Procrastinarea în rândul elevilor: 10 pași pentru înțelegerea și prevenirea fenomenului

Procrastinarea, deși un fenomen extrem de răspândit, pare să fie o variabilă mai degrabă ignorată de noi, cadrele didactice, în demersul nostru de a ajuta elevii să își atingă adevăratul potențial. Lucrarea de față își propune să clarifice conceptul și să creioneze cadrelor didactice 10 pași prin care își pot ajuta elevii să depășească tendința lor de amânare a sarcinilor.

Termenul de procrastinare provine din latinescul „procrastinare” şi înseamnă amânare, întârziere, extindere, a lăsa pe mai târziu iniţierea unor sarcini. Procrastinarea este un comportament irațional de amânarea a sarcinilor, de înlocuire a activităţilor prioritare cu activităţi mai puţin urgente. Acest fenomen poate fi temporar sau permanent şi poate fi definit din două perspective: (a) comportamentală, ca fiind un act concret de amânare a unei sarcini și (b) cognitivă, ca fiind o amânarea a deciziilor (Rosario et al, 2009).

Credinţa că „mâine” sau „mai târziu” este timp pentru a se realiza activităţile specifice şcolii nu este altceva decât un impediment major în drumul spre succes. Mulți elevi au  folosit cel puţin o dată această strategie de amânare, pornind la drum cu diverse raţionalizări pentru a se convinge că este în regulă să „laşi pe mai târziu”. Finalitatea este previzibilă: în cea mai mare parte, realizarea grăbită a activităţilor şcolare duce la un proces superficial de învăţare ceea se concretizează în rezultate sub potențial sau chiar eșec școlar.

Procrastinarea are efecte negative atât asupra rezultatelor școlare cât și asupra stării generale a elevului în sensul că acei elevi care procrastinează pot resimți frustrare, vină, stres sau anxietate.

Pentru a putea aborda corect situațiile de acest tip la nivelul clasei, vom face distincţia între procrastinarea decizională procrastinare evitantă  şi procrastinarea pe baza stimulării (Ferrari, 1992, apud Blunt, 1998). Analizând cauzele din spatele acestui comportament, putem identifica și o sere de strategii pe care profesorul le poate aplica la clasă pentru e preveni apariția procrastinării în rândul elevilor săi.

• Procrastinarea bazată pe stimulare (arousal procrastination) se referă la acel comportament de amânare ce îşi are originea în motivaţia elevului de a îşi creşte starea fiziologică și psihologică de stimulare intensă determinată de lucrul contra-timp. Senzaţia născută din sarcina realizată în ultimul minut este o recompensă în sine pentru indivizi, aceştia căutând moduri în care să resimtă trăirea, asemenea adrenalinei, cât mai des. Unui astfel de elev trebuie să i se construiască motivația intrinsecă pentru sarcinile propuse. Ajută foarte mult să cunoască implicațiile practice ale activității pe care o desfășoară. La nivelul clasei pot fi organizate mici concursuri care să-i satisfacă nevoia de emoție puternică.

• Procrastinarea evitantă (avoidant procrastination) descrie un comportament de amânare ce este caracteristic elevilor care încearcă, conștienent sau inconștient, să îşi protejeze stima de sine. Amânarea devine astfel scuze pentru eventualul eşec cu care ar putea să se confrunte. Mai exact, stima de sine este protejată în acest context în care un determinat extern (nu m-am pregătit la timp/ nu am mai avut destul de mult timp la dispoziție) devine cauza eșecului și nu un determinat intern (nu am înțeles informația predată/ este greu pentru mine să învăț asta). Cu un astfel de elev se lucrează făcând o prioritate din valorizarea lui. Se oferă feedback personalizat, se normalizează eroarea și se apreciază fiecare context în care elevul depune un efort real, indiferent de corectitudinea produsului final.

