Proiectul tematic în cadrul limbilor străine – limba franceză

Proiectul tematic a fost văzut ca un tip de demers centrat pe rezultare de produse-artefacte.
El reprezintă mai mult decât atât. Este, în fapt, o sumă de etape, de ancorare în procesul de învăţare din clasă, de aplicare a unor cunoştinţe pentru dezvoltarea mai multor tipuri de competenţe: a învăţa să înveţi, „learning by doing”, a comunica cu ceilalţi, a lua cele mai bune decizii, a accepta cele mai bune idei chiar dacă acestea nu sunt ale tale.

Proiectul tematic sau învăţarea prin proiecte – project based learning – este tipul de demers didactic cu multiple funcţii psihopedagogice:

1. prima este aceea de a pune elevii- formabilii să lucreze împreună, realizându- se astfel o comunicare interumană, negociere, acceptare;
2. a doua este aceea de a corela activităţile proiectului cu activităţile de la ora de curs şi de a le subsuma competenţelor specifice prevăzute de programa şcolară pentru limba franceză;
3. a treia este aceea de a pune elevii în diferite situaţii şi contexte favorabile comunicării: căutare de informaţii, sortare de informaţii, punerea împreună a informaţiilor şi într- o formă coerentă;
4. dezvoltarea uneia din cele opt competenţe cheie europene: a învăţa să înveţi, dar şi a principiul pedagogic dezvoltat de John Dewey, „learning by doing”- „a învăţa făcând”/ învăţarea prin acţiune.

Pornind de la aceste premise, am demarat un demers didactic de tipul acesta încă din anul şcolar anterior (2012- 2013).

Ce îşi propunea demersul didactic? Să coreleze tot timpul activitatea de la clasă cu activitatea din cadrul proiectului, să dezvolte la elevi spiritul critic şi alegerea celor mai bune soluţii şi să utilizeze ancorelor clasei pentru dezvoltarea proiectului şi pentru o învăţare de profunzime.

Proiectul tematic era organizat pe baza tematicii din programă şi reflectată în planificarea calendarisitică. Elevii erau organizaţi în grupe de lucru, pe culori. Proiectul răspundea cerinţelor elevilor şi în concordanţă cu universul lor imediat, era structurat pe etape, astfel că existau produse incipiente: idei, sugestii, produse intermediare comunicate atât oral, cât şi în scris sub diverse forme: imagini, text, produse finale- tot ceea ce au lucrat împreună, pus într- o formă coerentă şi accesibilă tuturor.

Proiectul tematic ajungea în această fază a fi evaluat în trei moduri: de cei care l- au creat, autoevaluare, de ceilalţi- evaluare colegială, dar şi de cel care i- a consiliat, respectiv magister. Grila de evaluare era aceeaşi pentru toate cele trei tipuri de evaluare şi comunicată încă de la începutul proiectului, sau mai bine- zis al unităţii de învăţare, pentru că fiecare proiect tematic se întindea pe parcursul unei unităţi de învăţare.

Ce a fost şi continuă să fie productiv în urma acestui tip de demers didactic: în primul rând, am răsturnat mitul că proiectul sau învăţarea prin proiecte reprezintă doar expunerea de produse, i- am învăţat pe elevi, indirect, să înveţe să comunice între ei, într- un mod eficient, să- şi accepte ideile, să racordeze ideile proiectului la învăţarea din clasă şi nu numai, am adaptat proiectul la contexte comunicaţionale favorabile elevilor. De asemenea, elevii au fost puşi în situaţii de comunicare în limba franceză pe tot parcursul proiectului.

Concluzionez prin constatarea că proiectul este mai mult decât o expunere de produse- artefacte, este, de fapt, o formă de învăţare autonomă, o învăţare care favorizează contexte comunicaţionale şi cooperarea între elevi. Elevii sunt cei care vin acum cu idei de proiecte în funcţie de tema propusă de programa şcolară.