Promovarea interdisciplinarității în învățământ – percepții și perspective ale cadrelor didactice

Obiectivul principal al acestui demers este cel de investigare a problematicii interdisciplinarităţii aşa cum apare aceasta în percepţia cadrelor didactice care găsesc (sau ar trebui) modalităţi specifice de aplicare a interdisciplinarităţii în educaţie. Pentru aceasta, am încercat să realizăm o radiografie a caracteristicilor teoretice şi investigative aşa cum apar în documentele şi cercetările din literatura de specialitate consultată. Reperele care fundamentează demersul investigativ demonstrează că interdisciplinaritatea nu este numai un concept teoretic, ci este un domeniu căruia practicienii din domeniul educaţional i-au găsit aplicaţii viabile.

1. Rolul interdisciplinarităţii în educaţie – consideraţii generale

Tendinţa spre unitate în cunoaştere nu este nouă, rădăcinile ei pot fi căutate în chiar totalităţile nediferenţiate ale cunoaşterii prin intermediul miturilor. Pe măsura ce procesul de reflectare a lumii câştigă tot mai mult sub aspectul problematicii, al metodologiei, al gradelor de adevăr, eforturile de subliniere a unităţii s-au păstrat.

Interdisciplinaritatea a devenit un principiu pentru selecţionarea şi organizarea conţinuturilor învăţământului. Ea conduce la economie de timp întrucât diminuează supraîncărcarea elevilor. Elevii descoperă şi percep unitatea lumii în diversitate prin preluare, precizare, aplicarea conceptelor şi, prin repetiţii, ei descoperă că lumea este populată de sisteme şi subsisteme. Problema interdisciplinarităţii a redevenit actuală prin explozia informaţională a diferitelor ramuri ale ştiinţelor ce oferă oportunităţi semnificative pentru conexiuni, concepte comune, aplicaţii complementare, dezvoltarea gândirii critice a elevilor şi a curiozităţilor epistemologice. Percepând unitatea lumii şi ceea ce numim „problematica lumii contemporane“, elevii vor identifica mai bine specificitatea domeniilor şi a disciplinelor, pragmatismul achiziţiilor pentru propria lor devenire şi pentru educaţia ştiinţifică.

În opinia lui G. Văideanu, interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi metodologic”.

Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o gândire integratoare. In pofida rezervelor sau disputelor epistemologice, în ştiinţa contemporană s-a declanşat un proces real de căutare a unităţii, a unei paradigme unificatoare.

În investigaţiile realizate am încercat să măsurăm cum este perceput procesul de integrare al conţinuturilor din perspectiva cadrelor didactice din învăţământul primar.

2. Scopul cercetării

Cercetarea de faţă încearcă să investigheze care sunt percepţiile cadrelor didactice privind câteva aspecte ale aplicării principiilor interdisciplinarităţii. Obiectivul fundamental al prezentei cercetări a constat în sondarea procesului de aplicare al interdisciplinarităţii pe o serie de componente precum: cunoaşterea conceptului, motivaţia căutării datelor despre acest concept, proiectarea activităţilor interdisciplinare, eficienţa interdisciplinarităţii în învăţământul primar, percepţia asupra utilizării interdisciplinarităţii pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor şi percepţia conexiunilor cu finalităţile educaţiei. De asemenea, ne-am propus să aflăm dacă aceste percepţii sunt influenţate de vârsta respondenţilor, de gradul didactic si de mediul de rezidenţă al acestora.

3. Obiective

Principalele obiective ale demersului experimental au fost:

• Identificarea percepţiei cadrelor didactice asupra cunoaşterii conceptului de interdisciplinaritate;
• Analiza datelor legate de motivaţia de a căuta informaţii despre interdisciplinaritate;
• Identificarea percepţiei asupra interdisciplinarităţii aplicate în lecţiile la care au asistat cadrele didactice;
• Analiza datelor referitoare la posibilităţile de proiectare bazate pe demersuri interdisciplinare;
• Interpretarea datelor privind rolul şi eficienţa interdisciplinarităţii.

4. Ipoteze de cercetare

Ipoteza 1. Există diferenţe între percepţia celor cu definitivat în ceea ce priveşte cunoaşterea conceptului de interdisciplinaritate şi cei cu gradul I.
Ipoteza 2. Există diferenţe în ceea ce priveşte percepţia asupra frecvenţei de proiectare a demersurilor in manieră interdisciplinară între cei care au un grad didactic şi cei care au definitivatul.
Ipoteza 3. Există diferenţe în ceea ce priveşte căutarea informaţiilor despre interdisciplinaritate în funcţie de mediul de rezidenţă.
Ipoteza 4. Există diferenţe în ceea ce priveşte folosirea interdisciplinarităţii şi mediul în care lucrează cadrele didactice.

