Atenţie! Propuneţi sistematic elevilor exerciţii capcană, în care trebuie identificată greşeala.

Limbajul sau vocabularul unui test standardizat pot crea elevilor dificultăţi. Folosiţi forme variate de exprimare pentru a reda o anumită sintagmă sau un anumit concept. Formulaţi periodic întrebările unor teste în limbaj standard, dar şi în limbaj uzual.

La obţinerea unor rezultate bune la evaluările naţionale conlucrează o multitudine de factori, o parte dintre ei fiind prezentaţi în lucrarea de faţă. Profesorul de matematică are libertatea de a alege şi aplica strategii de optimizare a pregătirii elevilor ţinând cont de specificul fiecărei clase, fiecărui elev în parte.

Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin, 2006, Pedagogie- ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi;
2. Cucoş, Constantin (coordonator), 2005, Psihopedagogia pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi;
3. www.proiecte.pmu.ro/document_library/.