• Procrastinarea decizională (decisional procrastination) este o formă a procrastinării ce conţine, pe de o parte, credinţa individului că este incapabil să ia o decizie corectă iar, pe de altă parte, un oarecare nivel de pesimism cu privire la corectitudinea deciziei luate. Elevul evită să se pronunţe în luarea deciziilor legate de sarcină deoarece se teme cu privire la capacitatea sa de a lua decizii corecte.  În acest context, discuția cu părintele sau analiza atentă a istoricului familial pot ajuta profesorul să aleagă strategia corectă de acțiune, făcând echipă cu parintele copilului. Valorizarea și crearea unor oportunități în care elevul se simte responsabilizat pot ajuta enorm la schimbarea gândurilor negative cu privire la sine.

Procrastinarea poate avea și alte cauze precum lipsa motivației pentru învățare, lipsa abilităților necesare realizării sarcinilor școlare, abilități scăzute ale managementului timpului, teama de eșec, frica de succes, lipsa de interes pentru materia în sine, lipsa abilităților de luare a deciziilor, rebeliune sau rezistență, impulsivitate, influența negativă a colegilor (Bojuwoye, 2019).

Ce putem face pentru elevii noștri?

1. Învățați elevii cum pot împărți un proiect mare în părți mai mici, ușor de urmat; fiecare pas atins va hrăni nevoia de competență a elevului și va juca rol în construirea încrederii în forțele proprii;
2. Faceți apel la ariile de interes ale elevilor, folosiți exemple raportate la pasiunile și curiozitățile lor reale; ajutați-i să înțeleagă aspectele practice ale materiei predate.
3. Asigurați-vă că fiecare elev își cunoaște stilul de învățare potrivit. Apelați la consilierul școlar pentru teste specifice pentru a avea un tablou al clasei, din perspectiva stilurilor de învățare;
4. Întăriți încrederea în sine a elevilor prin feedback personalizat. În acest sens, nu este de ajuns să felicităm elevul pentru un lucru făcut ci e necesar să explicăm exact ce anume a făcut bine pentru a încuraja repetarea acelui comortament;
5. Pregătiți un plan de recompensă, potrivit vârstei și nevoilor copilului: aprecieri, încurajări, fețe zâmbitoare, minute de pauză, timp bonus la un test, etc.
6.  Povestiți-le elevilor despre importanța unui spațiu de studiu care să invite la concentrare, atenție și învățare. Oferiți puncte bonus pentru elevi care dovedesc, prin fotografii, că și-au organizat spațiul de lucru;
7. Promovați ideea unui ritm  de viață care favorizează învățarea: somn suficient, mâncare sănătoasă, sport etc.;
8. Sprijiniți-vă elevi în demersul lor de a stabili obiective SMART. Ajutați-i să înțeleagă că un obiectiv prea mare poate copleși și rămâne adesea abandonat în timp ce obiectivele măsurabile pot fi mai ușor vizualizate și atinse;
9.  Folosiți metafore pentru a ajuta elevii să înțeleagă procrastinarea.  Îi puteți invita chiar să deseneze procrastinarea și să vizualizeze o manieră în care să învingă această tendință. Invitați-i să găsească proverbe potrivite acestui comportament;
10. Stabiliți un interval de timp în care e ok să amâne sarcina (de exemplu maxim 5 minute de pauză până începi, fără amânări ulterioare).

„Amânarea este un hoţ de timp.”  – John Dos Passos

Bibliografie
• Bojuwoye, O. (2019). Causes of Academic Procrastination Among High School Pupils with Learning Disabilities in Ilorin, Kwara State, Nigeria.
• Rosario, P., Costa, M., Nunez, J, C., Gonzalez- Pienda, J., Solono, Papula., & Valle, Antonio, 2009, Academic Procrastination: Associations with Personal, School, and Family variables. The Spanish Journal of Psychology, 12 (1):118-127.
• Blunt A., 1998, Task Aversiveness and Procrastination: A Multi-Dimensional Approach to Task Aversiveness Across Stages of Personal Projects, Masters Thesis submitted to the Faculty of Graduate Studies and Research
• www.oxfordlearning.com