5. Metodologie

Cercetarea s-a desfăşurat pe un lot de 56 de cadre didactice. Diferenţiat după variabila gen, lotul de subiecţi conţine 4 de subiecţi de gen masculin şi 52 de subiecţi de gen feminin.

Diferenţiat după variabila vârstă, lotul de subiecţi conţine:6 cadre didactice care au vârsta între 20-30 ani, 42 cadre didactice cu vârsta între 30-40 ani,  4 cadre didactice cu vârsta între 40-50 ani, 4 cadre didactice cu vârsta peste 50 de ani. După variabila grad didactic, lotul de subiecţi are în componenţă 14 cadre didactice care au definitivat, 24 care au gradul II şi 18 cadre didactice cu gradul didactic I.

Variabile dependente:

• Percepţia asupra cunoaşterii conceptului de interdisciplinaritate;
• Motivaţia de a căuta informaţii despre interdisciplinaritate;
• Percepţia asupra interdisciplinarităţii aplicate în lecţiile la care au asistat cadrele didactice;
• Reprezentarea asupra posibilităţile de proiectare bazate pe demersuri interdisciplinare;
• Rolul şi eficienţa interdisciplinarităţii.

Variabile independente:

• Vârsta: 4 categorii: între 20 şi 30 ani, 30 şi 40 ani, între 40 şi 50 ani şi peste 50 ani;
• Gradul didactic: trei categorii: definitivat, gradul II şi gradul I;
• Gen, două categorii: masculin, feminin.

Cercetarea privind modalităţile de integrare ale conţinuturilor în practica educativă s-a realizat pe baza administrării unui chestionar lotului de subiecţi descris mai sus. Chestionarul a fost construit din 10 itemi. Itemii au 3 variante de răspuns: foarte mult, mult, puţin sau de multe ori, de puţine ori sau deloc. Itemii din acest chestionar fac referire la obţinerea de date privind:

• Percepţia cadrelor didactice asupra cunoaşterii conceptului de interdisciplinaritate;
• Date legate de motivaţia de a căuta informaţii despre interdisciplinaritate;
• Percepţiei asupra interdisciplinarităţii aplicate în lecţiile la care au asistat cadrele didactice;
• Date referitoare la posibilităţile de proiectare bazate pe demersuri interdisciplinare;
• Date referitoare la eficienţa interdisciplinarităţii;
• Informaţii despre rolul interdisciplinarităţii în cunoaşterea realităţii;
• Informaţii privind utilizarea interdisciplinarităţii cu scopul de a creşte gradul de atenţie al copiilor.

Chestionarele au fost aplicate cu ocazia unor întâlniri ale cadrelor didactice din mediul preuniversitar. Au fost aplicate mai multe chestionare dintre acestea 56 fiind valide. Subiecţii au fost informaţi în legătură cu utilitatea şi finalitatea cercetării şi au fost rugaţi să participe la experiment. Subiecţilor li s-a asigurat confidenţialitatea răspunsurilor.

6. Rezultate şi interpretări

Ipoteza 1. Există diferenţe între percepţia celor cu definitivat în ceea ce priveşte cunoaşterea conceptului de interdisciplinaritate şi cei cu gradul I.  Se constată că, între cadrele didactice care au definitivat şi cei care au gradul I, există o diferenţă semnificativă între percepţiile acestora (t (56)=1,936, p=0,047) asupra cunoaşterii conceptului de interdisciplinaritate. Putem observa că diferenţa dintre medii (media definitivat = 2,00, iar media gradul I = 1,77) indică faptul că cei care au mai multă experienţă didactică şi sunt preocupaţi de dezvoltarea lor profesională cunosc mai multe informaţii legate de acest concept.

Aceasta ne conduce la ideea că ar trebui să fie prezentate mai multe informaţii atât în formarea iniţială cât şi în cea continuă elemente teoretice şi aplicative din domeniul interdisciplinarităţii.

Ipoteza 2. Există diferenţe în ceea ce priveşte percepţia asupra frecvenţei de proiectare a demersurilor in manieră interdisciplinară între cei care au un grad didactic şi cei care au definitivatul. Această ipoteză a fost infirmată pragul de semnificaţie fiind peste 0,05.

