Regulile și managementul clasei de elevi

Omul este o ființă socială, iar mediul social în care acționează este grupul. El trăiește în diferite colective: familie, echipă de lucru, prieteni, colectiv școlar etc. Influențele mediului său de trai și ale celui de lângă el îl pun în ipostaza de a comunica, de a simți, de a procesa informațiile, de a le prelucra valorificând experiența proprie. Pentru menținerea unui echilibru în ceea ce privește socializarea, este nevoie de  educație.
Integrarea elevului în grup are un rol în maximizarea reușitei, în structurarea unui mediu educațional optim, dar și în controlul comportamentelor – astfel, managementul clasei de elevi reprezintă un factor condițional al unei educații de calitate.

Apartenența la diverse structuri sociale – grupuri, comunități – constituie o punte între om și societate, prin faptul că presupune un transfer de valori, dar și prin scopul de integrare socială a omului și de formare și dezvoltare a personalității. Funcționalitatea unui ansamblu de indivizi este condiționată de organizare, coeziune, afirmarea valorilor morale, climat, personalitate, cât și de interrelații formate în interiorul acestuia. Pentru realizarea scopului comun, într-un grup este nevoie de comunicare și disciplină.

Comunicarea în familie, în școală, în comunitate, la serviciu și în orice alt context reprezintă totul, deoarece, comunicând celorlalți, putem influența sau accepta influențe, informa sau să ne informăm, putem crea condiții, reacționa la diverse situații sau putem provoca reacții prin formele ei nonverbală, paraverbală și verbală.

Disciplina este baza educației. Atât educația, cât și disciplina presupun acceptarea și respectarea unor cerințe, reguli pentru asigurarea ordinii în activitățile propuse, în hotărâri, decizii, opțiuni asumate. Cerințele și regulile îl fac pe om responsabil de propriile acțiuni, decizii. Regulile au rol în maximizarea reușitei, în structurarea unui mediu educațional optim, dar și în controlul comportamentelor. Ele sunt imprimate încă din primele luni ale vieții și respectate până la sfârșitul ei. Copilul le dobândește încă din copilărie, însă pentru a le cunoaște, pentru a le înțelege și pentru a și le însuși, el trece prin sistemul de școlarizare.

Școala, ca instituție, are un rol important pentru societate, acesta constând în pregătirea tinerii generații. Integrarea copilului în școală îl sensibilizează pentru a stabili, interacționa și întreține relații cu ceilalți, fiind în același timp și un remediu în combaterea singurătății. Pentru îndeplinirea finalităților pe care școala și le asumă, este necesar ca activitățile să se desfășoare conform unor norme, reguli. La nivelul școlii, regulile sunt incluse într-un regulament, în cadrul căruia sunt clarificate noțiunile de drepturi și îndatoriri civice, de respect, de patriotism, de prietenie, de democrație etc. Regulile vizează comportamentul pe holuri, pe terenul de joacă etc., înainte și după școală. Însă, pentru stabilirea comportamentelor dezirabile la nivelul școlii, trebuie să se procedeze într-un mod analog cu cel utilizat pentru stabilirea regulamentului de comportare în sala de clasă. Regulile permit controlul comportamentelor din situațiile inopinate, ce pot prezenta un pericol pentru climat, cât și pentru siguranța clasei, dar și a membrilor acesteia. Însă rolul principal al acestora este de a contribui la formarea și dezvoltarea unei personalități armonioase și a unui comportament adecvat pentru integrarea în societate.

Managementul clasei de elevi reprezintă un factor condițional al unei educații de calitate. Managementul clasei de elevi implică raportarea la structura dimensională a acesteia. Astfel, dimensiunea normativă prevede o acțiune, care se fundamentează pe baza unor principii, norme, legi, acestea asigurând orientarea demersului respectiv din clasa de elevi; dimensiunea psihologică  presupune cunoașterea, respectarea și exploatarea particularităților individuale din punct de vedere psihologic; dimensiunea socială – clasa de elevi este mediul unde copilul interacționează, își formează relații, este spațiul social unde își poate afirma valorile; dimensiunea operațională – problematica teoretică a dimensiunii normative este transpusă în dimensiunea operațională, adică în practică; dimensiunea ergonomică – pentru ca educabilii și educatorii să aibă acces la toate informațiile care sunt prezentate și expuse în mediul școlar, clasa trebuie să dispună de o structură ergonomică; dimensiunea inovatoare – managementul clasei de elevi implică un set de corecții aduse mereu activităților instructiv-educative, pentru optimizarea interacțiunilor și a deciziilor adoptate în acest spațiu.

Raportându-se la aceste aspecte, educatorul-manager îi îndrumă, îi dirijează pe elevi în parcursuri de cunoaștere, le cultivă aspirațiile pentru valorile morale, astfel stimulându-le și formându-le comportamentul, printr-o organizare riguroasă, ce implică reguli de ordin moral și social. Managementul clasei de elevi, respectiv stilul managerial adoptat de cadrul didactic, determină funcționalitatea sistemului organizatoric al clasei, relațiile dintre școlari, climatul afectiv, dar și de gradul de implicare a elevilor în procesele decizionale, în viața grupului.

Grupul îndeplinește un rol important prin influența pe care o are asupra celui care se integrează, astfel încât contribuie la formarea personalității fiecăruia dintre membrii săi. În acțiunile lor, elevii manifestă aptitudini, diferite comportamente, în concordanță cu valorile asimilate de grupul din care fac parte. Faptele elevului au un caracter individual, însă mijloacele educative ale grupului, relaţiile şi acţiunile pe care acesta le implică au aportul lor la socializarea sa.