Modalităţi de prevenire şi combatere a actelor de violenţă din şcoală

Doamnaaa…! M-a lovit! M-a înjurat! A spus un cuvânt urât!… De câte ori nu auzim aceste cuvinte pe parcursul unui an şcolar?! Asistăm, de obicei, aproape neputincioşi, mai ales în ultimii ani, la o creştere a agresivităţii, chiar în rândul şcolarilor de vârstă mică. Neastâmpărul, nerăbdarea, dorinţa de mişcare fac tot mai dificilă respectarea regulilor clasei. Neglijând aspectele teoretice, interesant este ce e de făcut concret, practic, încă de la debutul şcolarităţii.

Toţi avem în prezent clase numeroase, de câte 30 de elevi sau chiar mai mulţi. La un număr aşa de mare de elevi, la ciclul primar, este dificil şi anevoios de aplicat metode moderne de lucru, mai ales de urmărit munca în echipe şi realizarea cu succes a unor activităţi care implică această formă de organizare.

Ce este de făcut?

Iată câteva exemple din ceea ce am facut eu cu clasa mea, urmărind dezvoltarea personală prin prisma prevenirii şi combaterii violenţei în rândul şcolarilor de clasa I. Profitând de semnificaţia zilei de Dragobete – sau ne putem lega de orice altă zi, 1 Martie, Paşte, 1 Iunie etc. – am propus jocul „Cui ofer o inimioară?”

Fără să le spun ce am de gând, le-am oferi mai întâi şabloane, au desenat, au colorat şi apoi au decupat câte 3 inimioare, fiecare copil. Apoi au avut de ales, în secret, câte 3 nume ale unor colegi de clasă: câte un nume scris pe fiecare inimioară. Cei aleşi trebuie să aibă anumite calităţi: sunt prietenoşi, buni colegi, nu sunt supărăcioşi, sunt activi la ore, respectă regulile clasei şi regulamentul şcolar. Apoi, fiecare copil a oferit inimioarele celor ale căror nume erau scrise. ”Destinatarii” inimioarelor şi le-au pus în piept ca pe nişte broşe.

Rezultatul?!

Unii copii au primit foarte multe inimioare, având pieptul plin de „broşe”, iar doi dintre ei nu au primit nicio inimioară. Cine erau cei doi?… Erau elevii care deranjau tot timpul pe ceilalţi, cei care puneau piedici altora, vorbeau urât, jigneau… şi multe altele din acestea.

La sfârşitul jocului, cei doi erau foarte trişti. Agresivitatea dispăruse, dezamăgirea era mare! L-am întrebat pe A. dacă înţelege ce s-a întâmplat, din ce cauză nu a primit nicio inimioară. Roşu la faţă, cu ochii în pământ şi cu glas moale, mi-a şoptit… într-un final: „Pentru că sunt rău şi bat copiii!”. De ce îi baţi?… dar întrebarea a rămas fără răspuns. Totuşi a venit şi mi-a şoptit la ureche: „N-am să-i mai bat!”

Au trecut aproximativ două luni, iar A. nu a mai creat probleme de violenţă fizică, dar mai are multe de corectat în comportament: atenția la ore (de multe ori), uneori vocabularul („mai scapă” câte un cuvânt… care nu ar trebui folosit de copii). Este foarte adevărat că familiile acestor elevi sunt alături de profesorii clasei, „tragem la acelaşi jug, în aceeaşi direcţie”. Eforturile unite profesori-părinţi au dus şi duc mai repede la succes!

Un alt exemplu practic a fost punerea în scenă a unei piese de teatru. Elevii de la clasa I B au pus în scenă piesa “Pumnul nu te face mare”, piesa a fost luată şi  adaptată de pe didactic.ro. Piesa a fost  jucată pe 7 decembrie 2015, în cadrul Olimpiadelor Kaufland, iar pe 17 decembrie 2015 în cadrul Comisiei pentru prevenirea şi cobaterea violenţei în şcoală. Cu această ocazie, copiii s-au distrat datorită rolurilor, cât şi talentului colegilor care au interpretat rolurile.

Rezultatele?

Copiii au aflat, într-un cadru atractiv vârstei lor, că violenţa fizica şi/sau verbală nu aduce nimic bun, din contră, ea deteriorează relaţiile dintre ei. Colegii dintr-o clasă, dintr-o şcoală trebuie să fie uniţi, să aibă relaţii de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc.

Pentru că acord o importanţă deosebită relaţiilor de colaborare dintre elevi, în cadrul Olimpiadelor Kaufland am pregătit mai multe proiecte inovative și soluţii practice. După ce,  în prealabil, am organizat o sesiune de comunicări pe tema soluţii practice, elevii clasei I B au propus spre realizare proiectul inovativ: “Cum să dăm viaţă borcanelor din cămară?” Activitatea a avut 2 părţi: în prima parte, copiii s-au împărţit pe echipe şi au strâns borcanele, stabilind ce vor lucra, iar în a doua parte, au lucrat efectiv la clasă. S-au format 7 echipe de 3-5 membri. Au avut următoarele responsabilităţi: 1 elev a stabilit obiectul pe care îl vor lucra, un altul a decis finalizarea lui, iar al treilea/ al patrulea a demonstrat utilitatea.
Echipa 1: a realizat mini-sera de flori
Echipa 2: acvariul cu peşti
Echipa 3: “sporul casei” în tricolor
Echipa 4: veioza şi suportul de lumânare
Echipa 5: vaze pictate pentru flori
Echipa 6: suportul pentru periile de păr
Echipa 7: solniţa pentru sare, solniţa pentru piper
Copiii s-au distrat, deoarece au lucrat în colaborare, au pictat şi au demonstrat utilitatea obiectelor realizate.

Concluzie

Pot spune că, la sfârşitul clasei I, după nici măcar un an de muncă educativă la acest colectiv de elevi (în clasa pregătitoare au avut altă învăţătoare), am o clasă fără “probleme”  de disciplină, fără violenţă, îndeosebi violenţă fizică, dar… mai este de “lucrat” la nerăbdare, neastâmpăr, şuşoteli (uneori)…căci “suntem mici şi avem timp să ne îndreptăm!” Interacţiunea individ-mediu şcolar are o mare importanţă în demersul educativ, iar mediul şcolar trebuie să ofere toate condiţiile necesare bunei desfăşurări ale activităţii didactice, astfel încât ambianţa educaţională din cadrul şcolii să fie una propice dezvoltării elevilor.

Unul dintre factorii care poate afecta comunicarea şi relaţiile ce se stabilesc în acest mediu este violenţa şcolară. „A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în actul educaţional”, spune Dardel Jaouadi. Acest lucru este esenţial pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale, care au ca scop formarea de personalităţi armonioase, active şi creatoare, în concordanţă cu cerinţele individuale şi sociale.

Bibliografie:
– Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei & UNICEF. „Violenţa în şcoală”. Bucureşti, 2005.
– Ferreol, Gilles & Adrian Neculau. Violenţa. Aspecte psihosociale. Iaşi, Editura Polirom.