Aceasta înseamnă că la nivelul proiectării din perspectivă interdisciplinară nu există diferenţe între cei care au mai multă experienţă şi au gradul didactic I şi cei care au mai puţină experienţă şi au definitivatul. Probabil că la nivel teoretic percepţia cadrelor didactice este aceea că proiectează conţinuturile în mod interdisciplinar. Cadrele didactice care au făcut parte din lotul de subiecţi au răspuns, într-o mare măsură că utilizează proiectarea interdisciplinară.

Ipoteza 3. Există diferenţe în ceea ce priveşte căutarea informaţiilor despre interdisciplinaritate în funcţie de mediul de rezidenţă. Am putut constata că diferenţa mediilor obţinute în urma prelucrării răspunsurilor este semnificativă (p=0,001 şi diferenţa dintre medii =0,41)

Aceasta înseamnă că educatorii care lucrează în mediul urban au tendinţa de a căuta mai mult informaţii despre interdisciplinaritate. Probabil că acest fapt ar putea fi explicat prin numărul mare de cursuri de formare continuă la care participă cei din şcolile din mediul urban, dar şi eforturilor de a cerceta felurite subiecte cu scopul de a scrie publicaţii (mult mai mare pentru cei din mediul urban). De asemenea, am putut constata în urma analizelor statistice (Corelaţia Pearson) că există o legătură puternică pozitivă (r(54)= 0,342 şi p=0,01) între cei care caută informaţii despre interdisciplinaritate şi cei care proiectează în acest fel. Cadrele didactice care sunt motivate să caute informaţii despre acest subiect sunt şi cele care ţin cont de acestea atunci când proiectează demersurile didactice.

Ipoteza 4. Există diferenţe în ceea ce priveşte folosirea interdisciplinarităţii şi mediul în care lucrează cadrele didactice. Această ipoteză este şi ea confirmată. Putem afirma că, pentru lotul de subiecţi investigat, utilizarea interdisciplinarităţii depinde semnificativ de mediul de rezidenţă al respondenţilor ( t(2,06) şi p =0,043). Cadrele didactice din mediul urban consideră că interdisciplinaritatea este mult mai eficientă decât cei din mediul rural.

7. Concluziile demersurilor investigative

Cercetarea de faţă a urmărit să analizeze în ce măsură este cunoscută şi percepută ca fiind eficientă utilizarea demersurilor interdisciplinare. Rezultatele obţinute confirmă trei din cele patru ipoteze lansate.

Astfel, putem afirma că interdisciplinaritatea este un fenomen cunoscut mai ales de către cei care au o vechime mai mare la catedră, dar şi care locuiesc în mediul urban.

Totodată, cadrele didactice din mediul urban caută mai mult informaţii despre noile abordări interdisciplinare decât cei care sunt în mediul rural.  În schimb, cei care au definitivatul faţă de cei care au gradul I nu au abordări semnificativ diferite pentru proiectarea didactică interdisciplinară.

8. Limitele cercetării, direcţii posibile de dezvoltare

O primă limită ar fi dată de construirea chestionarului prin care am cules datele.  Am avut numai itemi obiectivi care au adus un plus de informaţii asupra reprezentărilor legate se subiectul cercetat, dar au şi dezavantajul de a îngrădi posibilităţile de a răspunde ale celor intervievaţi. De asemenea, numărul de răspunsuri posibile a fost relativ limitat, au avut un număr de trei posibilităţi de ales.

O a doua limită posibilă este dată de faptul că lotul investigat ar fi fost necesar să fie mai cuprinzător şi mai divers (de la mai multe tipuri de cadre didactice şi din mai multe judeţe sau tipuri de şcoli din  zona sau din ţară).

Ca viitoare direcţii de analiză, am dori să sondăm alte aspecte ale eficienţei şi aplicării proiectării interdisciplinare, precum:
Posibilitatea ca această „cultură a transferurilor interdisciplinare” să fie realizată în timpul formării iniţiale ale cadrelor didactice sau în formarea continuă;
Corelarea datelor cu informaţiile obţinute la chestionare cu alte cercetări şi instrumente care să valideze rezultatele.
Ne exprimăm speranţa ca în următoarele noastre demersuri investigative să subliniem eficacitatea şi aplicabilitatea multiplelor posibilităţi ale acestui domeniu.