Profilul psihosocial al clasei: sociomatricea și sociograma

Plecând de la importanța cunoașterii profilului psihosocial al clasei de elevi în procesul didactic, am prezentat câteva noțiuni teoretice de realizare a sociogramelor, dar și un exemplu practic realizat într-un liceu teoretic, la clasa a X-a, pe un grup format din 10 elevi.

Profilul psihologic nu reprezintă o metodă propriu-zisă de investigare, ci este o metodă de reprezentare grafică a rezultatelor unor măsurători, utilizând diferite probe, pe un subiect sau pe un eşantion de subiecţi. Acesta are menirea de a vizualiza performanţele obţinute de un individ la un set de probe. Profilul psihologic oferă o imagine globală foarte precisă asupra nivelului de dezvoltare a diferitelor funcţii psihice ale individului.

La fel se poate proceda însă şi în cazul grupului. Mai întâi este necesară stabilirea acelor particularităţi ale grupului care urmează a fi măsurate şi apoi vizualizate sub forma profilului. Acestea se transformă în întrebări ce vor fi adresate membrilor grupului. Întrebărilor li se ataşează o unitate de măsură a acelor proprietăţi (de exemplu, o scală de tip Likert).

Metoda oferă informaţii despre orientarea generală, pozitivă sau negativă, a proprietăţilor grupului, despre măsura în care fiecare proprietate este dezvoltată în grup, indică atât cauzele probabile ale unei situaţii de grup, cât şi unele efecte ce s-ar putea obţine. După colectarea răspunsurilor se realizează sociomatricea şi sociograma.

Sociomatricea reprezintă un tabel cu dublă intrare, în care sunt consemnate toate alegerile sau respingerile emise şi primite de fiecare.

Sociograma reprezintă redarea grafică a relaţiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupului. Aceasta poate fi individuală (redă situaţia relaţiilor afective ale unui singur membru al grupului) şi colectivă (redă relaţiile dintre toţi membrii grupului). Socigrama colectivă este uzual redată sub forma unor cercuri concentrice (5), pe care sunt plasaţi membrii grupului (simbolizaţi prin cercuri mai mici) în funcţie de statutul lor preferenţial, relaţiile dintre ei fiind reprezentate prin săgeţi.

Pe baza datelor oferite de testul sociometric, se pot afla: locul individului în cadrul grupului, expansivitatea sa afectivă (câte alegeri face din grup, în condiţiile în care nu este limitat numărul de alegeri), gradul în care preferinţele unui subiect sunt cunoscute de ceilalţi membri ai grupului (transparenţa relaţiilor), gradul în care un subiect confirmă exact toate alegerile emise de toţi ceilalţi membri (transpătrunderea relaţiilor), disonanţa sociometrică (diferenţa dintre alegerea sociometrică şi autopercepţia sociometrică), tipurile de relaţii dintre membrii grupului, reciprocitatea sau unilateralitatea relaţiilor, poziţia la nivel informal a liderului formal, liderul informal, gradul de centralizare a grupului (în grupurile centralizate, un număr mic de membri sunt preferaţi de mulţi alţi membri, în timp ce grupurile descentralizate nu au membri foarte populari), subgrupurile informale (clici sau bisericuţe) şi relaţiile dintre ele, coeziunea grupului.

De exemplu, un test aplicat elevilor la  clasa a X-a, la un  liceu teoretic în care s-au folosit două întrebări, una de atragere și alta de respingere (Dacă ai avea de făcut o temă împreună cu un coleg, pe care l-ai alege?/ Dacă ai avea de făcut o temă  cu un coleg, pe care nu l-ai alege?), va duce la realizarea următoarei sociomatrice, respectiv sociograme:

Bibliografie:
Cristea, D. (2001). Tratat de psihologie socială. Bucureşti: ProTransilvania.
Forsyth, D. R. (2010). Group dynamics (5th ed.). Belmont: Wadsworth, Cengage Learning.
Neculau, A. (2007). Dinamica grupului şi a echipei. Iaşi: Polirom.
Pennington, D. C. (2002). The Social Psychology of Behaviour in Small Groups. Hove: Psychology Press.